Bucurie, tristete,confuzie.........Suflet,idei,viata........

Ca de obicei, planurile mi s-au dat peste cap. N-am reusit sa plec in toamna la el, vreau sa ma duc acum, pr 6 ianuarie. El insista sa vina si sora mea; pana la urma merg doar eu.......sau cel putin asa sper.......Am fost acum 2 zile la gara; imi zisese ca exista ruta directa Constanta-Resita. M-am dus, am intrebat; nu exista nici o legatura directa. Toate au fost anulate. Ar trebui sa schimb un tren in Bucuresti si un altul in Caransebes........Recunosc, n-am fost niciodata singura cu trenul. In Bucuresti am ajuns acum 5 ani, cu un prof si niste colegi, intr-o tabara, dar nu se compara situatiile( atunci tot un tren trebuia schimbat) . In Caransebes n-am calcat niciodata, habar nu am. M-am enervat. Totul era ca naiba. Il sun dupa cateva ore si ii spun situatia. El a luat la rand toate prietenele mele, sa vin cu una din ele, ca nu fiu singura. I-am spus ca nu au cum sa vina (lipsa de bani, situatii familiale, etc) , apoi a inceput sa-mi spuna sa iau avionul; biletul e doar 150 de lei dus ( ce putin,nu?! ), eram pachet de nervi, am tipat la el si l-am intrebat cumva daca are impresia ca lumea e full de bani.......A renuntat la ideea asta si mi-a zis ca un coleg de-al lui venea des in Bucuresti cu serviciul si se intorcea cu autocarul sau trenul. I-am spus clar ca eu nu stiu Bucurestiul absolut deloc si e periculos sa merg singura pana acolo. N-a mai comentat nimic nici despre asta. In final, mi-a zis despre ruta Mangalia-Resita. Eu tot continuam sa-i spun ca poate ii vin si alte idei in cap; speram sa nu mai stea pe ganduri si sa-mi spuna ca vine sa ma ia....Nici o sansa de asa ceva. I-am inchis telefonul nervoasa si mi-am continuat drumul prin oras. Ma tot uitam la mobil, trecusera deja cateva ore si nici un semn de viata. Ma simteam vinovata pentru tot.........Seara, nu am mai rezistat si am inceput sa-i dau mesaje pe la 11 si ceva......I-am zis de varianta cu ruta Mangalia-Resita, l-am intrebat daca ar putea sa vina sa ma ia, pentru ca imi este un pic teama sa ma duc singura, i-am spus ca imi pare rau pentru ca eram nervoasa si am tipat la el; l-am rugat sa ma ierte. Am continuat sa-i marturisesc lucruri pe care nu le mai spusesem nimanui, niciodata........Sentimente sincere, forta pe care mi-o da si ma face mereu sa zambesc, puterea cu care trec zilnic peste toate, datorita lui, faptul ca este singurul barbat in fata caruia m-am aratat cum sunt cu adevarat, ca imi este un dor groaznic de el, ca vreau sa fiu in bratele lui, sa ma sarute, sa doarma cu mine si ca putem trece peste distanta asta dintre noi, daca tinem cu adevarat unul la altul, ca vreau sa fiu a lui, ca nu vreau sa il pierd, ca il iubesc....... Reactia? Nici una.......Aseara, pe la 7 i-am dat un mesaj si i-am sp ca vroiam doar sa stiu ca e bine si atat; ca eu traiesc, atat cat imi permite sanatatea si oamenii din jur,cei care tin la mine si le pasa cu adevarat de ce mi se intampla. Raspunsul : "Sunt ok, dar am mult de munk. U?" Eu i-am trimis mesajele pe rand, asa ca urmatorul de la el a sunat "Ce e cu k u, pui? nu esti in apele tale. esti supy pe mine?" Am recunoscut ca nu sunt chiar ok, ca ma asteptam sa aibe o reactie la toate vorbele mele, ca el este departe si imi e greu, ca s-au