Fuga

Ma ascund. Unde sau de cine? De mine insami, de tot ce simt in momentul asta. Vreau sa fug de amintiri, de tine, de toate lacrimile astea. Simt ca ma transform intr-un sloi de gheata si ma tem ca vei vrea sa stii de mine cand va fi deja prea tarziu. Cu fiecare zi ce trece, mai  adaugi o caramida la zidul distantei dintre noi....Ma simt atat de singura acum.....Tata a plecat si el, se sacrifica departe de mine, de familia lui, doar pentru o viata mai buna. Ti-am marturisit lucrul asta aseara, ti-am zis ca am ramas iar singura. De fapt, o am pe mama, sora mea si prietenii apropiati......Insa, nu voi mai sta in bratele nici unui barbat......Langa tata, ma simteam in siguranta, protejata. Asa cum m-am simtit si langa tine, in fiecare zi si noapte. N-ai avut nici o reactie la suferinta mea....Nu ti-a pasat nici macar o clipa de lacrimile ascunse in sufletul meu......Ironia face ca aproape in fiecare zi de cand am ajuns in oras, de la nunta, sa vad masini cu numere de Timisoara. Chiar si pe drum, cand ma duceam la verii mei si cand m-am intors, m-au insotit tiruri cu numere de Timisoara. Mi-a fost imposibil sa nu ma bucur si sa zambesc, stiind ca si tu esti banatean si am iubit dintotdeauna locurile acelea. De-ai sti cat de mult imi lipseste vocea ta......Cat mi-as dori sa te sun........Dar...NU. Toate au pornit de la mine in ultima vreme. Telefoanele, mesajele......Da......Ai vrut totusi sa stii daca mi-am gasit pe cineva acolo. Am fost sincera si ti-am spus adevarul. Nu, nu mi-am gasit pe nimeni. Toti au venit insotiti.....Pana si la masa la care am stat eu, era un cuplu. Ii tot priveam si gandul ma ducea la tine. Mai ales ca tipul iti semana un pic la fizic. Era atat de atent cu ea....Se vedea ca o iubeste......Ma uitam insistent la ei, la el mai ales. Poate omului i s-a parut un pic ciudat, insa doar eu stiu ce se ascundea in spatele mastii de zambete pe care o purtam; cate lacrimi innodate strangeam in suflet in acele clipe, cate amintiri ma rascoleau, cat de mult as fi vrut sa te sun si sa-ti spun ca nu mai rezist fara tine....Tu habar nu ai de tot ce am simtit si inca mai simt si acum......N-ai stiut nici macar o secunda cat de mult te-as fi vrut acolo, langa mine.....As vrea sa fug de tot ce simt, de iubirea asta care ma chinuie, de dorul ce ma arde, de vocea ta......Stii, ea e singura ce ma poate linisti acum......Mi-e dor sa fiu in bratele tale.....Mai devreme am incercat sa vorbesc cu una din fetele din grupul tau de acolo.....Nici macar ea nu mi-a mai raspuns la salut......Ce ni se intampla? De ce faci toate astea? Chiar iti place sa ma afli suferind? Stii foarte bine ca ma consum si ma doare indiferenta ta. Ieri am ajuns intamplator in portul Tomis.....Ma uitam la mare...Era atat de agitata....Priveam in jur si am vazut imaginea noastra, cand ne-am plimbat impreuna prin acele locuri, in septembrie......Tin minte si acum modul in care eram imbracata, bratara realizata manual de mine si daruita tie pe scarile de langa plaja (Doamne, cat de ciudat te-ai uitat la ea pret de cateva secunde! nu intelegeai cum am putut realiza un asemenea cadou pentru tine....), clipele in care mi-a fost frig si m-ai tinut in brate, mangaindu-mi parul si sarutandu-ma pe crestet, de parca eram un copil mic si lipsit de aparare.....Nu.......Nu pot fugi de toate astea, oricat de mult as incerca sau mi-as dori.....Oare tu ai dat uitarii toate clipele noastre? Chiar m-ai uitat? Refuz sa cred asta.......Te rog, da-mi un semn.....Spune-mi ceva, scrie-mi ceva.....Orice, doar sa stiu ca sunt lucruri sau fapte izvorate din propriul tau suflet......Mi-e dor de tine cum nu mi-a fost niciodata in viata asta, de absolut nimeni.....

http://www.youtube.com/watch?v=tyVCJeG5954&feature=related