Azi m-am trezit devreme si m-am dus la examen. Normal ca tu n-ai stiut ca de abia am ajuns la facultate, ca m-am "tarat" mai mult pana la examen, si am mai cautat si sala, timp de jumatate de ora. Eu m-am simtit ingrozitor de rau, am crezut ca o sa pic din picioare. O fata galbena spre alb, niste ochi tristi si pustii, iar starea de spirit.....Ehe......Greu de zugravit in cuvinte. Am incercat chiar si sa glumesc cu ai mei colegi. Nici glumele nu mi-au mai iesit ca altadata......Am intrat la examen, mi-am inchis telefonul. L-am deschis pentru un minut, dupa 2 ore, cand am ajuns acasa. Nimic. L-am inchis iar, am baut mai multe cani de ceai, am inghitit o groaza de pastile, am dormit......Sa uit de tot.....M-am trezit in seara asta, pe la 7 si un pic. La 8 si jumatate mi-am deschis telefonul. Liniste deplina.......Nici macar un mesaj. E 10:36 p.m. Eu scriu pe blog si ascult Directia 5-O fata ca ea. Ti se potriveste de minune, cantecul, in momentul asta. Stii, poate ca ai probleme grave, poate mama ta este in spital (nu ar fi prima data cand te-ai duce cu ea la Urgente), poate ca esti atat de suparat incat nu ai chef sa vorbesti cu nimeni. Si totusi.......Eu nu sunt nimeni; stii ca poti gasi tot sprijinul in mine. Asa cum ti-am zis mereu "Impreuna la bine si la greu". Ti-am repetat de multe ori lucrul asta, ti-am zis sa nu-l uiti niciodata, pentru ca, indiferent unde te vei afla, eu voi fi langa tine si te voi sustine. Voi fi mama ta, voi fi prietena ta, confidenta ta, iubita ta, sora ta, orice iti vei dori tu. Simt ca ai uitat de toate astea. E adevarat, ma panichez atunci cand stiu ca iti este rau sau ai patit ceva, si preferi sa te retragi in coltisorul tau, sa-ti treaca toate starile urate si sa iesi iar in fata tuturor, zambind si facandu-i pe toti sa rada, asa cum te stiu cei dragi. Dar......mai exist si eu. De mine iti mai amintesti? Oare m-ai purtat pentru o secunda in gandul tau, zilele astea? Nu-ti cersesc iubirea sau atentia, vreau doar sa te stiu bine si in siguranta. "Vestile rele circula cel mai repede" imi spui mereu atunci cand iti raspund ca imi fac griji pentru tine; ca prietenii tai au numarul meu si ma anunta, daca ti se intampla ceva rau. Dar eu nu vreau sa aflu nimic de la ei, vreau sa stiu totul de la tine.
Azi am vazut un tip simpatic la facultate. M-a privit un pic ciudat;probabil din cauza aspectului. Fara machiaj, nici macar un luciu. Doar un fond de ten, care, in ciuda calitatii, nu a putut acoperi culoarea galbena ce mi-o da raceala asta, starea asta fizica. Mi-a ramas in minte chipul lui. Cine stie, poate iti urmez sfatul si profit de sansele ce mi se ofera. Dupa aceea, sa nu te intrebi ce se intampla cu mine. Daca mai ocup inca un loc in sufletul tau, asa cum mi-ai demonstrat-o pana acum cateva zile, ar fi cazul sa mai reflectezi la gesturile facute in perioada asta, sau, mai bine zis, nepasarea ce te-a caracterizat in timpul asta. Si telefonul nu suna.....E inca liniste.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu