vineri, 24 decembrie 2010

Decembrie, bucurii, tristeti, amintiri........

Nici nu stiu cu ce sa incep.....Cu starea mea de spirit, cu tot ce s-a intamplat anul asta, cu ce va fi de Revelion.....Stiu doar ca azi este ziua ta in mod oficial, asa cum scrie in buletin; chiar daca in mod biologic tu te-ai nascut ieri. Bineinteles ca te-am rasfatat cu vorbe frumoase si cadouri. Nu te-ai asteptat sa primesti atat de multe lucruri ce ti-au atins corzile sufletului intr-un mod special. De abia astept sa vezi dvd-ul facut de mine in portul Tomis, filmat de ziua mea urandu-ti tie "La multi ani!" pentru ziua ta. E singurul lucru dintre toate pe care nu ai apucat inca sa-l descoperi. Sper sa o faci in seara asta. Te-am invitat sa-ti petreci Revelionul si alte cateva zile impreuna cu mine si alti oameni dragi mie, undeva, langa mare, intr-un loc linistit. Ti-a suras ideea, imi tot faceam planuri cand vei putea sa-ti iei liber pentru a veni aici. Aseara mi-ai zis ca nu poti veni, ca nu ai cum. Uneori, lucrurile nu tin doar de noi. In cazul de fata, job-ul nu te lasa sa pleci nicaieri nici macar in data de 31 decembrie. Ai putea sa iei trenul dupa ce scapi de la lucru si sa pleci spre mine, dar nu pot fi atat de egoista incat sa te las sa-ti petreci noaptea dintre ani in tren. Nu pot face asta, oricat de mult mi-as dori sa te am langa mine in acele clipe. Nu ar fi corect fata de tine :) Iar timpul petrecut impreuna ar fi mult prea scurt. Mi-ai zis ca daca lucrurile ar fi depins doar de tine, totul ar fi stat altfel si ai fi venit. Dar nu se poate, esti legat de maini si de picioare. Va trebui sa ne conformam situatiei. Chiar daca fiecare din noi va fi inconjurat de oameni dragi, stiu ca ne vom simti lipsa unul altuia. Poate ca a fost mai bine asa, Dumnezeu le randuieste pe toate cu un rost si tot El va sti cand ne vom vedea :) Ma bucur ca ne-am apropiat iar, in schimb. Ca lucrurile merg bine, desi suntem constienti de realitatea ce ne inconjoara. O sa am o vacanta de o saptamana in februarie, poate ne vom vedea atunci, mi-as dori sa-ti cunosc orasul. Dar, vom vedea ce va fi pana atunci.

Cum ma simt in momentul de fata? Greu de zis.....Ma incearca o nostalgie evidenta; wow, cum a trecut timpul....Aveam candva 19 ani si tu 23......Acum eu am 21 si tu ai implinit 25........Trag linie si ma uit in urma....Ce mi s-a intamplat in ultimul an? A fost mai bine sau mai rau? Imi este dificil sa dau o nota anului care se va incheia in curand. Am avut parte de mult prea multe emotii, clipe in care am ajuns in al noualea cer ca mai apoi sa ma aflu pe fundul prapastiei. Am cunoscut oameni incredibili, am trait atat de multe lucruri....Am crescut, m-am maturizat; am plans, am ras din tot sufletul, am fost copil si adult, mi-a fost teama si m-am avantat in valtoarea vietii, fara sa ma gandesc la consecinte, m-am certat si m-am impacat cu oameni dragi, mi-am amintit de copilarie dar am mers inainte, cu vise de adult; am cazut si m-am ridicat, am iubit si am urat, am suferit si am ras.....A fost un an al extremelor, cu multe lectii de viata si maturizare. Totusi, ma bucur ca le-am trait pe toate, ca am stiut intr-un fel sau altul sa le depasesc si sa am puterea de a merge inainte. Vreau sa va multumesc voua, cei care ati pasit pragul casutei mele virtuale si mi-ati fost alaturi in momente frumoase dar si triste :) Sunt fericita sa stiu ca in sufletul meu si-au facut loc oameni noi, pe care ii voi purta mereu in gand :) Sunt mult mai impacata cu mine insumi in momentul de fata, am pace in suflet si mii de sperante pentru anul ce va veni. Nu stiu daca sunt fericita, dar in mod sigur sunt linistita :) Sa aveti sarbatori pline de lumina! Craciun Fericit! La multi ani!

duminică, 28 noiembrie 2010

Better than before

A fost candva 1 noiembrie 2010. Ziua in care am simtit cum ratiunea mea de a fi se topeste in fumuri negre....De fapt, lucrurile nu sunt chiar atat de tragice....Acum nu este momentul nostru; oricat de mult ne dorim sa fim mereu unul in bratele celuilalt. Destinul are alte planuri pentru noi in momentul de fata :) Ciudat.......Comunicam mult mai bine acum, ne tachinam din orice lucru marunt si ajungem sa radem iar ca la inceput :) E frumos, e placut.......Am ajuns la concluzia pe care am tot auzit-o si n-am crezut-o niciodata: Un barbat si o femeie nu pot fi doar simpli prieteni. Exista si exceptii, desigur, insa nu dupa ce ai incheiat o relatie cu un om si inca mai tii legatura cu el. Vom simti mereu ceva mai mult decat o simpla bucurie a revederii si vom tanji intotdeauna dupa clipele tandre ce le-am petrecut candva :) Va veni si clipa noastra :) Poate anul viitor, poate peste doi ani......Cand vor decide ingerii nostri pazitori. Acum suntem bine, chiar daca ne ducem dorul unul altuia :) Toate se intampla cu un scop si sunt sigura ca lucrurile nu se vor opri aici; vor continua atunci cand amandoi vom fi pregatiti sa infruntam viata impreuna, indiferent de noile obstacole.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Sweet memories.....Sweet you.....Sweet me....

Mai tii minte dimineata in care mi-ai zambit atat de dulce incat si inghetata de vanilie mi s-ar fi parut cea mai amara din lume? Privirea de copil atunci cand ai vazut sticla de Pepsi goala.......Si doar insistasem cu o seara inainte sa bei si tu, pentru ca alta nu mai aveam....Pot sa jur ca mai ai si acum filmuletul cu mine, atunci cand si eu te-am filmat in seara aia....O, Doamne.....Si cu cat insistai ca il vei sterge, cu atat mai putin te credeam........:) Ma intreb cum ai reactiona daca ai sti ca eu inca mai am acel filmulet cu tine. Stiu ca ai vrut sa-l sterg dar......nu. E mai bine asa :)

Slove eterne

Alerg.....Inca alerg. Probabil ca vreau sa mai tintuiesc amintirile noastre. Plaja, zambetele, rasetele, marea. Inima desenata de tine pe nisip. Numele noastre scrise pe tarm. Zambesc....Stiu ca marea le-a sters de mult. Dar niciodata nu te va putea rapi din gandurile mele. Nu......chiar niciodata. Mi-e dor de tine. O stiu. O simt. Ne este dor de noi si, totusi, ne este bine asa cum suntem acum. Departe unul de altul si totusi....Totusi mereu aproape si prezenti unul in viata celuilalt. Nu conteaza sub ce forma....Suntem acolo si asta e tot ce conteaza.

marți, 16 noiembrie 2010

Un semn

M-ai sunat in seara asta. Te-am auzit in sfarsit. Mi-a fost dor de tine, de abia asteptam sa ma faci sa rad. Ca de obicei, ti-a reusit partea asta si acum. Te intereseaza ce mai fac, ce oameni am mai cunoscut. Ai inceput sa-mi povestesti ce ai facut azi, fara ca eu sa te fi intrebat. S-au evaporat brusc cele doua saptamani in care nu am stiut nimic de tine. Totul a venit atat de normal si de firesc......Imi dau seama ca a fost nevoie de pauza asta pentru a reusi sa ne intelegem iarasi bine. Eu nu voi face nimic in plus decat am facut pana acum. O sa astept cumintica sa ma suni si sa-ti pese de mine in continuare. Prietenul tau cel mai bun se muta la Timisoara. Vei ramane singur, fara omul cu care sa comunici in fiecare secunda. Ti-am zis doar ca imi vine sa plang si eu pentru faptul ca el pleaca, dar e firesc; trebuie sa-si urmeze sotia :) La sfarsitul conversatiei, care a durat vreo jumatate de ora, mi-ai repetat sa am grija de mine pe acelasi ton bland cu care imi ziceai si la inceput aceleasi lucruri. Nu-mi poti spune pe nume, si acum ma mai alinti ca inainte :) Ma intreb daca te vei apropia iar de mine si ma vei cauta mai des din clipele de fata, mai ales ca omul respectiv pleaca si nu-l vei mai avea langa tine mereu. Sunt doar curioasa. Dar nu-mi fac sperante. Traiesc doar prezentul. Sunt fericita, am pace in suflet :)

duminică, 14 noiembrie 2010

Sunt umana

Incerc sa ma tin tare in fata tuturor, sa zambesc, sa rad, sa nu se vada lupta data in sufletul meu. Zilele astea au fost foarte stresante, de fapt, toata perioada asta este asa si probabil ca intregul an universitar se va desfasura in ritmul asta. De vreo doua zile iti simt lipsa; aseara mi-a fost un dor ingrozitor de tine. Mi-ar fi placut sa te sun ca inainte, sa-ti spun toate grijile ce ma apasa. As fi dat orice sa te aud spunandu-mi iar "Puiut, stai lini, ca se vor rezolva toate, va fi bine, vei vedea. Nu te mai enerva si stresa pentru niste prostioare. Asta este nimic pe langa ce ne asteapta in viata. Hai, calmeaza-te, linistiteste-te, va fi bine. You know I'm next to you? Haide, stai calma, le vei rezolva pe toate. Nu face bine la sanatate sa te enervezi, si mai ales in situatia ta. Gandeste-te la sanatatea ta si apoi la prostioarele alea si nu te mai enerva ca nu-ti face bine." Cam asa imi spuneai de fiecare data cand te sunam si simteam ca nu mai pot merge inainte. Iar tu stiai mereu cum sa faci pentru a-mi ridica moralul, la sfarsitul conversatiei avand deja un zambet pe chip. Imi spuneai ca ma iei in brate sau imi dadeai un kiss doar pentru a ma linisti eu sau imi ziceai ca ma intelegi, ca ai trecut si tu prin asa ceva si stii cum e, dar trebuie sa ma gandesc in primul rand la sanatatea mea. De toate astea am avut nevoie aseara....Dar stiu ca lucrurile respective nu le voi mai auzi niciodata spuse in aceeasi maniera de tine. Probabil vor fi pe un ton ceva mai rece, distant si imi vei spune direct pe nume. Au existat altii ce m-au linistit si incurajat aseara, insa cuvintele lor nu mi-au atins nici macar cea mai indepartata coarda a sufletului meu. Au fost doar simple vorbe pentru mine, chiar daca stiu ca au spus totul din suflet si ar fi dat orice sa ma faca sa ma simt mai bine. Doar ca.........ei nu stiu cat de mult imi lipsesti in perioada asta......

marți, 9 noiembrie 2010

Punct si de la capat

Oooook, s-a cam asternut linistea pe aici, de cand nu am mai scris....Pai, ce as putea spune in momentul asta? Sunt mai bine, in mod clar si vizibil......Inca ma mai chinuie amintirile cu el, e normal, au trecut doar 8 zile de atunci.....Daaaar, noroc cu fetele mele, cu oamenii dragi ce au dat tot ce au avut mai bun din ei si m-au facut sa trec mai usor peste primele zile (si unele destul de critice, din punctul meu de vedere) de dupa despartire :) Am iesit, am cunoscut oameni noi, locuri noi, am ras si m-am bucurat de viata din tot sufletul. Destinul mi-a scos in cale persoane ce ma pot duce aproape de altele, la care nu credeam ca voi mai avea vreodata acces. Lumea este atat de mica.......In fiecare zi descopar noi si noi cunostinte.....Ma simt bine, incep sa-mi recapat energia pierduta in tot timpul asta. Sunt libera iar si sentimentul asta ma umple de liniste......Exista si o mica agitatie interioara, dar incerc sa fac abstractie de ea :) Va veni si vremea mea mai repede decat ma astept :)

luni, 1 noiembrie 2010

Ironia sortii

Tocmai ce mi-am dat seama ca ne-am cunoscut pe o data de 1 si tot pe aceeasi data, ne si despartim. Doar lunile difera. Dar pana si anotimpurile sunt apropiate. Toamna-iarna....Cat de cruda e viata asta,nu?