intamplat multe in familia mea si lucrurile nu au fost chiar roz, ca ma sufoc in orasul asta si nu stiu ce sa fac........Mi-a spus ca nu a avut timp sa-mi raspunda la mesaje, ca au venit si l-au luat de acasa cu masina; era la 150 de km de casa, nu-si mai simtea mainile dar trebuia sa continue sa lucreze, ca este obosit si nu apucase sa manance nimic de aproape 2 zile, ca ar da orice sa ajunga acasa, sa faca o baie si sa se relaxeze. I-am zis ca imi pare rau, ca nu am stiut dar putea sa dea macar un semn de viata; ca eu ma simt rau din cauza operatiei de fiere si de abia stau, ca planul s-a dus naibii, toate sunt ca naiba si nici eu nu am o stare prea buna de spirit.....Mi-a explicat ca nu are timp de nimic, de la 5 s-a trezit si azi va face la fel, pentru ca are foarte mult de lucru; mama lui a facut pneumonie, i-a promis ca o ajuta la cumparaturi si tot ce trebuie, dar nu mai are cum, pentru ca trebuie sa munceasca si ca de aici rezulta ca lui nu ii pasa de mine? Mi-a reprosat ca judec usor oamenii, dar macar daca o fac, sa fie o judecata pe baza reala, si nu pe presupunerile mele......L-am inteles si i-am dat dreptate. Mi-a dat mesaj " Stai calma. te rog nu mai presupune si ma ataka pe o presupunere. cred k ai invatat akum ceva, nu?" Si dap. Am invatat sa intreb in loc sa cred ca nu-i pasa de mine. Azi i-am dat mesaj si nu mi-a rasp; l-am sunat si am vorbit putin; era la birou, cu niste facturi. Am cautat ruta Mangalia-Resita si nu mai exista. I-am spus si asta. A tacut. As face orice pentru el, dar nu stiu cat de draga ii sunt eu lui, din moment ce nu face macar sacrificiul sa vina sa ma ia de aici...........Nu mai sunt atat de sigura de ce simte pentru mine, in momentul de fata. Cel mai rau este faptul ca simte asta; azi mi-a spus ca este obosit si are o groaza de treaba, m-a intrebat daca il cred; i-am spus ca da. Mi-a facut teorie pe baza faptului ca nu am incredere in el, acum ceva vreme. Chiar m-a rugat sa am putina incredere in el, sa nu mai presupun atatea lucruri, pentru ca tot ce am construit pana acum impreuna, nu ar mai avea nici o valoare si s-ar duce naibii. L-am aprobat; mi-a spus ca as avea nota 10 daca ar trebui sa ma noteze pentru chestia asta. Funny.......Si totusi, nu stiu ce o sa fac..........E prea riscant.....Nu vreau sa renunt la el; stiu ca e baiat bun, educat si in ziua de azi, genul asta de oameni sunt exceptii.......Exact cum imi zicea o prietena "Voi va completati reciproc, va intelegeti foarte bine, doar ca distanta asta strica tot......." Si are dreptate. A fost langa mine si la bine, si la rau, in orice moment de ratacire al meu, stie faptul ca am dat de tipul asta de aici, am vorbit deschis despre orice si continuam sa o facem. Ne acceptam ideile, comunicam ce ne convine si ce nu; stiu ca o sa-l regret daca renunt la el.........Si nu vreau asta; am incercat deja de 2 ori sa ma departez de el si nu mi-a iesit; nu am putut, pur si simplu......Dar........As da orice sa se implice si el mai mult in situatia asta; sa faca ceva, sa-mi spuna ceva.......In ultimele zile, simt ca parca doar eu am tras de relatia asta........El imi spune doar "let's have hope that will be ok"........Eu ma stresez si nu mai stiu ce sa fac pentru ca nu gasesc nici o solutie pentru plecare mea........

