Te cunosc sau.........

Inca nu-mi dau seama......Esti tu, acelasi om pe care il iubesc sau poate se ascundea altul in spatele mastii asteia? Nu te mai recunosc, nu mai stiu cine esti. Nu, nu regret nimic. Doar ca.....nu te inteleg si nu te stiu. Pentru ce toata prostia asta, departarea asta brusca si tampita? Nu e de ajuns ca suntem, si asa, destul de departe? Vrei sa pui un zid intre noi? Iti doresti cu adevarat sa-l construiesti? Sa stii ca nu mai este mult pana vei realiza prima caramida......Nu imi doresc asta, dar se pare ca tu da. Mi-a parut un vis timpul in care ai stat cu mine.....Si, totusi, pozele nu mint..... Ma uitam la tine, dimineata, cum dormeai. Parca erai un copil pierdut in propria-i lume. Nu ma saturam sa te privesc cum dormi, puteam sta ore intregi sa te vad dormind. Erai atat de haios, uneori....Cum te intorceai brusc pe cealalta parte, cum vorbeai in somn, fara nici un inteles.....Cum deschideai usor cate un ochi, din cauza luminii ce-ti batea dinspre fereastra......Era atat de somnoros si dulce dimineata.....Chiar si cu fata aia morocanoasa, uneori......Te stiam langa mine......Acum, nu te stiu pe nicaieri....E pustiu, e liniste......Poate prea multa liniste.......Oare te mai cunosc? Mai exista in sufletul tau omul care mi-a daruit acea imbratisare puternica si sufocanta in ultima seara? Acea persoana ce m-a sarutat parinteste pe frunte in prima zi cand a venit aici? Cel care m-a gasit plangand in balcon, m-a luat in brate si m-a mangaiat pe crestet, rugandu-ma sa nu mai inec soriceii? Omul care m-a facut sa rad in hohote, fara sa-mi pese ca ma aude jumatate de plaja? Fiinta careia, atunci cand i-am spus ca o iubesc, m-a sarutat si m-a strans in brate? Barbatul ce statea in fiecare dimineata la fereastra balconului meu, fumand si tachinandu-ma, reusind sa-mi fure rasete inca de la inceputul zilei? Ce ai facut cu el? Unde l-ai ascuns? De ce l-ai rapit? Sa stii ca imi este dor de omul ala. Te rog, adu-l inapoi. Imi lipseste.......