Prieteni

M-ai sunat in dimineata asta. Dupa ce nu ne-am mai auzit de duminica trecuta la telefon. M-ai intrebat ce mai fac, de facultate, daca am cunoscut baieti noi.....Ti-am raspuns mai rece si confuz. Apoi, ai amintit de lucrurile serioase ce trebuiau discutate marti. Pentru asta m-ai sunat, de fapt. Mi-ai spus ca te-ai tot gandit si cel mai bine pentru amandoi si mai ales pentru mine, este sa ramanem prieteni. Am vrut sa-ti stiu motivele. Distanta, lucrurile nu mai sunt ca inainte, ne amageam mai mult asa, eventual vorbeam si o tineam inca vreo 2-3 ani in ritmul asta si pana la urma, inevitabilul se intampla. Ai vrut sa eviti discutiile de dupa despartire, daca lucrurile continuau in ritmul asta. M-ai intrebat ce parere am despre decizia ta. Ti-am spus ca este una buna, desi...mi-a luat cateva zeci de secunde sa-ti dau un raspuns. Ai inteles ca ma asteptam la decizia asta din partea ta. Ti-am spus ca nu, era doar o optiune dintr-o lista, dar nu ma asteptam sa o alegi pe asta. Normal ca mi-au dat lacrimile. Era inevitabil.....Te-am intrebat daca mai este cale de intoarcere. Initial, ai spus ceva legat de viitor, ca nu se stie. Apoi, mi-ai raspuns: NU. Se pare ca este o decizie luata pentru totdeauna. Urmezi decizia luata si atat. Inapoi nu ne mai intoarcem. Nu este nimeni in viata ta, ai ramas acelasi pe care il stiu. Ti-a facut placere sa ma cunosti, ti-a parut bine ca m-ai cunoscut. Si mie la fel. Speri sa ramanem prieteni, insa e o decizie care imi apartine mie in momentul de fata. Asa mi-ai zis. Si vom ramane cu siguranta, ti-am replicat. Vreau sa ramanem prieteni. Am adus vorba de sarbatori; tu nu stii ce vei face, e posibil sa pleci in Austria sau Germania exact in perioada sarbatorilor de iarna. Visele mele se naruie inca o data. Te-am intrebat daca ne vom mai vedea vreodata. Mi-ai zis ca vei veni la mare, in concediu. Cu prietenii sau singur sau cu prietena, daca vei avea pe cineva pana atunci. Si ne vom intalni, poate eu voi veni cu viitorul iubit; mi-ai spus ca ti-ar placea sa-l cunosti, daca va fi cazul, sa-l iei de-o parte si sa ai o discutie cu el. Ti-am raspuns ca nu as putea sa fac asta. Tu sa vii singur si eu cu iubitul. Ai vrut sa stii de ce. Pentru ca nu-mi sta in caracter, pentru ca nu as putea sa te ranesc in halul asta. Chiar daca lucrurile nu mai sunt ca inainte, intre noi tot mai exista sentimente, tot mai tinem unul la altul. Este inevitabil, dupa aproape doi ani....Ti-am luat o bratara sfintita, ai fost un pic surprins cand ti-am zis asta. Te-am intrebat daca ti-o pot trimite in decembrie, de ziua ta. Mi-ai raspuns "Asta e decizia ta. Eu nu-ti pot spune sa o trimiti sau nu. Depinde de tine". Ti-am spus ca o sa ti-o trimit, nu vreau sa o pastrez, imi fac sange rau daca o voi pastra si ma voi uita mereu la ea. Mi-ai repetat ca este decizia mea si  nu-mi poti spune ce sa fac. Ironia sortii face sa fim nascuti in aceeasi luna. Mi-ai zis ca nu mai vei mai cauta acum, ma vei lasa in pace, sa te sun eu sau sa vorbim dupa ce imi mai revin putin, dupa ce o sa trec peste asta. Ti-am amintit ca, stii, am si eu o zi de nastere. Mi-ai spus ca daca nu te voi cauta eu pana atunci, o vei face tu. Ca nu uiti niciodata zilele de nastere. Nu-ti place sa faci lucruri ca cel de azi, sa fii tu cel care pune punct unei relatii. Ai luat decizia asta cu parere de rau. Mi-ai spus ca poti trece de la relatie la o simpla prietenie. Ca ai mai trecut prin asta. Si, ca totul sa fie si mai ironic, aseara am visat ca stateam in bratele altcuiva, nu erau ale tale si il alintam exact ca pe tine. Dar nu eram eu cea din vis, imi simteam corpul strain. Era altcineva, imi ocupase locul in propriul corp. Spre sfarsitul conversatiei, am simtit in tonul vocii ca iti venea sa plangi sau poate chiar ti-au dat un pic lacrimile. Incercai sa ma faci sa rad, sa nu mai plang. E greu sa nu mai fac asta, aproape imposibil sa nu plang.....Mi-ai zis apoi sa plang, sa ma descarc si sa merg mai departe, ca tu ma poti sfatui, te pot suna oricand sa vorbesc cu tine dar nu poti lua decizii in locul meu. Poate ca ar fi trebuit sa-ti spun ca nu-mi convine decizia ta, sa ne mai acordam o sansa. Dar nu am facut-o, am vrut sa-ti arat ca m-am maturizat si sunt capabila sa-ti accept hotararile. 

Dar stii ce doare cel mai tare? Faptul ca ma voi simti iar singura, indiferent de cine va fi in preajma mea.....Ca imi doream doar o vacanta superba cu tine, la munte. Sa stam impreuna 2 saptamani, la tine acasa, sa te simt iar langa mine. Mi-e asa dor de munte, de zapada de acolo......Ar fi fost ocazia perfecta.......Dar tu nu stii ce vei face atunci, inca nu stii nimic.......Oare te voi mai vedea vreodata? Oare te voi mai putea saruta, voi mai sta vreodata in bratele tale, te voi mai simti al meu vreodata? Te voi mai putea alinta, imi voi mai putea trece degetele prin parul tau? Vom mai dormi impreuna, vom mai manca impreuna? Vei mai desena pe nisip o inima in care sa scrii numele noastre? Oare ma vei suna si imi vei spune sa petrecem sarbatorile impreuna si vom relua totul? Ti-am zis si azi ca nu-ti pot spune pe nume, vei ramane mereu "puiut" sau "pui". Ti-am zis ca Te Iubesc si vei ramane mereu in sufletul meu. Mi-ai spus ca eu decid daca imi mai platesti sau nu chirie pentru locul din sufletul meu. Ti-am raspuns: "Tu vei plati vesnic chirie pentru locul ala." Si am inceput amandoi sa radem. Mi-ai spus ca e mai bine sa rad decat sa plang.......A ramas sa vorbim mai incolo, ca aveai treaba. In ciuda tuturor, eu o sa te iubesc mereu.....Chiar ma intreb: oare cum vom reactiona atunci cand ne vom vedea, in vara, asa cum ti-ai propus tu sa vii? Oare vom putea fi doar simpli prieteni si atat? Nu ne va durea distanta asta dintre noi?


Stii, si eu m-am saturat de tot, de tot ce inseamna viata asta de aici, vreau altceva, dar intotdeauna te-am inclus in tot ce am facut, chiar si in viitorul meu. Te iubesc si nu stiu ce altceva ti-as putea spune mai mult decat tot ce simt pentru tine. Nu vreau sa te pierd niciodata......

duminică, 31 octombrie 2010

Fuga

Ma ascund. Unde sau de cine? De mine insami, de tot ce simt in momentul asta. Vreau sa fug de amintiri, de tine, de toate lacrimile astea. Simt ca ma transform intr-un sloi de gheata si ma tem ca vei vrea sa stii de mine cand va fi deja prea tarziu. Cu fiecare zi ce trece, mai  adaugi o caramida la zidul distantei dintre noi....Ma simt atat de singura acum.....Tata a plecat si el, se sacrifica departe de mine, de familia lui, doar pentru o viata mai buna. Ti-am marturisit lucrul asta aseara, ti-am zis ca am ramas iar singura. De fapt, o am pe mama, sora mea si prietenii apropiati......Insa, nu voi mai sta in bratele nici unui barbat......Langa tata, ma simteam in siguranta, protejata. Asa cum m-am simtit si langa tine, in fiecare zi si noapte. N-ai avut nici o reactie la suferinta mea....Nu ti-a pasat nici macar o clipa de lacrimile ascunse in sufletul meu......Ironia face ca aproape in fiecare zi de cand am ajuns in oras, de la nunta, sa vad masini cu numere de Timisoara. Chiar si pe drum, cand ma duceam la verii mei si cand m-am intors, m-au insotit tiruri cu numere de Timisoara. Mi-a fost imposibil sa nu ma bucur si sa zambesc, stiind ca si tu esti banatean si am iubit dintotdeauna locurile acelea. De-ai sti cat de mult imi lipseste vocea ta......Cat mi-as dori sa te sun........Dar...NU. Toate au pornit de la mine in ultima vreme. Telefoanele, mesajele......Da......Ai vrut totusi sa stii daca mi-am gasit pe cineva acolo. Am fost sincera si ti-am spus adevarul. Nu, nu mi-am gasit pe nimeni. Toti au venit insotiti.....Pana si la masa la care am stat eu, era un cuplu. Ii tot priveam si gandul ma ducea la tine. Mai ales ca tipul iti semana un pic la fizic. Era atat de atent cu ea....Se vedea ca o iubeste......Ma uitam insistent la ei, la el mai ales. Poate omului i s-a parut un pic ciudat, insa doar eu stiu ce se ascundea in spatele mastii de zambete pe care o purtam; cate lacrimi innodate strangeam in suflet in acele clipe, cate amintiri ma rascoleau, cat de mult as fi vrut sa te sun si sa-ti spun ca nu mai rezist fara tine....Tu habar nu ai de tot ce am simtit si inca mai simt si acum......N-ai stiut nici macar o secunda cat de mult te-as fi vrut acolo, langa mine.....As vrea sa fug de tot ce simt, de iubirea asta care ma chinuie, de dorul ce ma arde, de vocea ta......Stii, ea e singura ce ma poate linisti acum......Mi-e dor sa fiu in bratele tale.....Mai devreme am incercat sa vorbesc cu una din fetele din grupul tau de acolo.....Nici macar ea nu mi-a mai raspuns la salut......Ce ni se intampla? De ce faci toate astea? Chiar iti place sa ma afli suferind? Stii foarte bine ca ma consum si ma doare indiferenta ta. Ieri am ajuns intamplator in portul Tomis.....Ma uitam la mare...Era atat de agitata....Priveam in jur si am vazut imaginea noastra, cand ne-am plimbat impreuna prin acele locuri, in septembrie......Tin minte si acum modul in care eram imbracata, bratara realizata manual de mine si daruita tie pe scarile de langa plaja (Doamne, cat de ciudat te-ai uitat la ea pret de cateva secunde! nu intelegeai cum am putut realiza un asemenea cadou pentru tine....), clipele in care mi-a fost frig si m-ai tinut in brate, mangaindu-mi parul si sarutandu-ma pe crestet, de parca eram un copil mic si lipsit de aparare.....Nu.......Nu pot fugi de toate astea, oricat de mult as incerca sau mi-as dori.....Oare tu ai dat uitarii toate clipele noastre? Chiar m-ai uitat? Refuz sa cred asta.......Te rog, da-mi un semn.....Spune-mi ceva, scrie-mi ceva.....Orice, doar sa stiu ca sunt lucruri sau fapte izvorate din propriul tau suflet......Mi-e dor de tine cum nu mi-a fost niciodata in viata asta, de absolut nimeni.....
http://www.youtube.com/watch?v=tyVCJeG5954&feature=related

vineri, 29 octombrie 2010

Zambet trist

Stiu ca e tarziu, ca poate dormi la ora asta. Eu sunt treaza, ma gandesc la tine. Azi am ascultat o melodie ce m-a rascolit. Acum ii aud pe cei de la Iris cu Vals-ul lor........Ce frumoase versuri......Mi-ar placea sa fim mereu asa.....As da orice sa te sun acum si sa-ti spun cat de dor imi este de tine. Am mai vorbit si azi prin mesaje, dar nu ti-am mai auzit vocea de duminica.......Imi este un dor groaznic sa te aud razand, sa-ti aud glasul....Sa fii aici.....Maine noapte va pleca si tata, inapoi, in strainatate. Nu stiu cand il voi mai vedea. Ma simt atat de singura...Zambesc, dar privirea imi este trista. Unii isi dau seama de asta, altii nu.....Vreau ca tu sa poti simti toate astea. Atat......Imi lipsesti....Imi este dor de tine....Te vreau iar aici, cu mine.....

miercuri, 27 octombrie 2010

Aparente, intrebari, raspunsuri, confuzie

Am plecat la nunta, in Moldova, luna asta, pe 21. Trebuia sa merg, era nunta varului meu primar. Te-am sunat cand am ajuns acolo si am vorbit putin. Mi-ai zis sa ma distrez la nunta (era joi cand am ajuns la verii mei, nunta era sambata) ca vom vorbi noi marti lucruri serioase. M-ai speriat putin cu lucrul asta si mi-ai replicat ca iar ma gandesc la prostioare si nu ai vrut sa-mi spui nimic. Sambata ti-am dat un mesaj si ti-am zis ca e totul ok. Duminica dimineata ti-ai incarcat cartela. Ti-am dat un mesaj si ti-am multumit pentru minutele primite cadou (suntem in acelasi grup de prieteni). Mi-ai raspuns imediat, m-ai intrebat cum a fost la nunta si cum de nu dorm la ora aia (era 12 ziua iar eu petrecusem pana la 5 dimineata, la 7 de abia adormeam). Ti-am spus ca nu mai am somn, desi dormisem foarte putin, dupa 22 de ore nedormite inainte. A fost frumos, dar am avut parte si de un incident neplacut. M-ai intrebat ce anume. Te-am amanat un pic cu raspunsul, imi faceam bagajul si nu puteam vorbi cu tine. Apoi, te-am sunat si ti-am povestit. Ti se descarca mobilul si dupa ce m-ai ascultat atent, timp de vreo 30 de minute, a ramas sa vorbim mai incolo. Ti-am dat mesaj de abia aseara, desi eu ajunsesem de luni dupa-amiaza acasa. Raspunsul tau a fost rapid. Am vorbit putin prin mesaje. M-ai intrebat iar cum a fost la nunta, cum a fost totul, in general. Ai vrut sa-ti descriu totul intr-un singur cuvant. Ti-am raspuns: Inimaginabil. Apoi, ai mai vrut inca doua cuvinte. Intre timp, ti-ai dorit ca acele cuvinte sa devina mai multe. Ai fost subtil, vroiai sa afli mai multe lucruri cu micul tau joc. Doar ca ti-am zis clar ca nu mai exista alte cuvinte in afara de acelea. Stiu ca ai inteles exact ce a trebuit. Azi ti-am trimis un hug, nu mi-ai raspuns. In seara asta, am avut nevoie de un site pentru antivirus si ti-am dat un mesaj. Nici un semn. Mai devreme, a dat Steaua un gol. Stiu ca este echipa ta preferata, ti-am  dat sms: "Gol :D". Nimic. Aseara ar fi trebuit sa vorbim despre lucruri serioase, asa cum tu singur ai decis. Inca nu stiu daca ai amanat discutia asta sau pur si simplu lasi ca lucrurile sa vina de la sine. Daca ar fi sa ma intrebi pe mine, eu as trece peste lucrul asta, pentru ca nu-si mai are sensul sa rascolim trecutul. In ziua in care nu am vorbit cu tine, te-am visat. Eram impreuna aici, la mine in oras si ma intrebai cand mergem la munte (tu stii ca eu imi doresc sa fim impreuna in iarna) apoi, din Constanta am ajuns brusc in Resita, tinandu-ne de mana. In ambele orase, in spatele nostru, era gasca ta de nebuni frumosi. Ti-am zis aseara despre visul meu. Tot insistai sa-ti spun ce am visat :) Insa, nu ai avut nici o reactie de atunci. Ce sa mai inteleg acum? Acum te vreau, acum nu te mai vreau......Poate mi se face dor de tine, dar nu te sun....Voi ce mai intelegeti din povestea asta?

miercuri, 13 octombrie 2010

Durere sfasietoare

Ma prabusesc la pamant in mii de cioburi dureroase de iubire. Sufletul imi explodeaza de durere. Nu mai pot, nu mai am forta sa inaintez. Raman pe loc, tintuita de o durere ce ma secatuieste si ma arde pe dinauntru. In seara asta am avut cea mai dureroasa discutie din aproape 2 ani de zile, de cand ne cunoastem. Am vorbit atat de multe si totusi, atat de putine. Mi-ai zis ca nu-mi pot face o viata la 800 de km departare, ca eu sper asta. Ti-am raspuns ca eu nu sper, eu stiu ce vreau de la viata si ca totul depinde de tine. Raspunsul tau a fost "Eu nu stiu nimic". Ti-am spus ca nu este un raspuns si daca iti doresti ceva, lupti pentru lucrul respectiv, indiferent cat este de dificil. Pentru ca este greu, dar nu imposibil, ti-am dat exemplul unei prietene din Germania. Am simtit ca te-ai inchis in tine zilele astea si ti-am zis. Nu ai vrut sa recunosti, dar in final, mi-ai spus "Trebuia sa iau.........(aici ai facut o pauza si am simtit cum ai inceput sa plangi) niste decizii in legatura cu mine." Se pare ca eu nu te pot ajuta, tu esti singurul care se poate ajuta. Ti-am zis ca sunt langa tine. Mi-ai spus si tu ca esti si vei fi mereu langa mine, daca voi avea vreodata nevoie sa vorbesc cu tine sau sa-ti cer un sfat. As face orice sa fiu cu tine, as merge oriunde. Ti-am spus ca eu sunt langa multa lume, in plan spiritual, dar vreau sa fiu fizic langa tine, sa te pot tine de mana, sa-ti pot sterge lacrima cand plangi, sa te vad trezindu-te dimineata langa mine, seara sa adormi tot asa.........Daca vreodata se va intampla sa nu mai fim impreuna si as sti ca esti trist, as lua primul zbor si as veni la tine, doar sa te stiu zambind pentru un minut. Stii asta, ti-am zis-o in seara asta........Ai nevoie sa-ti pui gandurile si ideile in ordine, sa te gandesti la ce vrei sa faci. Ti-am spus ca poate la anul, dupa ce imi iau licenta, o sa vorbesc cu tata. Ti-am dat de inteles ca as pleca si ti-am zis ca tata ma sustine in lucrul asta. Dar ti-am spus ca imediat dupa asta, m-am gandit la tine, pentru ca esti si tu inclus in planurile mele. Stiu ca tu ai nevoie sa te gandesti doar la tine acum. Iti doresti sa pleci in afara. Te inteleg. Voi fi si eu implicata in asta, dar nu in momentul de fata. Acum e vorba doar de tine. Ti-am zis ca te iubesc mai mult decat propria-mi viata si esti singurul om care m-a facut cu adevarat fericita. Nu am nevoie de cadouri, de absolut nimic iar tu mi-ai replicat "Mi-am dat seama, nu esti materialista." Nu, nu sunt. Daca eram, pana acum ma incurcam cu tipul ala de 30 de ani care are masina si cumpara lumea cu tot felul de cadouri. Te las sa iei propriile tale decizii, dar pune in balanta toate avantajele si dezavantajele oamenilor pe care i-ai conscut si ii cunosti. Se pare ca din cauza asta ai fost mai rece zilele astea. Te-am intrebat daca putem negocia daca una din decizii nu imi place. Mi-ai raspuns "Mai vedem." Aceeasi replica am primit-o si atunci cand te-am intrebat daca vom mai face sarbatorile impreuna. Iti las timp de gandire. Nu vreau sa te pierd, ma rog sa iei cea mai buna si cea mai inteleapta decizie. Ai fost, esti si vei fi singurul om care m-a facut fericita cu adevarat. M-ai rugat sa fac ceva mai bun decat sa plang; sa incerc sa ma abtin. Nu am putut; dupa 20 de minute, ai inceput sa plangi si tu. Incet, fara ca eu sa-mi pot da seama sau macar asta ai sperat tu. Offfff, stiu ca e vorba de bani la mijloc. Mi-ai zis ca ultimele evenimente te-au bulversat. Si Nu, nu e vorba despre altcineva. Ai nevoie de banuti si o viata mai buna. I LOVE YOU MORE THAN MY OWN LIFE AND YOU WILL ALWAYS BE MY GIFT FROM HEAVEN!

p.s: Te rog, nu ma face sa sufar..........:(

p.s. 2: Oare ce se va intampla cu noi? Ma vei lasa pur si simplu in voia sortii?

Acum, chiar am nevoie de pareri masculine, dar si feminine......

miercuri, 6 octombrie 2010

Fericire umbrita

M-ai sunat la scurt timp dupa ce ai vazut mesajul in care te intrebam ce mai faci. Am vorbit mai multe, mi-ai spus ca telefonul tau s-a stricat si din cauza asta nu ai mai dat nici un semn. De la ideea de a vedea niste prieteni in Timisoara s-a ajuns la discutii despre relativitatea viitorului nostru. Nu se stie daca vom petrece sarbatorile impreuna.....Normal ca tu o tineai sus si tare cu nunta, ca cine stie ce se poate intampla acolo. Vorbesti cu atata siguranta despre lucrul asta, incat imi pare ca este singurul tau scop in viitorul apropiat. Chiar ti-am spus asta. Bineinteles ca nu ai putut omite sa nu ma intrebi daca am mai intalnit oameni noi. Ti-am confirmat lucrul asta. Ce puteam face? Doar am hotarat sa nu ne ascundem de la bun inceput. Normal ca ai fost surprins la un moment dat, a trebuit sa-ti dau o mica lectie de educatie printre altele. Atunci cand insistai tu ca viata merge inainte daca va fi sa o luam pe drumuri diferite, ti-am raspuns: "Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard." Nu ai stiut ce sa-mi raspunzi, pe moment. Mama ta nu mai pleaca in strainatate, dar tu esti sigur ca vei pleca; sau cel putin exista un procent de siguranta, din punctul tau de vedere. Nu vreau sa fiu rea sau egoista, dar nu pot sa nu am o mica siguranta in suflet ca vom face sarbatorile impreuna. Nu stiu de ce, nu ma intreba, dar simt ca lucrurile incep sa se aranjeze, incet incet in favoarea mea. Stii si tu foarte bine ca imi doresc asta, chiar daca ai zis sa nu fac planuri, sa nu ma prabusesc apoi in abis, daca ele nu se vor finaliza asa cum vreau eu. Da, ma primesti cu bratele deschise la tine......Si, totusi......chiar ai impresia ca lucrurile sunt atat de relative dupa 2 ani de zile? Ti-am trimis niste mesaje, ti-am spus ca nu e de joaca cu sentimentele celor din jur si ca ele nu sunt relative atunci cand porti cu adevarat in suflet un om.

p.s: tocmai ce m-ai adaugat in lista de prieteni pe facebook :P

Alt vis

Aseara, ti-am trimis pana la urma un "Nb", fara pupici si alte dulcegarii. De fapt, era 1 si un pic dimineata, ca atunci m-am dus si eu la culcare. In ciuda tuturor, m-am rugat sa facem sarbatorile impreuna. Este tot ce imi doresc si as face orice pentru asta. In dimineata asta am avut un vis. Altul. Asa se intampla de aproape fiecare data cand nu vorbim sau nu stim absolut nimic unul de altul. Te visez foarte des de cand ai plecat de aici; de acum 3 saptamani. Cam in fiecare noapte sau dimineata, mai ales. Atunci cand tu te trezesti sa pleci la lucru. Asa mi s-a intamplat si in dimineata asta. In vis, eu ma trezisem destul de suparata si trista, cu siguranta ca nu ai dat nici un semn de viata. Telefonul era la incarcat si am vrut sa-mi verific apelurile. Aveam un apel pierdut de la tine si un mesaj, in care erau cativa pupici si imi spuneai "Puiut, ce mai faci? Esti bine? besitos :*:*:*". Hmmm.....Ciudat.....In realitate, nici nu mai stiu cand mi-ai mai spus asa ultima data. Mai nou, ma intrebi daca in rest sunt bine si atat, dupa ce iti povestesc ce am mai facut. Oare te-ai gandit la mine dupa ce ai vazut mesajul sec de azi-dimineata? Ma intreb daca ti-a pasat atat de mult incat sa visez eu chestia asta.......O sa te salut si azi, sa nu crezi ca sunt suparata si reactionez iar ca un copil mic. Desi, nu ma astept sa-mi raspunzi la mesaj.....Ah, am uitat.......La ora asta esti la lucru; un motiv in plus sa nu ai nici o reactie :)

marți, 5 octombrie 2010

Ignoranta, nesimtire sau ce mai vrea sa fie si asta

Sunt nervoasa. Si trista, foarte trista. Si dezamagita. Si nu mai stiu ce sa cred. Si asa imi vine sa ma detasez de tine.......Da, stiu ce am tot zis pe aici si lucrurile alea le simt si acum. Nimic nu s-a schimbat in sufletul meu. Ieri ti-am dat mesaj de dimineata, nici un semn. Pe seara te-am sunat, nu mi-ai raspuns. Ti-ai uitat telefonul acasa si m-ai sunat tu dupa 10 minute, ca tocmai ce ajunsesei. Am vorbit vreo 10 minute; trebuia sa faci dus si sa fugi la prieteni, sa joci Play Station......Mda......Normal ca seara, inainte sa ma culc, ti-am trimis un mesaj frumos (ca asa sunt eu, mai proasta de felul meu si iubesc oameni ce nu cred ca merita nici macar sa-i port in gand  momentul de fata) dar era destul de tarziu si nu am pretins sa-mi raspunzi. Azi ti-am dat un mesaj cu niste pupi pufosi. Stiam ca esti la lucru si nu am avut pretentia sa-mi raspunzi. Am adormit la un moment dat. M-am trezit in seara asta pe la 8:20. Mobilul era la incarcat. L-am luat in mana cu zambetul pe buze, crezand ca ai dat un semn de viata. Bineinteles ca nu era absolut nimic din partea ta. Ti-am dat mesaj: "Neata", in ideea ca eu dormisem pana atunci, daca iti pasa ce fac. Pauza totala.......Nimic, absolut nimic. Stiu ca nu mai ai credit, dar ai, in schimb, doua numere de telefon si nu cred ca nu ai vorbit zilele astea cu prietenii tai macar pe numarul de orange. Nu te cred, orice spui tu. Ti-am trimis 20 de mesaje cadou pe vodafone. Ai stiut sa te folosesti  de ele, dar nu sa-mi spui macar un "Multumesc" cum o faceai inainte. M-a pus naiba sa-ti spun ca m-am maturizat! De fapt, asa este si vreau sa cred ca lucrurile stau altfel acum, dar se pare ca tu ai involuat si te comporti ca un copil mic si prost! Ar trebui sa inteleg ca nu mai ai credit si ca mi-ai spus de blocarea minutelor tale, dar.......surpriza! Ieri m-ai sunat inapoi, desi acum o saptamana stiam ca ti le blocasera astia. Zilele astea numai eu am dat semne de viata; numai de la mine au pornit toate. Ok, e posibil sa te fi inchis in tine dupa ultima noastra discutie, dar revino la normal! E atat de greu sa te intereseze un om???? Persoana asta idioata si proasta care iti este alaturi de aproape 2 ani de zile si nu te-a lasat niciodata singur la greu si a stiut mereu sa-ti suporte toate toanele si copilariile, toate defectele si calitatile si te-a incurajat sa-ti schimbi stilul de viata.....Sa renunti la bere, sa te schimbi, lucru pentru care tu ai fi putut jura ca nu-l vei face niciodata, pentru nimeni si nimic in lume. Probabil am uitat de sambata asta si de nunta prietenului tau, nu? Din cauza asta iti bati tu joc de tot ce am construit pana acum? Pentru ca te duci la nunta celui mai bun prieten al tau, unde vei fi cavaler de onoare si speri sa intalnesti pe cineva???? Asta sa fie motivul? Tin minte ca ai pus la un moment dat problema asta. Stii, ti-a scapat din vedere un amanunt: si eu o sa ma duc la o nunta peste doua saptamani (lucru pe care il cunosti, de altfel) , diferenta este ca stiu exact pe cine port in inima si ce vreau de la viata si de la cei pe care ii iubesc. Ma intreb: tu oare stii ce vrei in momentul de fata? In afara de a pleca sa muncesti in strainatate cat poti de repede? Iti mai doresti ceva sau te doare la bascheti de mine????? Ignori o chestie: spre deosebire de fostele tale, eu nu te-am inselat sau parasit atunci cand am vazut un tip care arata mai bine si mi s-a pus pata pe el. Stiam ca este un lucru de moment si atat. Nu te-am facut sa suferi sau sa regreti. Niciodata. Si daca uneori ti-am zis de un tip sau de altul, am facut-o din orgoliu, sa vezi si tu cum este cand realizezi ca poti pierde omul drag. Sa mai procedez iarasi asa? Pentru ce? Crezi ca ne-ar face vreun bine? Ti-am zis clar ca eu am cedat armele, am acceptat ca iti place sa conduci relatia asta si te-am lasat pe tine. Da, mai am de invatat dar nici tu nu le stii pe toate, asa cum incerci sa pretinzi de multe ori. Pentru ce atata ignoranta, orgoliu sau mai stiu eu ce alte chestii......Am devenit cumva o cantitate neglijabila si mi-am dat eu seama prea tarziu? Macar spune-mi, sa stiu si eu daca imi pot vedea de drum singura sau mergem mai departe si construim noi caramizi pentru viitor. Crezi ca sunt dependenta de tine? Probabil ca asa ti-am dat impresia. Sincer, ai inteles gresit si cel infantil de data asta, esti tu. Nu confunda dependenta cu iubirea. Fraiere! Ca parca asta este expresia ta preferata cand vorbesti cu baietii,nu? Ti-am dat un add pe facebook. O sa-mi dai accept cand vei avea timp. In mod sigur vei vedea ce am scris pe acolo. Poate atunci te vei trezi din siguranta asta a ta si vei realiza omul din mine. Si pot sa jur ca atunci cand ma vei suna, o sa spui ca nu te-am sunat din orgoliu, pentru ca m-am suparat pe tine, eventual si ca prostul de tine muncea si nu a avut timp sa ma sune pana acum sau a ramas iar fara credit sau fara minute. Pretinzi ca ma cunosti......Hmm........Imi lasi exact o impresie inversa......De fapt, intrebarea se pune in felul urmator: Oare ma mai cunosti? Mai stii cine sunt cu adevarat sau te multumesti cu impresiile tale si atat? Mda.........Probabil o sa-ti spun un "Nb" sec atunci cand ma voi duce la culcare. Cat despre reactia ta, poti sa faci ce vrei. Doare al naibii de tare sa te inteleg, asa cum ai tu chef. Si, totusi, te iubesc. Fraiere!

