Incredibil, dar adevarat

Aseara ti-am zis ca imi este dor de tine, uneori. Ti-am trimis un mesaj; daca am facut bine sau rau, inca nu stiu. Dar am simtit nevoia sa fac asta. Si o stii. Azi, mi-ai raspuns, spunandu-mi ca era normal sa apara si asta. Ti-am dat un raspuns pe masura. Ai vrut sa stiu ce mai fac, daca sunt bine. Ai aflat si asta. A fost un schimb continuu de mesaje, intreaga zi. Eu nici macar nu te-am intrebat daca esti bine, cum iti mai merge, absolut nimic. Acum doua saptamani m-ai intrebat daca a aparut cineva in viata mea. Ti-am spus cu zambetul pe buze ca nu este nimic nou in destinul meu. M-ai intrebat de ce zambesc. Simplu, mi-a mers bine in ziua aia. Mi-ai reprosat ca m-am schimbat. Faptul ca ma voi intalni in Bucuresti, peste o saptamana si ceva, cu un om special pentru mine, nu inseamna ca voi relua vreun aspect din ce s-a petrecut la un moment dat, intre mine si el. Suntem doar prieteni foarte buni, de suflet, cum s-ar spune si atat. Dar ti-am zis si stii foarte bine, ca pentru mine, omul acela va ramane mereu acolo, in adancul sufletului, indiferent ce s-ar intampla. Si, in mod sigur, el m-a apreciat mult mai mult decat tine. Si a fost mereu langa mine, chiar si la ore tarzii in noapte, cu un sfat, o vorba buna. Un om pe care ma pot baza oricand si ar face orice pentru mine, pentru a ma ajuta. Uneori, ma indoiesc ca ai putea sa faci si tu aceleasi gesturi, de fiecare data cand am nevoie de tine; verbal, toti suntem alaturi de cei dragi, spiritual, mai putin. Azi, ai vrut sa stii neaparat daca exista sau nu, cineva in viata mea. Fiecare schimb de mesaje avea aceeasi curiozitate subtila: Mi-am gasit oare pe cineva? Din cauza asta ma port mai indiferenta? M-am schimbat cu adevarat sau nu? Ai afirmat ca ma cunosti 100%. Hmmm.......Iti respect parerea, dar imi rezerv dreptul de a o accepta sau nu. Exact asa ti-am replicat si tie. Intr-un final, m-ai sunat. N-ai mai rezistat, vroiai sa afli neaparat care este adevarul. Mi-ai spus din start, ca nu eram eu cea din mesaje si ca tot eu am afirmat, la un moment dat, ca am ramas aceeasi, ca nu m-am schimbat. Da, am ramas aceeasi in sufletul meu si in tot ce simt, dar ca mod de a privi lucrurile, am devenit mult mai selectiva, in ceea ce priveste oamenii. Eram si inainte destul de atenta de ce gen de oameni ma inconjor, dar acum am si mai multa grija la cine tin cu adevarat. Tu o tineai una si buna ca eu am pe cineva, ca esti tu sigur de asta. Intre timp, ai aflat ca nu este asa. Si, trebuie sa admit ca cel mai tare m-au surprins link-urile trimise de tine, prin mail, in legatura cu un serial. Wow, ai avut bunavointa sa-ti rupi cateva secunde din timpul tau, si pentru mine? Probabil ca ar trebui sa ma simt flatata,nu? Avand in vedere ca in timpul sesiunii din iarna te-am rugat sa-mi cauti un referat iar tu ai avut mai multa grija de prietenii tai, de iesitul cu ei, decat de mine; bineinteles ca nu m-am putut baza pe tine, atunci. Ma intreb de unde si pana unde, interesul asta mare de a sti daca a aparut sau nu, cineva in viata mea. Ti-e teama sa ma pierzi, dupa ce ai aflat ca omul acela special, si-a dat seama de caracterul meu sau vrei doar sa-ti hranesti orgoliul, gandindu-te ca tot la tine imi sta mintea si sufletul? Sau poate iti doresti sa vin inapoi si nu stii cum sa-mi zici asta? Vai, nu-mi spune ca ti s-a facut dor........Hmmm......Am nevoie de cateva sfaturi/opinii.