Stare de spirit

Azi e ultima zi din 2009.....Ar fi trebuit sa zambesc; vine un nou an, plin de surprize si tot felul de situatii. Dar nu mai am puterea sa o fac si pe asta. Ma simt singura, parasita si oricat de multa lume ar fi in jur, orice mi-ar da, nu-mi mai pasa de nimic. M-am uitat in urma......A fost un an....plin de lacrimi si cateva momente in care am simtit ca zbor, plutesc......Dar atat. S-au intamplat multe, m-au ranit oameni la care tineam enorm; altii m-au socat prin atitudinea lor. Azi voi sta acasa. Nu plec nicaieri. Nu-mi arde sa petrec, sa zambesc, sa fiu vesela. Vreau doar sa ma inchid intr-o camera si sa plang.......Sau poate sa merg singura pe plaja, sa vorbesc cu marea, sa-mi amintesc de clipele acelea superbe si poate o sa-mi apara un zambet in coltul gurii......Din pacate, trebuie sa-mi pun masca de zambete in fata tuturor, pentru a nu-si da seama ce simt.....Nu vreau sa stie, n-are sens.........La multi ani voua, celorlalti! Daca petreceti, zambiti si pentru mine, va rog.

Senin

Afara ploua; azi dimineata m-am simtit ciudat din cauza asta. Mi-era frig, m-am dus sa pap o pizza cu prietena mea :) La un moment dat, am inceput sa vorbim noi despre relatii la distanta si tot felul de chestii asemanatoare. Mi-a spus ca se mira cum de noi rezistam inca :) Sincer, nici eu nu stiu; poate faptul ca mai sunt inca multe lucruri de aflat unul despre altul, poate micile gesturi de zi cu zi........Habar nu am:) Dar stiu ca ne este bine asa; mergem inainte. In ultima vreme ne-am tot certat, am discutat multe si am realizat ca, in ciuda tuturor, a ramas langa mine. Si toata lumea este surprinsa. Chiar si eu, uneori. Oare am gasit, in sfarsit, omul care imi ofera siguranta interioara de care am nevoie? Este el cel care ma va face mereu sa zambesc? Inca nu am aflat. Sau poate ca da, doar pe jumatate. Dar stiu sigur ca sunt linistita, cu zambetul pe buze, chiar daca afara inca mai ploua :)

p.s: am vorbit cu puiutul meu mai devreme; m-a sunat. La el ninge de ieri dupa-amiaza; acum s-a udat la picioare, dar in rest este bine. Ce n-as da sa fiu si eu la munte acum.....