p.s: Directia 5-Caut altceva sau Directia 5-O fata ca ea. Ar fi bine sa-ti intre in cap si sa intelegi textele cantecelor astora.

duminică, 3 octombrie 2010

Sunt aici

Azi dupa-amiaza te-am sunat. Tu nu ai dat nici un semn de viata. Tocmai ce ajunsesei acasa. Intre timp, telefonul m-a anuntat ca o sa raman fara baterie. Am apucat sa te intreb daca esti bine, pentru ca ai o voce trista, ce ti s-a intamplat. Mi-ai spus ca esti bine, doar un pic obosit. Apoi, mi s-a inchis telefonul. Nu te-am crezut ca esti doar obosit, vocea aia nu apartine unui om ce este doar un pic obosit. Esti suparat, e mai mult decat oboseala. Nu ma poti minti, cunosc acel ton al vocii, care doar incearca sa salveze aparentele. Mi-am deschis telefonul si ti-am trimis un mesaj; ti-am zis ca sunt langa tine, orice s-ar intampla. De fapt, tu stii foarte bine ca as face orice pentru tine. Ti-am zis asta :) Nu mi-ai raspuns. Probabil ca ai adormit. Te-ai inchis in tine si vei iesi la lumina atunci cand se va fi terminat totul. Te inteleg; stii ca daca imi spui ce ti se intampla, ma panichez si imi fac griji. Sanatatea mea nu este foarte buna; esti constient de asta, probabil ca vrei sa ma protejezi. Asa cum m-ai rugat de 3 ori sa nu mai plang, atunci cand nu m-am putut abtine sau m-ai luat in brate cand m-ai vazut plangand, mi-ai sters lacrimile si ai fost langa mine. Preferi sa ma tii departe de grijile si framantarile tale; stii ca le am si eu pe ale mele, ce sens are sa ma impovarezi si cu ale tale? Poate nu este cea mai buna atitudine pe care o poti avea, dar te inteleg. Te voi lasa in pace, sa-ti pui gandurile in ordine. O sa am rabdare. Dar nu uita ca sunt si voi fi mereu aici. Mereu langa tine; mereu impreuna :) Te iubesc.

miercuri, 29 septembrie 2010

Picaturi

Afara ploua infiorator....Picuri mari lovesc pamantul cu o forta uimitoare....Vantul bate de parca oamenii i-au ranit sentimentele.....Imi place atat de mult sa privesc pe geam.....Sa privesc ploaia si atat....Stii? Ar fi atat de frumos sa fii aici, sa ma tii in brate si sa privim impreuna ploaia....Stiu ca si tu adori picaturile de apa....Eu le iubesc, asa cum te iubesc si pe tine :) Azi nu mi-ai raspuns la nici un mesaj din cele doua. Sper ca esti bine. Iti trimit ploaia sa-ti mangaie obrazul, imbratisandu-te cu veselia ei :)

Pentru totdeauna

E raspunsul dat de mine aseara. Am vorbit despre mine, ti-am spus ca incep sa ma maturizez si o mare parte din acest lucru ti se datoreaza tie. Mi-ai replicat "Nu, nu e vorba de mine, ci de tine. Doar de tine depinde totul. Ma bucur sa aud acest lucru si ca am fost eu cel care ti-a deschis ochii." Gata, am renuntat la orgolii prostesti, la nervi si cuvinte aruncate aiurea, nu mai vreau sa ne certam din cauza unor prostioare, sa te ranesc sau sa te supar cu tot ce-ti spun, uneori. O sa am rabdare si-ti voi da dreptate, atunci cand o vei avea. Te-ai indoit putin de asta; te-ai intrebat cat timp va tine schimbarea. Raspuns : "Pentru totdeauna." E vremea sa renunt la copilarii, chiar daca vom ramane mereu niste copii in sufletul nostru. Acum, trebuie sa lasam partea matura din noi sa iasa la suprafata. Am aproape 21 de ani, tu vei implini 25 in aceeasi luna cu mine; mai este un pic pana in decembrie :) Ne cunoastem de aproape 2 ani, ne-am vazut de doua ori, am stat in aceeasi casa timp de o saptamana; o experienta din care acum invat. M-ai vazut asa cum sunt eu; cu bune si cu rele, cu lacrimi si zambete. A venit timpul sa ne comportam ca niste oameni maturi ce suntem. Iti voi fi mereu aproape si tu stii asta. Nu vreau sa te simti rusinat fata de mine, nu ai de ce. Te apreciez si te iubesc asa cum esti. Pentru totdeauna :)

http://www.youtube.com/watch?v=rddaghPmu-I

vineri, 24 septembrie 2010

Una calda, una rece

Pana la urma, ai cedat. De fapt, mi-ai explicat motivul pentru care nu ai dat nici un semn de viata in tot timpul asta. Normal ca m-am purtat mai matur si poate am fost un pic mai dura de data asta. Mi-ai spus ca te asteptai la un scandal, pentru faptul ca ai lipsit tot timpul asta. Ti-am raspuns ca nu, nu-ti voi face nici un scandal, pentru ca am invatat sa am rabdare, sa astept, sa las ca lucrurile sa vina singure, ca nu am de ce sa fac scandal. Stiu ca te-a uimit atitudinea mea, nu te asteptai. Mi-ai spus ca sunt un copil, ca trebuie sa mai cresc. Da, fata de tine, sunt un copil, nu am experienta ta. Dar, uite, incet incet iti demonstrez ca ma schimb, ca ma maturizez. M-ai intrebat ce as fi facut daca nu ai mai fi dat nici un semn de viata. Ti-am raspuns simplu: as fi asteptat, as fi avut rabdare pana ai fi dat un semn; nu as fi insistat pentru ca nu imi place. Mi-ai zis ca te-ai gandit la mine, ca ti-a fost dor de mine si ca si tu mi-ai lipsit. M-ai intrebat de ce nu te-am sunat. Nu am vrut sa te deranjez, poate aveai o problema grava, poate nu aveai chef sa vorbesti. Normal ca ma cunosti prea bine dupa aproape doi ani si mi-ai spus direct ca am facut-o din orgoliu. Ai dreptate,am recunoscut, a fost si orgoliu :) Ai vrut sa vezi daca m-am gandit iar la prostii. Ti-am zis ca nu am avut timp, mi-a fost mult prea rau si am avut de invatat pentru restante. "Dar te-ai fi gandit, daca ai fi avut timp", mi-ai replicat. Ti-am raspuns "Probabil" iar tu mi-ai spus "Nu probabil, in mod sigur". In final, eu am zis "Eu, probabil, tu-in mod sigur, fiecare cu opinia lui. Logic,nu?" Nu ai putut face altceva decat sa ma aprobi. Bineinteles ca ai observat imediat starea mea de sanatate si mi-ai tinut predica de rigoare pentru faptul ca am racit si tusesc. Ah, si ca nu am grija de mine :P Offffff, cat de grijuliu esti......Si exact asta iubesc la tine:) Din pacate, s-ar putea ca tu sa pleci in Germania, undeva la inceputul lui noiembrie. Nu e nimic sigur, insa, daca se va intampla asta, stiu ca vei ramane acolo pentru o perioada buna. Doar tu mi-ai zis ca vrei sa muncesti acolo cativa ani, sa obtii cetatenie si aici vei veni doar in vacanta. Am vrut sa te intreb despre noi, cum va ramane totul, dar erai la lucru si ai ramas fara semnal......Inca nu ti-am zis asta, dar sunt in stare de orice, doar pentru a fi langa tine. As invata germana, as fugi de acasa, m-as razvrati impotriva tuturor, as renunta la masterat, as face orice sa fiu mereu cu tine. Nu m-ar interesa parerea celor din jur. Am vorbit cu mama mai devreme, m-a intrebat daca eu m-as duce sa stau acolo, cu tine, daca tu ti-ai dori. I-am spus DA cu o fermitate in glas ce nu am avut-o niciodata. Daca iti doresti sa ma ai langa tine mereu, m-as sacrifica, indiferent ce ar insemna lucrul asta. Mi-ai spus ca poate voi intalni barbati mai buni decat tine. Nu ii vreau, nu am nevoie de ei. Am gasit ce-mi trebuie si simt ca apartin locului unde vei fi si tu. Te iubesc, esti tot ce mi-am dorit vreodata, cu bune si cu rele. Si, totusi, sper sa fii aici in iarna, sa petrecem sarbatorile impreuna :)

Te cunosc sau.........

Inca nu-mi dau seama......Esti tu, acelasi om pe care il iubesc sau poate se ascundea altul in spatele mastii asteia? Nu te mai recunosc, nu mai stiu cine esti. Nu, nu regret nimic. Doar ca.....nu te inteleg si nu te stiu. Pentru ce toata prostia asta, departarea asta brusca si tampita? Nu e de ajuns ca suntem, si asa, destul de departe? Vrei sa pui un zid intre noi? Iti doresti cu adevarat sa-l construiesti? Sa stii ca nu mai este mult pana vei realiza prima caramida......Nu imi doresc asta, dar se pare ca tu da. Mi-a parut un vis timpul in care ai stat cu mine.....Si, totusi, pozele nu mint..... Ma uitam la tine, dimineata, cum dormeai. Parca erai un copil pierdut in propria-i lume. Nu ma saturam sa te privesc cum dormi, puteam sta ore intregi sa te vad dormind. Erai atat de haios, uneori....Cum te intorceai brusc pe cealalta parte, cum vorbeai in somn, fara nici un inteles.....Cum deschideai usor cate un ochi, din cauza luminii ce-ti batea dinspre fereastra......Era atat de somnoros si dulce dimineata.....Chiar si cu fata aia morocanoasa, uneori......Te stiam langa mine......Acum, nu te stiu pe nicaieri....E pustiu, e liniste......Poate prea multa liniste.......Oare te mai cunosc? Mai exista in sufletul tau omul care mi-a daruit acea imbratisare puternica si sufocanta in ultima seara? Acea persoana ce m-a sarutat parinteste pe frunte in prima zi cand a venit aici? Cel care m-a gasit plangand in balcon, m-a luat in brate si m-a mangaiat pe crestet, rugandu-ma sa nu mai inec soriceii? Omul care m-a facut sa rad in hohote, fara sa-mi pese ca ma aude jumatate de plaja? Fiinta careia, atunci cand i-am spus ca o iubesc, m-a sarutat si m-a strans in brate? Barbatul ce statea in fiecare dimineata la fereastra balconului meu, fumand si tachinandu-ma, reusind sa-mi fure rasete inca de la inceputul zilei? Ce ai facut cu el? Unde l-ai ascuns? De ce l-ai rapit? Sa stii ca imi este dor de omul ala. Te rog, adu-l inapoi. Imi lipseste.......

miercuri, 22 septembrie 2010

Infantil

4 zile. Nici un semn. Liniste. Vrei sa ne jucam de-a rabdarea? Perfect, hai s-o facem! Nu mi-ai zis tu mie ca esti Batman? Ei, uite, acum ai ocazia sa o demonstrezi :) Hai, joaca-ti rolul! E clipa ta de glorie, momentul tau! Ma provoci? Vrei sa vezi cat de ambitioasa sunt? Cat rezist fara tine? Stai linistit, de data asta chiar am rabdare.......Nu mai cad in capcana ta atat de usor.......Hai sa ne jucam, desi, mi se pare un joc infantil, in momentul asta. Dispari pur si simplu, ca magarul in ceata. Ti-ai dori sa te sun, sa te intreb cu sufletul la gura daca esti bine......Cum ai vazut ca sunt pe tagged, ai intrat repede, si tu :) Apoi.......am disparut eu.....Sunt o scorpie,nu? :)) Zilele astea mi-a fost foarte rau, dar nu te-am sunat sa-ti spun.....Asa cum o faceam de obicei. De ce as face-o, daca pe tine nu te intereseaza? Eu am incercat sa vad ce faci, pe tine nu te-a interesat. Acum.........hai sa ne jucam cu rabdarea, ambitia si orgoliul! Fie ca cel mai bun sa castige!

marți, 21 septembrie 2010

Liniste......Din nou.....

