Gol, pustiu, desert..........

Poti sa ma jignesti, sa-mi spui cum vrei tu, sa-mi gasesti o mie de porecle, care mai de care mai hidoase si urate, poti sa tipi la mine, sa ma imiti in cel mai oribil mod, sa razi, sa faci ce vrei......Nu-mi mai pasa, nu ma mai intereseaza nimic din raul pe care mi-l poti face. Gata. Nu mai am chef de nimic. Abandonez. Ma poti face slaba. Si ce daca? Poate ca asa am fost mereu si nimeni nu a vazut asta. Poate ca m-am saturat sa fiu omul vesel si lipsit de griji, pe care multi il percep. Poate ca ascund si eu o tristete in suflet......Ma simt dezamagita de oameni, de persoanele care uita de unde au plecat si unde au ajuns, cei care au impresia ca li se cuvine totul. Urasc snobismul si falsitatile. Ma simt goala. Poate pentru ca eu nu sunt ca ei. Pentru ca am nevoie sa fiu ascultata si sa nu ma judece nimeni. Mi-as dori ca anumite persoane sa se uite in ochii mei si sa-mi poata citi sufletul, fara a trebui sa explic tot felul de lucruri. Si sa actioneze in consecinta de cauza. Stau in camera mea, beau berea castigata la concurs, am geamul deschis si ascult muzica incasa. Mi-as fi dorit sa stau pe plaja, sa privesc marea si sa adorm in valurile ei. Sa ma imbratiseze ele........Si inca imi lipseste.......