vineri, 4 iunie 2010

O mica scriere

Am sters lacrimile, au plecat si norii, s-a dus si ploaia. Un zambet vindeca o rana. Dar in timp :) A fost o experienta frumoasa, lucruri ce merita traite si din care e bine sa inveti. Poate ca asa a vrut Dumnezeu, pentru ca toate au un rost in viata asta. Acum pot zambi; cu o mica tristete in privire, dar stiu ca cineva, acolo Sus va avea grija sa pot zambi iar cu gura pana la urechi, sa rad cu pofta si sa simt ca traiesc. E bine sa-l stiu langa mine, chiar si amical. Mai exista inca o speranta, intr-o zi:)

6 comentarii:

Interzisa. spunea...

Silvia, frumoaso, simpatico, "prapadito"... sunt socata de penultima postare :) . CrEde-ma ca era sa fac stop...artistic ...Doamne. Hmmm....deci socata am ramas . Jur.
Si acum...ca tot esti solo...hai sa ne combinam....noi doua :)) la cartela, bineinteles

silvia spunea...

=)) vezi cum are Dumnezeu grija de mine? imi daruieste oameni care stiu sa-mi fure zambete:*

Gaby3a spunea...

femeile sunt mai puternice decat barbatii.pe ei si o sedinta de pensat i-ar face sa planga:) so cheer up si carpe diem pentru ca nu se stie niciodata cine iti mai flutura pe sub gene o privire..a..si inca ceva,zoe fii barbata:D

silvia spunea...

:)) Asa e, Gaby :D Danke pentru incurajari:D

Joker spunea...

"minune"...."aparenta" ?
Copiu' ,tu ai ceva simtire si dumnezeire.

Daca ti "se rupe sufletul in mii de bucati..."
Sunt Ei care sa ti-l intregeasca inapoi.
Si apropo, de multe ori viata a demonstrat ca ..cuvintele:))fac mai mult decat faptele.te imbratisez

silvia spunea...

Cuvintele vindeca, dar atat vorbele cat si faptele pot rani:) Nu stiu cata dumnezeire exista in mine, dar admit ca imi place sa cred intr-o forta divina:)