Azi m-am trezit devreme si m-am dus la examen. Normal ca tu n-ai stiut ca de abia am ajuns la facultate, ca m-am "tarat" mai mult pana la examen, si am mai cautat si sala, timp de jumatate de ora. Eu m-am simtit ingrozitor de rau, am crezut ca o sa pic din picioare. O fata galbena spre alb, niste ochi tristi si pustii, iar starea de spirit.....Ehe......Greu de zugravit in cuvinte. Am incercat chiar si sa glumesc cu ai mei colegi. Nici glumele nu mi-au mai iesit ca altadata......Am intrat la examen, mi-am inchis telefonul. L-am deschis pentru un minut, dupa 2 ore, cand am ajuns acasa. Nimic. L-am inchis iar, am baut mai multe cani de ceai, am inghitit o groaza de pastile, am dormit......Sa uit de tot.....M-am trezit in seara asta, pe la 7 si un pic. La 8 si jumatate mi-am deschis telefonul. Liniste deplina.......Nici macar un mesaj. E 10:36 p.m. Eu scriu pe blog si ascult Directia 5-O fata ca ea. Ti se potriveste de minune, cantecul, in momentul asta. Stii, poate ca ai probleme grave, poate mama ta este in spital (nu ar fi prima data cand te-ai duce cu ea la Urgente), poate ca esti atat de suparat incat nu ai chef sa vorbesti cu nimeni. Si totusi.......Eu nu sunt nimeni; stii ca poti gasi tot sprijinul in mine. Asa cum ti-am zis mereu "Impreuna la bine si la greu". Ti-am repetat de multe ori lucrul asta, ti-am zis sa nu-l uiti niciodata, pentru ca, indiferent unde te vei afla, eu voi fi langa tine si te voi sustine. Voi fi mama ta, voi fi prietena ta, confidenta ta, iubita ta, sora ta, orice iti vei dori tu. Simt ca ai uitat de toate astea. E adevarat, ma panichez atunci cand stiu ca iti este rau sau ai patit ceva, si preferi sa te retragi in coltisorul tau, sa-ti treaca toate starile urate si sa iesi iar in fata tuturor, zambind si facandu-i pe toti sa rada, asa cum te stiu cei dragi. Dar......mai exist si eu. De mine iti mai amintesti? Oare m-ai purtat pentru o secunda in gandul tau, zilele astea? Nu-ti cersesc iubirea sau atentia, vreau doar sa te stiu bine si in siguranta. "Vestile rele circula cel mai repede" imi spui mereu atunci cand iti raspund ca imi fac griji pentru tine; ca prietenii tai au numarul meu si ma anunta, daca ti se intampla ceva rau. Dar eu nu vreau sa aflu nimic de la ei, vreau sa stiu totul de la tine.
Azi am vazut un tip simpatic la facultate. M-a privit un pic ciudat;probabil din cauza aspectului. Fara machiaj, nici macar un luciu. Doar un fond de ten, care, in ciuda calitatii, nu a putut acoperi culoarea galbena ce mi-o da raceala asta, starea asta fizica. Mi-a ramas in minte chipul lui. Cine stie, poate iti urmez sfatul si profit de sansele ce mi se ofera. Dupa aceea, sa nu te intrebi ce se intampla cu mine. Daca mai ocup inca un loc in sufletul tau, asa cum mi-ai demonstrat-o pana acum cateva zile, ar fi cazul sa mai reflectezi la gesturile facute in perioada asta, sau, mai bine zis, nepasarea ce te-a caracterizat in timpul asta. Si telefonul nu suna.....E inca liniste.....

luni, 20 septembrie 2010

Oare ma meriti?

Nici un semn de la tine; nici macar dupa ce ti-am dat mesajul ala si ti-am spus ca mi-a fost dor de tine zilele astea. Am racit, imi este rau, am stat in pat, am adormit. Speram sa ma trezesc si sa gasesc pe telefon un mesaj de la tine. Am sperat.....Doar.....Maine am examen; as da orice sa ma suni si sa-mi spui ca va fi bine. Ma intreb daca meriti sa te iubesc si sa ma port atat de frumos cu tine, cand tu nu ai dat nici un semn de viata timp de doua zile. Poate ma testezi, sa vezi ce fac fara tine. Nici nu mai stiu ce sa cred......Ma doare atitudinea ta. As vrea sa-ti dau telefon si sa-ti spun "Te iubesc, fraiere!" dar nu mai fac nimic. Ai fost pe tagged acum 3 ore. Stiu ca pc-ul tau s-a stricat, dar macar un "Buna" puteai sa-mi spui. Un simplu mesaj de salut. Sa intrebi si tu "Ce mai faci, fraiero? Esti bine? Mai bocesti dupa mine?!" Dar de ce sa te deranjezi....Normal.....Si cand se spune ca "Barbatii e porci", sar toti in sus, ca nu e adevarat si se simt jigniti......Si eu ce ar trebui sa fac? Sa trag de tine? Hmm......Asta sa o crezi tu. Maine am examen, telefonul va fi inchis toata ziua. Poti crede ce vrei. Sa vedem atunci ce vei face, daca vei vrea sa ma suni si te vei lovi de un "zid" din partea mea.

Frig........

Afara bate un vant rece.....Norii s-au adunat si ei pe Cer....Parca ar sta la sfat. De fapt, cred ca va ploua curand.......Am deschis geamul camerei, sa intre un pic de aer. Mi-e frig....Mi-a fost frig fara tine in astea doua zile. Mi-ai dat semne de viata, dar nu si in privinta anumitor lucruri, unde chiar ar fi trebuit sa ai o parere, o reactie, orice. Te simt atat de rece si indiferent.... Stiu ca te-ai suparat pe mine acum cateva zile, dar apoi m-ai sunat in aceeasi seara si a parut ca toate prostiile alea trecusera. Ieri, nu mi-ai dat nici un semn. Ti-am trimis un smiley face pe la 11 si un pic, azi-noapte. Apoi, stiind ca azi e luni si te trezesti devreme, ti-am zis "Neata.O zi usoara." Parca as face totul in van........Mai devreme ti-am spus ":( mi-a fost dor de u zilele astea......te las in pace, stiu ca esti la lucru si esti busy. Ai grija de u, pui :* ". Nimic. Mi-e dor sa ma alinti ca inainte, sa te stiu cu sufletul la gura la orice pas pe care il fac......Sa stiu ca imi spui iar ca ma sustii si esti langa mine, atunci cand trebuie sa dau un examen, si ca esti sigur ca o sa-l iau; sa stau linistita, ca va fi bine. La ultimul examen, mi-ai urat doar bafta. Sec. Ai vrut sa stii cum as reactiona daca ti-ai gasi pe alta. Ti-am spus ca voi accepta situatia, chiar daca voi plange, fara ca tu sa stii asta. De ce trebuie sa te ascunzi dupa deget? Stii foarte bine, ca in iarna si chiar si acum cateva zile, cand ti-am spus ca am purtat discutii cu diferiti tipi, nu ti-a convenit. Poti spune ce vrei; ca nu-ti pasa, ca poate apare altul mai bun decat tine, ca este distanta asta nenorocita.......Orice. Dar stiu ca te-ar durea daca as fi a altuia. A trecut un an, 9 luni si 19 zile de cand ne stim. Se puteau intampla atatea in perioada asta. Si eu, si sunt sigura ca si tu ai avut atatea ocazii sa intalnesti pe altcineva si sa-ti vezi linistit de viata ta, acolo. Fara mine. Si totusi, nu ai facut-o......De ce? A urmat despartirea noastra in mai, anul asta.....Tot tu m-ai cautat dupa 3 zile si te-ai apropiat iar,pana s-a ajuns la o impacare mutuala. Ti-ai luat concediu, ai calatorit 800 de km si 15 ore cu trenul, doar ca sa vii la mare. Nu poti nega ca tii la mine, ca ai batut atata drum sa ma vezi, si nu doar pentru o baie in mare si un loc caldut in care sa stai. Daca ar fi fost doar un concediu pentru tine, in care am fost inclusa si eu, mai mult sau mai putin, de ce ai plecat cu lacrimi in ochi de aici? De ce stateai, fumai la balcon si te uitai la peisajul ce se intinde in fata ta, vrand sa tii minte fiecare detaliu? De ce cand mama te-a intrebat de la care balcon vei fuma a doua zi, tu i-ai raspuns ca te duci la targ, imediat cum ajungi acasa? Ai evitat raspunsul; stiai ca iti pare rau si te doare sa pleci de la mine.......Iar acum.....Acum nu te inteleg......Uneori, imi lasi senzatia ca nu-ti pasa, ca te-ai saturat de tot. Stiu ca vrei sa pleci cat mai repede in strainatate, pentru un job mai bun, dar eu? Eu ce vina am? Daca iti spun ca nu-ti pasa de mine, te superi si te simti jignit. Pentru ca, in sufletul tau, iti pasa de mine.....Oricat de mult sau putin o arati. E greu.....Cu toate astea, ma incapatanez sa cred ca tot ce pare acum dificil de realizat, se va intampla. Ca vom fi impreuna, in final, pentru multa vreme.......Nu stiu ce vrei tu, dar eu te vreau pe tine. Am ales deja si nu-mi pasa de ceilalti. Vreau doar sa stiu ce iti doresti si tu. Ne aflam pe nisipuri miscatoare......Inca.......Si, totusi, mi-e frig fara tine.......

marți, 14 septembrie 2010

Vis

Te-am visat aseara. Iar....Dupa ce am vorbit cu tine. Erai tot la mine in camera, de data asta, stateai pe scaunul de la pc, te-ai intors la mine zambind, iti acopereai fata cu mainile, apoi ai lasat jos palma dreapta si mi-ai zis amuzat "Tu tot timpul razi!" iar eu, in secunda urmatoare, am inceput sa rad cu pofta. Intre timp, vazandu-ma pe mine, ai inceput si tu sa razi. Apoi......m-am trezit. Cat de real a parut si de data asta.......Aseara te-am sunat sa-ti spun "Noapte buna". Erai obosit, te trezisei devreme. Totusi, te-am simtit un pic distant. Am intrebat daca esti suparat pe mine. "De unde ti-a venit ideea asta geniala?" m-ai intrebat. Ti-am zis sa lasi ironiile la o parte, ca nu aveam chef de ele la ora aia. Atunci, tonul ti-a devenit mai bland si mi-ai pus aceeasi intrebare. Ti-am replicat ca nu stiu, pur si simplu am intrebat, eram stresata cu examenul de azi. Ti-am spus ca eram speriata, imi era frica de rezultat iar tu, m-ai ascultat si mi-ai urat "Bafta la examen". Atat. Te jucai pe pc, am inteles. Stiu ca acolo trebuie sa te concentrezi. Am vrut sa te sun azi, sa-ti spun ce am facut la examen. Mi-ai zis ca la ora respectiva s-ar putea sa dormi si a ramas sa ma suni tu, dupa ce te trezesti. Nu m-ai sunat nici pana la ora asta. Stiu ca te vor toti prietenii acum, gastii i-a fost dor de tine. Poate ca le ai si tu pe ale tale si nu mi le poti spune. De data asta, nu vreau sa gresesc. Fara stres, intrebari puse aiurea sau telefoane in plus. Ce va fi.......vom vedea :) Desi, sper ca TU sa randuiesti lucrurile pentru a putea petrece vacanta de iarna cu el.

luni, 13 septembrie 2010

Dor si iar dor.......

Au trecut doua zile. Inca ma trezesc si te caut prin casa. Ma astept sa te gasesc in balcon, fumand si privind peisajul, stand de vorba cu mama si glumind, vazandu-ma pe mine si tachinandu-ma, ca am adormit la film, stand la pc si jucandu-te concentrat. Te caut prin pat si nu esti. Este atat de gol si pustiu fara tine. Macar o singura zi sa mai fi ramas, sa te vad dormind langa mine, dimineata. Sa vorbesti in vis, sa ma trezesc si sa te sa privesc cum dormi; sa-ti fac poze in timp ce faci nani. Stau singura pe canapeaua din balcon si ma simt pustie. Nu mai esti aici, sa ma tii in brate. Imi este frig fara tine. Astept sa vii si sa fumezi o tigara....Imi dau lacrimile. Astept in zadar iar tu......tu esti la 800 de km de mine. Stiu ca ai plans in ziua in care ai plecat, te-am vazut cum iti stergeai lacrimile; chiar daca ti-a fost rau. Am fost, sunt si voi fi mereu a ta. Nu mai pot fi a nimanui. Te vreau doar pe tine. Atat. Ai zis ca si mie, si tie ne poate zambi frumos cineva. Sa nu trecem cu vederea sansa asta, ca nu se stie. Doar ca eu nu mai vreau pe altcineva. Tu esti suficienta mea, DARUL MEU DIN CER, asa cum ti-am zis si anul trecut, cand m-ai intrebat ce insemni tu pentru mine. Esti ursuletul meu de plus, asa cum mi-ai zis chiar tu de Craciun. Mi-ai spus ca va mai trece un timp pana sa ma obisnuiesc cu toate astea. Se pare ca ai avut dreptate. Mi-ai zis sa nu mai plang, ca nu ai murit. DOAMNE FERESTE! Imi lipsesti, puiutul meu drag......Dragostea mea, iubirea mea mica, dragul meu, pupi meu mic si pufos,bebele meu, Winnie meu, ratiunea mea de a fi.........TE IUBESC MAI MULT DECAT ITI POTI IMAGINA.......

