Ganduri incurcate, o mie de intrebari

Am cam lipsit de aici. Ceva cam mult timp. Mi s-au intamplat atat de multe....Planurile ni s-au amanat si pentru luna august, s-au spulberat iar toate visele.....Cine stie, poate ar trebui sa ma obisnuiesc cu ghinioanele astea, nu? Vrea sa vina acum, la inceputul lui septembrie. Sper sa devina realitate, de data asta, desi.....Nici in momentul de fata, nu e nimic sigur....Mda.....Tipic mie.....Si, totusi, altceva m-a pus pe ganduri. Acum cateva seri m-a intrebat ce as fi facut eu daca nu l-as fi intalnit pe el. Initial, i-am replicat ca nu mi-am pus niciodata intrebarea asta sau daca am facut-o undeva in inconstientul meu, nu am cautat neaparat un raspuns. Insa, i-am spus ca fara el, viata mea ar fi mult mai saraca in zambete si rasete, ca nu as mai fi fost omul care sunt acum, ca nu as fi evoluat si poate as fi ramas la stadiul incipient in relatiile cu oamenii, poate ca as fi fost si acum cu gandul la fostul, poate ca as fi fost trista in fiecare zi sau as fi cautat o alta persoana, pana as fi gasit-o. Ca fiecare om care intra in viata altuia, il schimba. Asa cum m-a schimbat si el pe mine. L-am intrebat daca este multumit de raspuns si de ce ma intreaba lucrul asta. Replica primita a fost "Nu caut un raspuns anume, pur si simplu am intrebat." Apoi, i-am intors eu intrebarea. Mi-a zis "Nimic nou. As fi cautat alta persoana, poate as fi intalnit pe altcineva care m-ar fi schimbat, desi nu cred. " In aceeasi seara, pe langa asta, mi-a vorbit destul de......obosit, sa-i spunem. Poate un pic sictirit. A doua zi, nu i-am dat nici un semn de viata. Pe la 8 si ceva m-a sunat el. M-a facut "somnorici" insinuand faptul ca eu am dormit in ziua respectiva, fiindca nu i-am dat nici un semn. Teapa; eram la bunici. I-am vorbit pe un ton ceva mai detasat si nu stiu cum a venit vorba, dar m-am trezit pur si simplu ca imi spune cat de rau ii pare ca a renuntat el la o fata pentru alta, iar acum, prima, nici macar nu mai vrea sa se impace cu el. Pai e normal. O lasi pe prima fata balta, cand fiinta aceea te iubea si erai prima ei dragoste, pentru alta, ca ti s-a pus tie pata si acum, vrei sa te impaci cu prima, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?! Se pare ca intre timp, prima fata si-a gasit pe altcineva de vreo 2 ani de zile si chiar daca a vrut si a incercat sa se impace cu ea, fata nu a mai acceptat. Se pare ca el nu accepta ideea ca fata respectiva nu-i mai da o sansa si este destul de sigur ca de fapt, relatia ei este o gluma proasta. Sincer, si eu, sa fi fost in locul ei, i-as fi intors spatele, oricat de mult l-as fi iubit. Practic, toate astea mi le-a spus mie, de parca se simtea dator cu o explicatie pentru comportamentul avut cu o seara inainte fata de mine. A ajuns sa planga pe umarul meu?! Pai nu era el omul puternic, care le stia pe toate si se descurca singur? Sfatuitorul tuturor? Cel care imi dadea mie de inteles ca sunt prea copil, uneori? Acum el vine la mine si plange pe umarul meu? Umarul unui copil? Se pare ca nu este chiar atat de matur precum se vrea, dar nu recunoaste asta nici in ruptul capului. In fine. Trecand mai departe, in aceeasi zi in care m-a sunat, s-a dus in vizita la o prietena foarte buna de-a lui, cu care se mai sfatuieste din cand in cand. Ramasese sa vorbim mai tarziu. In seara respectiva, i-am dat un mesaj, i-am zis sa nu se mai chinuie cu atatea ganduri si amintiri, sa aprecieze si sa se bucure de oamenii ce-l iubesc acum, cu adevarat, ca este o stare de moment peste care vom trece impreuna. Am asteptat un semn de viata de la el, ziua urmatoare. Nimic. Pe la 5 dupa-amiaza, i-am dat un mesaj si l-am intrebat daca este mai bine, daca si-a revenit si si-a pus gandurile in ordine. Degeaba, nici un semn. Azi, am dat un mesaj de la multi ani amicilor lui, care isi serbau ziua numelui. Pauza totala. Si cand te gandesti ca el vrea sa vina sa stea la mine peste 3 saptamani dar se poarta in felul asta. Am inteles ca pleci din oras, ca te duci la tara, dar chiar si asa, anul trecut cand ai plecat intr-un loc de genul asta si nu aveai semnal, ai mers 10 metri printr-un sat, te-ai tinut cu bratele de un stalp si tot m-ai sunat, ca sa stau linistita, sa stiu ca esti ok. Acum, te doare undeva. Si atunci, de ce naiba m-ai intrebat ce as fi facut daca nu te-as fi intalnit? Ce scop are sau a avut intrebarea asta? Si de ce nu ai stiut sa dai nici un semn de viata zilele astea? Doar pentru ca te-ai dus la party? Nu cred asta. In nici un caz. Habar nu ai ca, din cauza ta, m-am simtit extrem de rau zilele astea, ca m-am izolat de lume si am plans pana nu a mai ramas nici o lacrima in sufletul meu, nu stii ca la ora asta, sora mea imi face un ceai pentru ca ma doare ficatul si nu pot permite asta, stii foarte bine de ce, pentru ca am stat si am incercat sa caut raspunsuri la intrebarea si comportamentul tau din ultimele doua zile. Pentru ca asta sunt eu, pentru ca te iubesc iar tu iti bati joc. Stii ce? Se pare ca ai primit ce ai meritat. Daca fata aia nu te mai vrea acum, foarte bine face. De ce? Pentru ca uneori iti bati joc de sentimentele oamenilor fata de tine si te ofusci daca ei iti raspund cu indiferenta sau te resping. Dar te-ai intrebat vreodata de ce? Ai stat si te-ai analizat cu adevarat? Indiferent de ce spui tu, eu nu cred ca ai facut-o vreodata cu adevarat. Si cand te gandesti ca tu vrei sa vii la mare, sa ma vezi, sa schimbi mediul, sa fii aici, cu mine si nu invers.......Sincer, in ritmul asta, vei obtine exact efectul invers al lucrurilor. Inca nu inteleg de ce te comporti asa si de ce mi-ai pus intrebarea respectiva.....