Sunt aici

Azi dupa-amiaza te-am sunat. Tu nu ai dat nici un semn de viata. Tocmai ce ajunsesei acasa. Intre timp, telefonul m-a anuntat ca o sa raman fara baterie. Am apucat sa te intreb daca esti bine, pentru ca ai o voce trista, ce ti s-a intamplat. Mi-ai spus ca esti bine, doar un pic obosit. Apoi, mi s-a inchis telefonul. Nu te-am crezut ca esti doar obosit, vocea aia nu apartine unui om ce este doar un pic obosit. Esti suparat, e mai mult decat oboseala. Nu ma poti minti, cunosc acel ton al vocii, care doar incearca sa salveze aparentele. Mi-am deschis telefonul si ti-am trimis un mesaj; ti-am zis ca sunt langa tine, orice s-ar intampla. De fapt, tu stii foarte bine ca as face orice pentru tine. Ti-am zis asta :) Nu mi-ai raspuns. Probabil ca ai adormit. Te-ai inchis in tine si vei iesi la lumina atunci cand se va fi terminat totul. Te inteleg; stii ca daca imi spui ce ti se intampla, ma panichez si imi fac griji. Sanatatea mea nu este foarte buna; esti constient de asta, probabil ca vrei sa ma protejezi. Asa cum m-ai rugat de 3 ori sa nu mai plang, atunci cand nu m-am putut abtine sau m-ai luat in brate cand m-ai vazut plangand, mi-ai sters lacrimile si ai fost langa mine. Preferi sa ma tii departe de grijile si framantarile tale; stii ca le am si eu pe ale mele, ce sens are sa ma impovarezi si cu ale tale? Poate nu este cea mai buna atitudine pe care o poti avea, dar te inteleg. Te voi lasa in pace, sa-ti pui gandurile in ordine. O sa am rabdare. Dar nu uita ca sunt si voi fi mereu aici. Mereu langa tine; mereu impreuna :) Te iubesc.