duminică, 12 septembrie 2010

Dor si fericire

Au fost 6 zile superbe. Ai fost si esti ratiunea mea de a fi, de a trai. Tot ce imi doresc mai  mult pe lumea asta. Azi ar fi trebuit sa fii aici, dar cel mai bun prieten al tau are nevoie de tine. Va aveti ca fratii, este de inteles. Sunt fericita, chiar daca sufletul imi este mistuit de dor. Au fost atat de multe clipe frumoase, nopti in care ma simteam in siguranta, vise linistite....Dimineti fericite, pline de rasete sau poze facute in timp ce ingerii iti vegheau somnul.....Acum, le duc dorul.....Acum doua seri ne uitam la film, stateam cu capul pe bratul tau si ti-am zis "Puiut, TE IUBESC MULT DE TOT, esti puiutul meu dulce si scump" si ti-am dat un pupic pe obraz. N-ai zis nimic. M-ai mangaiat pe cap, te-ai jucat cu parul meu si m-ai luat in brate. Cuvintele au fost de prisos. Am simtit si a fost suficient. Acel moment perfect. Clipa magica. Zambesc si lacrimile mi se preling pe obraz cand ti-am daruit in prima seara, acea bratara impletita, facuta de mine, in culorile tale preferate (sau cel putin albastrul). Stateam in pat, in camera mea, pe intuneric. Am cautat la mine in sertar bratara, fara ca tu sa banuiesti ceva. Am vrut sa ti-o pun la mana fara sa o vezi la lumina, dar aveai prea multe bratari pe mana stanga si a trebuit sa aprindem lumina. Cand ai vazut-o, m-ai intrebat cine a facut-o si ti-am raspuns ca eu. Ai zambit, surprins. Stau acum si privesc patul. Mi se pare atat de imens si gol......Nici nu-mi vine sa mai dorm in el fara tine. Lacrimile continua sa-mi curga, nu le pot opri. Sunt un izvor de dor imens si nebun. Vreau sa fii aici, sa dau inapoi orele si zilele. Sa fii vesnic langa mine. Duminica trecuta pe vreme asta, eram in sufragerie, privindu-te cum dormi. Ieri, ti-a fost rau, dar raul asta nu se traduce prin ochi rosii si lacrimi pe care vrei sa le ascunzi cu podul palmei. Ne uitam la film si am vazut ca ochii iti sunt umezi in colturi. Ti-am sters lacrimile. N-ai zis nimic. Stiu ca ai plans, iti parea rau ca pleci de la mine.....Nu am cum sa uit ultima noapte in care am adormit impreuna, cum ti-am zis ca vreau sa dorm in bratele tale si tu m-ai strans atat de tare la pieptul tau, incat m-ai avertizat ca nu o sa mai am aer. Ti-am zis ca nu conteaza, pentru ca sunt in bratele tale. Mirosul tau se simte peste tot, in casa. Iar pielea mea.......plange dupa imbratisarile tale, dupa saruturi....tipa de dor de mirosul tau......Ieri, dupa ce au anuntat trenul, m-am dus spre tine. M-ai strans tare in brate, m-ai mangaiat pe par si m-ai sarutat pe crestet. Apoi, doar pentru a urca si eu cu tine, m-ai pus sa te ajut cu cele doua sticle, de apa si ceai rece. In tren, m-ai sarutat iar si m-ai strans tare la pieptul tau. Apoi, am mai vrut eu un sarut, ti-am mai atins o data mana, m-am indepartat, te-am mai atentionat o data pentru a-ti vedea privirea, ti-am facut cu mana si am coborat din tren. Am cautat compartimentul unde stateai, te-am gasit, ti-am facut cu mana, a fost un gest reciproc si am continuat sa ne facem cu mana pana cand trenul s-a pus in miscare si nu te-am mai vazut. Am venit acasa, casa era goala fara tine. Am plans; am crezut ca imi va seca sufletul. Seara, m-am invelit cu patura ta, am luat in brate broscuta pe care ai stat, te-am sunat, mi-ai urat somnic pufos si am adormit plangand. Azi dimineata, am vrut sa dorm pe partea de pat unde ai dormit tu. M-am trezit si am vazut ca nu esti. Am plans iar. Te-am visat aseara. Erai la mine in pat, exact unde ai dormit tu, te trezisei, soarele batea cu putere in geam iar tu radiai de fericire. Mi-ai spus "Wow, nu-mi vine sa cred ca au trecut 3 ani de cand ne cunoastem si inca mai suntem impreuna!". Erai imbracat exact cum ai dormit in ultimele 2 zile. Era atat de real visul asta......Sunt fericita, dar ma sfasie dorul de tine. In iarna, nu stiu daca o sa te mai vad; vrei sa pleci cat mai repede sa muncesti in strainatate. Doamne Ajuta sa ti se implineasca dorinta. Cu toate astea, eu ma rog ingerilor sa randuiasca lucrurile in asa fel incat sa pot petrece Revelionul cu tine. Imi lipsesti enorm. Ma simt pustie fara tine. Doamne, las totul in grija Ta. Te rog, ocroteste sufletele noastre! Mi-e dor de tine.....:((

joi, 2 septembrie 2010

Foarte putin :) Doar 2 zile

DA! Sunt fericita! Ne vedem in 2 zile, stam impreuna 7-8 zile apoi pleaca......In decembrie, ma duc eu la el. De abia astept! Si cine zicea ca relatiile la distanta nu tin? In ianuarie se implinesc 2 ani, cu o singura despartire; nici aia definitiva, dupa 3 zile m-a sunat si m-a intrebat daca sunt bine iar dupa o luna si un pic mai avem putin si revenim la stadiul la care eram inainte! Il iubesc! Sunt nerabdatoare sa ma abandonez in linistea si siguranta bratelor lui......Sa-i simt sarutul, sa-l stiu al meu.....

luni, 16 august 2010

Ganduri incurcate, o mie de intrebari

Am cam lipsit de aici. Ceva cam mult timp. Mi s-au intamplat atat de multe....Planurile ni s-au amanat si pentru luna august, s-au spulberat iar toate visele.....Cine stie, poate ar trebui sa ma obisnuiesc cu ghinioanele astea, nu? Vrea sa vina acum, la inceputul lui septembrie. Sper sa devina realitate, de data asta, desi.....Nici in momentul de fata, nu e nimic sigur....Mda.....Tipic mie.....Si, totusi, altceva m-a pus pe ganduri. Acum cateva seri m-a intrebat ce as fi facut eu daca nu l-as fi intalnit pe el. Initial, i-am replicat ca nu mi-am pus niciodata intrebarea asta sau daca am facut-o undeva in inconstientul meu, nu am cautat neaparat un raspuns. Insa, i-am spus ca fara el, viata mea ar fi mult mai saraca in zambete si rasete, ca nu as mai fi fost omul care sunt acum, ca nu as fi evoluat si poate as fi ramas la stadiul incipient in relatiile cu oamenii, poate ca as fi fost si acum cu gandul la fostul, poate ca as fi fost trista in fiecare zi sau as fi cautat o alta persoana, pana as fi gasit-o. Ca fiecare om care intra in viata altuia, il schimba. Asa cum m-a schimbat si el pe mine. L-am intrebat daca este multumit de raspuns si de ce ma intreaba lucrul asta. Replica primita a fost "Nu caut un raspuns anume, pur si simplu am intrebat." Apoi, i-am intors eu intrebarea. Mi-a zis "Nimic nou. As fi cautat alta persoana, poate as fi intalnit pe altcineva care m-ar fi schimbat, desi nu cred. " In aceeasi seara, pe langa asta, mi-a vorbit destul de......obosit, sa-i spunem. Poate un pic sictirit. A doua zi, nu i-am dat nici un semn de viata. Pe la 8 si ceva m-a sunat el. M-a facut "somnorici" insinuand faptul ca eu am dormit in ziua respectiva, fiindca nu i-am dat nici un semn. Teapa; eram la bunici. I-am vorbit pe un ton ceva mai detasat si nu stiu cum a venit vorba, dar m-am trezit pur si simplu ca imi spune cat de rau ii pare ca a renuntat el la o fata pentru alta, iar acum, prima, nici macar nu mai vrea sa se impace cu el. Pai e normal. O lasi pe prima fata balta, cand fiinta aceea te iubea si erai prima ei dragoste, pentru alta, ca ti s-a pus tie pata si acum, vrei sa te impaci cu prima, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?! Se pare ca intre timp, prima fata si-a gasit pe altcineva de vreo 2 ani de zile si chiar daca a vrut si a incercat sa se impace cu ea, fata nu a mai acceptat. Se pare ca el nu accepta ideea ca fata respectiva nu-i mai da o sansa si este destul de sigur ca de fapt, relatia ei este o gluma proasta. Sincer, si eu, sa fi fost in locul ei, i-as fi intors spatele, oricat de mult l-as fi iubit. Practic, toate astea mi le-a spus mie, de parca se simtea dator cu o explicatie pentru comportamentul avut cu o seara inainte fata de mine. A ajuns sa planga pe umarul meu?! Pai nu era el omul puternic, care le stia pe toate si se descurca singur? Sfatuitorul tuturor? Cel care imi dadea mie de inteles ca sunt prea copil, uneori? Acum el vine la mine si plange pe umarul meu? Umarul unui copil? Se pare ca nu este chiar atat de matur precum se vrea, dar nu recunoaste asta nici in ruptul capului. In fine. Trecand mai departe, in aceeasi zi in care m-a sunat, s-a dus in vizita la o prietena foarte buna de-a lui, cu care se mai sfatuieste din cand in cand. Ramasese sa vorbim mai tarziu. In seara respectiva, i-am dat un mesaj, i-am zis sa nu se mai chinuie cu atatea ganduri si amintiri, sa aprecieze si sa se bucure de oamenii ce-l iubesc acum, cu adevarat, ca este o stare de moment peste care vom trece impreuna. Am asteptat un semn de viata de la el, ziua urmatoare. Nimic. Pe la 5 dupa-amiaza, i-am dat un mesaj si l-am intrebat daca este mai bine, daca si-a revenit si si-a pus gandurile in ordine. Degeaba, nici un semn. Azi, am dat un mesaj de la multi ani amicilor lui, care isi serbau ziua numelui. Pauza totala. Si cand te gandesti ca el vrea sa vina sa stea la mine peste 3 saptamani dar se poarta in felul asta. Am inteles ca pleci din oras, ca te duci la tara, dar chiar si asa, anul trecut cand ai plecat intr-un loc de genul asta si nu aveai semnal, ai mers 10 metri printr-un sat, te-ai tinut cu bratele de un stalp si tot m-ai sunat, ca sa stau linistita, sa stiu ca esti ok. Acum, te doare undeva. Si atunci, de ce naiba m-ai intrebat ce as fi facut daca nu te-as fi intalnit? Ce scop are sau a avut intrebarea asta? Si de ce nu ai stiut sa dai nici un semn de viata zilele astea? Doar pentru ca te-ai dus la party? Nu cred asta. In nici un caz. Habar nu ai ca, din cauza ta, m-am simtit extrem de rau zilele astea, ca m-am izolat de lume si am plans pana nu a mai ramas nici o lacrima in sufletul meu, nu stii ca la ora asta, sora mea imi face un ceai pentru ca ma doare ficatul si nu pot permite asta, stii foarte bine de ce, pentru ca am stat si am incercat sa caut raspunsuri la intrebarea si comportamentul tau din ultimele doua zile. Pentru ca asta sunt eu, pentru ca te iubesc iar tu iti bati joc. Stii ce? Se pare ca ai primit ce ai meritat. Daca fata aia nu te mai vrea acum, foarte bine face. De ce? Pentru ca uneori iti bati joc de sentimentele oamenilor fata de tine si te ofusci daca ei iti raspund cu indiferenta sau te resping. Dar te-ai intrebat vreodata de ce? Ai stat si te-ai analizat cu adevarat? Indiferent de ce spui tu, eu nu cred ca ai facut-o vreodata cu adevarat. Si cand te gandesti ca tu vrei sa vii la mare, sa ma vezi, sa schimbi mediul, sa fii aici, cu mine si nu invers.......Sincer, in ritmul asta, vei obtine exact efectul invers al lucrurilor. Inca nu inteleg de ce te comporti asa si de ce mi-ai pus intrebarea respectiva.....

joi, 22 iulie 2010

IUBEEEEEEESC!!!!

Chiar daca e vorba de aceeasi persoana si am mai repetat lucrul acesta, nu ma pot abtine sa nu o afirm inca o data. Am fost atat de trista azi, nu eram in apele mele, nu am fost eu pana acum o ora. Simteam nevoia sa vorbesc cu el, sa-l stiu langa mine. Nu a mai fost nevoie. M-a sunat exact cand ma simteam ingrozitor de singura si pustie. Ca si cum ar fi stiut ca nu sunt in regula, ca am nevoie de el, de vocea lui, de tot ce inseamna spiritul lui si dragostea ce mi-o poarta. Am pierdut sirul dovezilor in care am realizat ca suntem telepatici, in ciuda distantei (din punct de vedere geografic). Cum mi s-a zis la un moment dat "voi sunteti mai mult decat prieteni si mai putin decat iubiti". Si exact asta suntem. Ce nebunie, nu? In ciuda tuturor, sunt fericita si in mod sigur voi adormi cu zambetul pe buze. Nu am cum sa o neg. Il iubesc. Este un om incredibil de dulce.......Ah......Iubirea........

joi, 8 iulie 2010

Si poate ca totusi Dumnezeu are un plan

Cu mine, cu tine, cu fiecare din noi. Am vorbit azi despre sensul vietii, despre rolul fiecarui om ajuns la nivelul acesta spiritual, fiinta umana ce trece prin etapa asta. Acum ceva timp, puteam sa jur ca planul conceput de mine va avea sorti de izbanda. Azi, am aflat ca toate s-au schimbat. Stand si analizand dincolo de sentimentele ce m-au incercat in acele clipe, mi-am dat seama ca, poate, nu era chiar momentul cel mai potrivit pentru lucrul respectiv. Exista un rost, un scop si pentru evenimentele neasteptate pe care le traim, uneori. As spune ca este vorba de un......."complot divin", daca il pot numi asa. Eu am crezut mereu ca am un inger ce ma apara, ca exista acea putere divina, de care toti avem nevoie. La nivel personal, trebuie sa admit ca am avut vise premonitorii; atunci cand am fost la un pas de moarte, datorita unui accident de masina, Dumnezeu mi-a trimis un vis, cu ceva ore inainte, in care mi-a aratat exact ce voi pati. Stiu un om pe care nu l-am cunoscut personal, insa de care ma leaga o legatura mai mult decat spirituala, visandu-l de fiecare data cand este in pragul unui pericol, fara sa stiu in ce actiuni se implica sau  daca pleaca intr-o tara straina. Mereu il avertizez in legatura cu visele mele si de fiecare data, ramane surprins, nestiind cum este posibil acest lucru. Poate ca Dumnezeu mi-a dat harul de a ajuta oamenii, de a ma implica in tot felul de actiuni caritative. Recunosc, imi place sa-i ajut pe cei din jur si o fac cu o bucurie imensa. Asa sunt eu, asta imi este firea. Sunt mult mai fericita cand ii ajut pe ceilalti decat atunci cand imi rezolv o problema personala. Nu stiu de ce. Poate ca si asta face parte din planul lui Dumnezeu pentru mine,nu?

sâmbătă, 3 iulie 2010

Curiozitate

Am stat si m-am intrebat: Oare distanta dintre doi oameni, ii poate apropia sau departa? Uneori, am parte de ambele sentimente, dar inca nu stiu care dintre ele atarna mai greu in balanta......Acum incep sa ma apropii, poate maine ma departez......Complicata firea asta umana.....Nici eu nu ma mai inteleg......

vineri, 2 iulie 2010

Incredibil, dar adevarat

Aseara ti-am zis ca imi este dor de tine, uneori. Ti-am trimis un mesaj; daca am facut bine sau rau, inca nu stiu. Dar am simtit nevoia sa fac asta. Si o stii. Azi, mi-ai raspuns, spunandu-mi ca era normal sa apara si asta. Ti-am dat un raspuns pe masura. Ai vrut sa stiu ce mai fac, daca sunt bine. Ai aflat si asta. A fost un schimb continuu de mesaje, intreaga zi. Eu nici macar nu te-am intrebat daca esti bine, cum iti mai merge, absolut nimic. Acum doua saptamani m-ai intrebat daca a aparut cineva in viata mea. Ti-am spus cu zambetul pe buze ca nu este nimic nou in destinul meu. M-ai intrebat de ce zambesc. Simplu, mi-a mers bine in ziua aia. Mi-ai reprosat ca m-am schimbat. Faptul ca ma voi intalni in Bucuresti, peste o saptamana si ceva, cu un om special pentru mine, nu inseamna ca voi relua vreun aspect din ce s-a petrecut la un moment dat, intre mine si el. Suntem doar prieteni foarte buni, de suflet, cum s-ar spune si atat. Dar ti-am zis si stii foarte bine, ca pentru mine, omul acela va ramane mereu acolo, in adancul sufletului, indiferent ce s-ar intampla. Si, in mod sigur, el m-a apreciat mult mai mult decat tine. Si a fost mereu langa mine, chiar si la ore tarzii in noapte, cu un sfat, o vorba buna. Un om pe care ma pot baza oricand si ar face orice pentru mine, pentru a ma ajuta. Uneori, ma indoiesc ca ai putea sa faci si tu aceleasi gesturi, de fiecare data cand am nevoie de tine; verbal, toti suntem alaturi de cei dragi, spiritual, mai putin. Azi, ai vrut sa stii neaparat daca exista sau nu, cineva in viata mea. Fiecare schimb de mesaje avea aceeasi curiozitate subtila: Mi-am gasit oare pe cineva? Din cauza asta ma port mai indiferenta? M-am schimbat cu adevarat sau nu? Ai afirmat ca ma cunosti 100%. Hmmm.......Iti respect parerea, dar imi rezerv dreptul de a o accepta sau nu. Exact asa ti-am replicat si tie. Intr-un final, m-ai sunat. N-ai mai rezistat, vroiai sa afli neaparat care este adevarul. Mi-ai spus din start, ca nu eram eu cea din mesaje si ca tot eu am afirmat, la un moment dat, ca am ramas aceeasi, ca nu m-am schimbat. Da, am ramas aceeasi in sufletul meu si in tot ce simt, dar ca mod de a privi lucrurile, am devenit mult mai selectiva, in ceea ce priveste oamenii. Eram si inainte destul de atenta de ce gen de oameni ma inconjor, dar acum am si mai multa grija la cine tin cu adevarat. Tu o tineai una si buna ca eu am pe cineva, ca esti tu sigur de asta. Intre timp, ai aflat ca nu este asa. Si, trebuie sa admit ca cel mai tare m-au surprins link-urile trimise de tine, prin mail, in legatura cu un serial. Wow, ai avut bunavointa sa-ti rupi cateva secunde din timpul tau, si pentru mine? Probabil ca ar trebui sa ma simt flatata,nu? Avand in vedere ca in timpul sesiunii din iarna te-am rugat sa-mi cauti un referat iar tu ai avut mai multa grija de prietenii tai, de iesitul cu ei, decat de mine; bineinteles ca nu m-am putut baza pe tine, atunci. Ma intreb de unde si pana unde, interesul asta mare de a sti daca a aparut sau nu, cineva in viata mea. Ti-e teama sa ma pierzi, dupa ce ai aflat ca omul acela special, si-a dat seama de caracterul meu sau vrei doar sa-ti hranesti orgoliul, gandindu-te ca tot la tine imi sta mintea si sufletul? Sau poate iti doresti sa vin inapoi si nu stii cum sa-mi zici asta? Vai, nu-mi spune ca ti s-a facut dor........Hmmm......Am nevoie de cateva sfaturi/opinii.

miercuri, 30 iunie 2010

Gol, pustiu, desert..........

Poti sa ma jignesti, sa-mi spui cum vrei tu, sa-mi gasesti o mie de porecle, care mai de care mai hidoase si urate, poti sa tipi la mine, sa ma imiti in cel mai oribil mod, sa razi, sa faci ce vrei......Nu-mi mai pasa, nu ma mai intereseaza nimic din raul pe care mi-l poti face. Gata. Nu mai am chef de nimic. Abandonez. Ma poti face slaba. Si ce daca? Poate ca asa am fost mereu si nimeni nu a vazut asta. Poate ca m-am saturat sa fiu omul vesel si lipsit de griji, pe care multi il percep. Poate ca ascund si eu o tristete in suflet......Ma simt dezamagita de oameni, de persoanele care uita de unde au plecat si unde au ajuns, cei care au impresia ca li se cuvine totul. Urasc snobismul si falsitatile. Ma simt goala. Poate pentru ca eu nu sunt ca ei. Pentru ca am nevoie sa fiu ascultata si sa nu ma judece nimeni. Mi-as dori ca anumite persoane sa se uite in ochii mei si sa-mi poata citi sufletul, fara a trebui sa explic tot felul de lucruri. Si sa actioneze in consecinta de cauza. Stau in camera mea, beau berea castigata la concurs, am geamul deschis si ascult muzica incasa. Mi-as fi dorit sa stau pe plaja, sa privesc marea si sa adorm in valurile ei. Sa ma imbratiseze ele........Si inca imi lipseste.......

duminică, 27 iunie 2010

Dialog cu........Dumnezeu

Aseara Te-am rugat sa-mi dai un raspuns. Azi m-a sunat si ar vrea foarte mult sa vina la mare, sa ne vedem. In ce calitate? Inca nu stiu. Dar nu despre asta e vorba acum. Stii, am stat si m-am gandit la visul de aseara, in care vorbeam cu el; la clipele de azi si discutia avuta, la raul de lacrimi in care m-am inecat aseara, la tot. Uneori, imi pare ca am intrat in cercul incurabil al amintirilor cu el, insa, de fiecare data simt ca Tu concepi totul in asa fel, inca sa-mi fie bine si sa zambesc exact atunci cand ploaia se dezlantuie furioasa si rece in sufletul meu. Stiu ca ma privesti acum si Te bucuri pentru starea mea de spirit. Mereu mi-ai trimis un inger pazitor in cele mai grele momente din viata. Stiu ca ma veghezi si pot conta oricand pe ajutorul Tau :) Si asta imi da curaj sa merg mai departe. Telefonul de azi a fost un semn,nu-i asa? Am observat ca intotdeauna cand incerc sa ma abat de la drumul meu, Tu imi ghidezi pasii spre tot ce este mai bun pentru mine. Inseamna ca si de data asta, a fost la fel. Mai tii minte pactul facut,nu? Cel in care Te rugam sa-l lasi in viata mea, daca este demn de mine si sa-l indepartezi, daca Tu consideri ca ma va face sa sufar in locul clipelor de fericire. In mod sigur Iti amintesti. O simt. Acum am inteles mesajul pactului de atunci. Merita sa faca parte din viata mea, ca prieten, iubit sau in orice alt fel in care Tu consideri ca este bine :) Iti multumesc pentru ca EXISTI.

p.s: Pot sa-Ti mai cer un singur lucru? Te rog, fa cumva sa poata veni la mare, sa ne vedem si ce va fi mai departe.......las tot in mainile Tale :)

sâmbătă, 26 iunie 2010

Doar timp......

Amintirile imi plang pe la colturi, ghemuite intr-un hamac agatat in mijlocul ploii. Le simt lacrimile ce-mi ard si ultima farama de suflet ramasa. Privesc in jur; imi vad gandurile imprastiate peste tot. Sperantele ce zambeau candva, acum stau cuminti, vrand sa le imbratisez iar. Ma uit absenta la ele, la amintiri......Simt doar o furtuna ce se inteteste in mine, cu fiecare secunda ce trece.....De ce timp? Ce ti-am facut? De ce vise? Cu ce v-am gresit? De ce, Doamne? TU ai raspunsul la toate; Te rog, gaseste-l si pe al meu. Dezamagire.......Dor.....Si DA, iti simt lipsa.......Inca......Mi-ar fi placut sa fii aici si sa ma tii in brate, dar.........Mereu vor fi obstacole.......Doamne, ai grija de el, Te rog........Si daca esti bun, da-mi si un raspuns.......

joi, 24 iunie 2010

Picuri

De amintiri, de zambete. Zilele astea a plouat exagerat de mult, poate. Dar m-am simtit excelent. Ploaia ma face sa simt in felul asta. Gandurile mele se regasesc in vantul furios de afara, sentimentele sunt mangaiate de stropii ceresti iar pielea mea.........tanjeste dupa caldura mangaierii tale. Ciudat,nu? Stiu ca esti langa mine in orice secunda, insa doar spiritual, de cele mai multe ori. Fizic, este mult prea greu. Si totusi, te vreau langa sufletul meu........Ma poti acuza de propriul rasfat, de egoism personal. Nu-mi pasa :) O spun senina, fara a tine cont de consecinte. Sunt un copil, atunci cand vreau. Insa, doar tu ma cunosti cu adevarat. M-a napadit nostalgia. De ce? Iti simt lipsa. In suflet, timpul imi picura amintirile noastre :)

sâmbătă, 19 iunie 2010

Copii

Nu stiu ce am avut azi, dar am ras extrem de mult. Din orice :) M-am simtit plina de viata, cum n-am mai facut-o de ceva vreme. Am ras cu o pofta nebuna, intocmai unor indragostiti ce se bucura de fiecare picatura de ploaie, de fiecare sarut, de contopirea trupurilor si a spiritului, de tot ce este viu si tandru. Am fost un copil; fara griji sau responsabilitati. Doar un copil vesel si visator. Am simtit ca lumea imi apartine, pentru ca orice as face, forta divina ma va apara. Azi am vrut sa imbratisez toti copiii lumii, toti oamenii, sa le impart zambete, sa-i ocrotesc, sa le fiu acolo, indiferent de sunt tristi sau veseli, sa ma bucur de fericirea lor si sa le alin tristetea, celor loviti de soarta. Am avut chef sa strig in gura mare ca imi este bine si ii vreau pe toti cei dragi langa mine. O fi efectul verii sau am reusit sa trec peste tristetea ce o simteam candva?

joi, 17 iunie 2010

Ganduri si insomnie

Nu am somn. E 3 si un pic a.m. si nu pot dormi. Am vorbit pana acum cu cel cu care am ramas prietena. The last one :) Am ajuns oarecum la niste concluzii, pe care deja le-am testat; sau cel putin eu am facut asta. Da, ne simtim mult mai bine acum, in postura de simpli prieteni. Eu, personal, pot vorbi mult mai relaxata despre anumite subiecte, pentru ca stiu ca nu-l vor mai deranja atat de tare si nu voi mai rani pe nimeni si nici nu mi se va reprosa un lucru anume. Nici inainte nu pot spune ca primeam reprosuri semnificative, dar acum este altceva. Ne leaga in continuare tot felul de nebunii, subiecte discutate exclusiv in engleza si altele, dar poate ca cel mai mult a ramas grija fata de cealalta persoana :) Se pare ca i-a fost dor sa mai palavragim, ca inainte, cand vorbeam si cate doua ore........In timp ce vorbeam, mi-a spus in mod inconstient, "baby". De aici, s-a ajuns la o discutie despre a ne spune pe nume sau a ne adresa unul celuilalt, la fel ca inainte. Mi-a spus ca a invatat multe, ca are ceva mai multa experienta decat mine, lucru adevarat de altfel, si nu-l deranjeaza daca eu ii spun la fel ca inainte. Daca ii spun pe nume, e ca si cum as pune un perete intre noi, o distanta, o bariera. Si nu vreau asta. Acum o stie si el :) De ce nu vreau? Pentru ca a fost o relatie mult prea frumoasa, furtunoasa si funny, in acelasi timp, pentru a impune acum o distanta. Suntem destul de mari incat sa ne dam seama ca asta ar insemna departare, in mare parte, si se pare ca nu prea ne dorim acest lucru :) Pana la urma, totul e bine cand se termina cu bine. Iar eu sunt linistita :) Ma bucur de viata si rad cat pot de mult. Momentan :)

Ceva mai bine

Gata, nu mai sunt trista. Doar nu o sa stau toata viata sa plang! Si nu stiu cum se face ca ne intelegem mai bine acum decat inainte.........Ciudat lucru.......Dar sunt ok :D Mi-a revenit si rasul.......Deci, e de bine......Iar maine este o noua zi :)

p.s: de abia astept sa ajung in Bucuresti :)) stiu ca toti se vor intreba de ce naiba vreau sa merg acolo pe o caldura de genul asta, dar pana luna viitoare.......nu va spun nimic :D om trai si om vedea:P

luni, 14 iunie 2010

O fata ca ea

A nimanui? Posibil. Trista? In mod sigur. Vise spulberate si suflet pustiu? 100%. Sufera? Inca DA. Nostalgica? Clar. Doare? Si inca cum.......Plange? In fiecare zi, de vreo 2 saptamani incoace. Adoarme cu el in gand? Da, adoarme plangand. A fost iubirea vietii ei? NU, dar.......Sentimente profunde? Cu siguranta. Ii este dor, ii simte lipsa? Al naibii de mult....Un ultim sarut, o ultima privire, o ultima imbratisare? Ce frumos ar fi......Se mai poate face ceva? Acum, NU. Poarta o masca sociala? Din pacate.....Este pura? In sufletul ei; singurul ce a mai ramas curat/intact. Inima? Crestata in mii de cioburi. Unica? Poate pentru omul ce va sti sa o aprecieze cu adevarat, candva.........Sensibila? In mod cert. Copila? Si asta.......Matura? Cand este necesar.....Vrea iubire? Daca este posibil........Fericita? NU. Pustie? DA.

p.s: multumesc baietilor de la Directia 5 pentru minunatia asta de piesa, ce se regaseste si in titlul acestui post.

subir imagenes

sâmbătă, 12 iunie 2010

Poate un pic.........interesant

M-a sunat azi o colega; mi-a devenit oarecum amica in timp :) Printre altele, i-am spus ca m-am despartit de el. Am ajuns sa vorbim despre faptul de a tine legatura cu un om de care te-au legat anumite sentimente la un moment dat si importanta acestui fapt. Noi am ramas prieteni si ei i se pare ciudata treaba asta. Din punctul ei de vedere, daca un lucru s-a rupt, lasi trecutul in urma si gata. Poate ca asa ar fi normal, teoretic. Doar ca eu, pana in momentul de fata, am intalnit doua clase mari de oameni. Cei cu o gandire aparent simplista, deschisi, fata de care te poti exprima liber, fara nici o retinere, dar care au ceva creier si gandesc destul de bine si cei aflati la un nivel superior de gandire, carora le place sa filosofeze despre orice lucru marunt, diplomati, genul de oameni cu care poti purta o discutie inteligenta, imbinata cu mici glumite si ironii. De ce e bine sa pastrezi langa tine un om din prima categorie? Pentru ca el iti va fi mereu acolo, te va face sa razi si sa-ti para viata ceva mai usoara si mai vesela:) Si pentru ca poti invata multe lucruri practice de la acea persoana, pentru ca poti fi tu in prezenta ei, la modul cel mai simplu posibil, fara sa te gandesti ca trebuie sa slefuiesti cuvintele pentru ca el sa nu para surprins de modul in care te exprimi, uneori, iti poti gasi un refugiu in astfel de oameni. Ca tot veni vorba de asta, am vorbit cu el in seara asta. Un pic. A fost ca o gura de aer proaspat, ce am luat-o in cateva secunde si ma va tine "treaza" pentru ceva vreme. Da, am ramas prieteni si ne intelegem mai bine acum, in postura asta, decat inainte:) Probabil ca era nevoie de o schimbare in viata noastra:)  Despre a doua categorie.....Ei, aici e ceva mai complicat. Ambele genuri sunt profunde, dar cel din urma are o profunzime fuzionata cu o sensibilitate greu de exprimat in cuvinte. Este un om extrem de subtil si trebuie sa-ti masori cuvintele, inainte de a te exprima fata de el. Este omul ce impune respect prin modul de a vorbi, desi pare un tip normal :) Insa, atunci cand ai de-a face cu acest gen de persoane si ajungi sa-i cunosti in profunzimea lor, descoperi un mic contrast. Sunt oameni fascinanti, pe care ii intalnesti cu greu in zilele noastre. Merita tot efortul din lume sa pastrezi si sa ai langa tine o astfel de persoana. Te poate invata cum sa aplici partea spirituala a unui om, zi de zi, in viata ta. Sunt genul de fiinte ce se implica in tot felul de activitati si pe care te poti baza, chiar daca ii suni si dimineata, la ora 2 si le spui ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva. Ei vor fi acolo, sa te asculte:) Te imping dincolo de limitele tale,intelectuale si imaginative; te surprind cu lucruri inimaginabile si te fac sa visezi in viitor. Ambele categorii sunt oameni minunati, cu minusurile si plusurile lor si de aceea, atunci cand intalnesti astfel de oameni, este bine sa-i pastrezi langa tine, pe viata:)

joi, 10 iunie 2010

Liniste si agitatie

Ma simt linistita si agitata in acelasi timp. Poate ca doar emotionata :) Si cu toate astea, zilele trecute, am zambit si am ras din tot sufletul. Ma simt bine. Ma inconjoara o liniste vesela:) Si cand te gandesti ca traim intr-o lume atat de agitata.....Dar stiu ca lucrurile vor fi asa cum vreau eu, in final. Am incredere in tot ce ma inconjoara:)

luni, 7 iunie 2010

Oameni.....altfel

Ma refer la cei care au insemnat, inseamna si vor insemna mereu ceva in viata mea. Recunosc, postul asta este inspirat de o alta postare a unei persoane ce imi place incredibil de mult cum isi asterne gandurile si slovele pe blogul sau (sper ca stie el cine este :D) . Intalnim diversi oameni, diverse caractere. Se perinda multi oameni prin viata noastra, dar am invatat ca numarul celor care ne raman in suflet, este de fapt, infim. De ce? Pentru ca majoritatea se ghideaza dupa societate si atat. Sincer, prefer sa fiu vazuta ca o ciudata si nebuna, decat sa ma confund cu restul lumii. Am noroc. Nu sunt singura; sunt cateva persoane ce se incadreaza in categoria......altfel. Si ma bucur. Imi pastrez propriile principii si idei, indiferent de parerea lumii. Imi place sa spun ca sunt unica :) Sunt putini cei care stiu sa aprecieze asa ceva. Daca ai descoperit un astfel de om, pastreaza-l pe viata. Iti va fi prieten/a, frate/sora.......Poate si iubit/a. Cum zicea o prietena foarte buna, ei sunt genul de persoane cei ii intalnesti o data in viata, daca ai norocul asta:)

duminică, 6 iunie 2010

Nu sunt eu

Ma simt prinsa intr-o cusca. In propria persoana. Vreau sa evadez, sa fug de mine. Sa fug de idei, de ganduri, de tot ce ma inconjoara. Sa plec departe, sa nu mai stiu de oameni. Tip in mine si nimeni nu ma aude. Nimeni nu vede ce simt, ce vreau, ce-mi doresc cu adevarat. Sufletul a devenit un robot; e prea grabit pentru a se mai gandi la propria dorinta. Indeplineste doar ordinele periferice. Si atat. Nu mai vreau asta, nu mai vreau nimic din ce am. M-am saturat de ganduri mizere, de oameni lasi, buni de nimic. Oameni ce cred ca detin adevarul absolut despre viata si in fond, nu stiu sa simta cu adevarat! Oameni ce urasc si invidiaza. Gata! Vreau sa fug de tot! Si totusi, ceva ma tine pe loc. Imi pare ca n-ar vrea sa uit momentele frumoase. Si la ce bun sa le pastrez daca ma fac sa sufar si sa le regret?
Azi nu sunt eu. Incerc sa ma regasesc. Ciob cu ciob.

vineri, 4 iunie 2010

O mica scriere

Am sters lacrimile, au plecat si norii, s-a dus si ploaia. Un zambet vindeca o rana. Dar in timp :) A fost o experienta frumoasa, lucruri ce merita traite si din care e bine sa inveti. Poate ca asa a vrut Dumnezeu, pentru ca toate au un rost in viata asta. Acum pot zambi; cu o mica tristete in privire, dar stiu ca cineva, acolo Sus va avea grija sa pot zambi iar cu gura pana la urechi, sa rad cu pofta si sa simt ca traiesc. E bine sa-l stiu langa mine, chiar si amical. Mai exista inca o speranta, intr-o zi:)

Imi vei lipsi mereu..........

S-a terminat. Am ramas prieteni. Vom vorbi in continuare la telefon, vom tine legatura. Mi-a zis ca ii pare rau ca s-a ajuns aici, nu ar fi vrut asta. M-a facut sa rad pana si in ultimele clipe de relatie, desi am simtit ca incepuse sa planga, un pic. A schimbat subiectul si m-a tachinat, doar ca sa nu plang si eu mai tare decat o faceam deja. E cel mai bine asa. A ramas sa ne vedem dupa ce se va intoarce din Germania. Mi-a spus ca i-a facut placere sa ma cunoasca, sa am grija de mine si mi-a urat succes in toate. Offfff...........Si cat de rau ma doare sa stiu ca nu voi mai fi puiutul lui, his baby, his sweety, "meine liebe" , suparici, fetita lui, puiul lui........Ca nu voi mai sta in bratele lui, ca nu-l voi mai saruta......Ca nu-l voi mai sti al meu, ca iubit. Ironia sortii face ca exact atunci cand am vorbit cu el la telefon, in seara asta, pe un post de televiziune sa dea clipul "Don't miss missing you", exact melodia ce mi-a trimis-o el acum ceva vreme.........Ma doare, imi va fi dor de el.............Desi mi-a zis ca fi mereu acolo, pentru mine............

miercuri, 2 iunie 2010

Viata este imprevizibila

Doamne, cat ma amuzi acum! :)) Stiu ca asta era replica ta din ultima vreme si in general, spuneai acest lucru atunci cand vroiai sa eviti raspunsuri la intrebari-cheie. Pana azi; acum spun eu ca viata este al naibii de imprevizibila. Eu nu sunt jucaria nimanui, nici macar a ta. Daca pana acum vreo 4 zile ma dadeam de ceasul mortii, acum sunt aproape detasata de tot ce am trait cu tine si din vina ta. De ce? Pai e foarte simplu: daca ma respecti si nu esti orgolios, asa cum pretinzi, nu spui ca suni si apoi dispari brusc in toata perioada asta si azi te trezesti sa-mi dai mesaj, sa ma intrebi ce am mai facut, daca sunt bine si imi zici direct in fata ca sunt suparata, dar nu-ti ceri scuze sau macar un "iarta-ma" ca te-am lasat sa-ti faci griji ca o proasta, zilele astea; si apoi poate te astepti ca eu sa fiu aceeasi, cea pe care o stiai tu. NU, in nici un caz. Ultima data mi-ai zis ca fiecare are viata lui si un viitor, care nu prea ne include pe amandoi, iar azi ti s-a facut brusc dor de mine? Neeeeeah......Lucrurile astea nu se fac. Nu mi le faci mie, care ti-am fost mereu aproape si am cedat, chiar si atunci cand dreptatea era de partea mea. Mai cunosc un om ce acum ma regreta. Si mi-a demonstrat asta chiar si acum cateva zile, cand tu te uitai la meci cu baietii. Imi pare rau pentru el, va ramane mereu in sufletul meu si invers, dar e prea tarziu acum. Eu voi fi mereu prietena lui buna, cea care il va intelege si va ramane langa el pe viata, dar atat. Poate ar trebui sa te gandesti si tu la faptul ca ma poti pierde mai repede decat crezi. Stiu ca in momentul asta, iti este gandul la plecare, munca si un viitor acolo, dar mai vedem......Roata vietii se intoarce si intr-o zi, ma vei regreta tu. Pana si omul care mi-a devenit acum confident, si-a batut joc candva de ce am simtit pentru el, iar anul asta mi-a spus ca sunt o persoana cum putine mai sunt in ziua de azi. Da, acum ma bucur de aprecierea lui, de afectiunea lui  ca prieten, dar stiu ca voi fi mereu in mintea lui, ca o enigma. Ai grija sa nu patesti la fel. Probabil ca ma vei aprecia dupa ce te vei intoarce din Germania, pentru ca toata suferinta mea ti se va intoarce; toate noptile cu lacrimi si griji, fitele pe care le-ai facut uneori. Admit ca nu sunt perfecta, dar nu meritam sa te porti in felul asta cu mine, cel putin de cand ai aflat ca pleci acolo. De azi incolo, nu mai fac greseala asta. Sa "cersesc" afectiunea cuiva, sa ma port mereu dragut si finut iar omul respectiv sa creada ca mi-a gasit slabiciunea. In nici un caz. Ti-ai dorit sa ma schimb, sa ma maturizez. Ei bine, am facut-o. Iata-ma! Asa este Silvia cea de acum : o persoana mult mai puternica decat inainte, cu un caracter ce nu se lasa calcat in picioare in nici o circumstanta si cu ceva mai mult respect de sine. Am invatat sa ma simt libera, sa zambesc si fara tine. Si sincer, ma simt mult mai bine, nu mai am nici o grija. Ma bucur de propria libertate. Se pare ca tu esti cel care trebuie sa-si puna o groaza de intrebari de acum inainte. Iti urez succes sa gasesti si raspunsurile; dar in propria persoana. Asa cum ai procedat si tu cu mine.