http://www.youtube.com/watch?v=rF9QEdVpZxU&feature=related

Lumea, eu, el, noi

Prietena mea cea mai buna nu este de acord cu relatia mea. Ma refer la cel din Resita. Stiu ca imi vrea binele si este mai realista decat mine, are un pic mai multa experienta si nu-i place faza asta. Imi spune ca pierd timpul aiurea, in timp ce al meu se distreaza si iese peste tot...........Intr-un fel are dreptate, el e acolo cu prietenii, se duce la Timisoara, se reuneste gasca de fete si baieti.......Plus ca e barbat si are nevoile lui. Eu i-am spus ca il inteleg, ca nu se intampla nimic si e totul ok. In seara asta am discutat si mi-a spus ca el este doar un pion in viata mea. Chestia asta m-a intristat...........Am inceput eu sa presupun tot felul de lucruri pentru ca mi-a spus de venirea unei prietene la el acasa. Se pare ca este o colega de facultate. Normal ca m-am gandit aiurea si l-a deranjat asta. Mi-a spus ca trebuie sa invat din greselile mele, sa nu mai presupun si sa-l intreb direct, daca este ceva. Are dreptate, nu e prima data cand fac asa; de fiecare data cand s-au iscat discutii, au fost provocate de mine, tot din cauza presupunerilor.......Mi-a spus ca nu e bine; ca se gandeste la mine, la viata mea, la sanatatea mea.........Ca vrea sa fie bine pentru mine, nu pentru el.........Ca vrea sa invat din greselile astea pentru ca lui i se pare ca a vorbit degeaba cu mine......Ca e bine sa inveti cat mai multe din orice.....Si poate ca asa este........Eu nu am invatat nimic pana acum si repet aceleasi greseli mereu; iar asta il enerveaza, ca nu invat nimic. O alta prietena spune ca el si-a gasit deja pe alta daca nu a avut o reactie prea urata sau a reactionat normal cand i-am spus de cel de aici..........Offff............nici nu stiu ce sa mai cred.........Eu simt ca ii pasa de mine si imi vrea binele, ca tine la mine si mereu mi-a fost aproape, la bine si la rau.....Cand am fost nervoasa, l-am sunat, am tipat la el, m-a ascultat si apoi m-a linistit. Atunci cand eram fericita, am mai scapat de un examen, pe el l-am sunat primul si mi-a spus ca e mandru de mine, el era sigur ca o sa-l iau si m-a felicitat........Daca simt nevoia sa plang si nu mai rezist,il sun pe el si ma calmeaza. Acum 4 zile l-am sunat si plangeam la telefon; pur si simplu eram tensionata, nu puteam nici sa vorbesc de lacrimi. M-a rugat un sfert de ora sa nu mai plang, ca se ineaca soriceiii, ca imi fac rau......In final a ajuns sa ma implore sa nu mai plang, sa o fac pentru el daca nu pentru mine........A reusit sa ma calmeze, dupa jumatate de ora. Azi, i-am dat un mesaj, ma durea ficatul......Am vorbit cu el dupa o vreme si m-a intrebat daca e totul ok, daca ficatul e in regula.........Ma alinta in continuare pui, puiut.........Eu chiar tin la el, vreau sa ne vedem in ianuarie, in vacanta...........Doar ca...........Sunt un pic confuza. Stiu in mod sigur ca vreau sa dorm in bratele lui, sa fiu cu el, sa fiu fericita, numai ca toata lumea e impotriva........Intr-un fel, mi-e teama sa nu ma trezesc cu alta tipa acolo si sa am parte de zile ca naiba; insa am facut un pact si am convenit ca atunci cand dam de altcineva si totul merge bine, sa ne spunem asta. Numai ca barbatii sunt atat de complicati........Dar eu am incredere in el........De ce trebuie sa fie atat de greu?

Mda....

Exact cand ai impresia aia frumoasa ca totul se aranjeaza in viata ta, iti piere tot cheful de cunoscut oameni. In special, barbati. Am vorbit aseara cu tipul de aici. Discutia a inceput cu aluzii pe tema cunoscuta de toti. Sexul. Am ajuns sa ma intrebe iar ce fac de rev; i-am sp ca nu stiu, n-am nici un plan si l-am intrebat daca are el unul si pentru mine. M-a intrebat ce as propune. I-am zis ca poate ne vedem, dam o tura pe plaja, facem niste poze si mai vedem. Raspunsul lui "Hmmmmm......mai vedem...Tu vrei pe frigu asta sa ne plimbam pe plaja si sa facem poze? Nu mai bine vii tu la mine acasa sau ai masina?" I-am zis ca nu am masina si am intrebat politicos "Hmmmm..........cine a zis ca sunt "o prada usoara"? sper ca nu ma confunzi cu alt gen de fete." Mi-a raspuns doar "aha ok". Si n-am mai vorbit din momentul ala. I-am mai zis doar un nani pufos si noapte buna cand am iesit de pe mess.......Asa......de bun simt. Mi-a sp doar "nb" si am iesit. Mi s-a parut ca are prea mult tupeu; nici macar nu a vrut sa ne vedem face to face, sa vada ce fel de persoana sunt......Neah........De ce ar face-o? Pentru ce sa-si bata capul cu lucrurile astea, cand duce lipsa de ceva vreme? Si chiar imi facusem o impresie buna despre el; a reusit sa strice tot. Nu-l mai caut, nu ma mai intereseaza. Apoi, am vorbit cu al meu, cel din Resita; si-a dat seama ca sunt un pic necajita, m-a intrebat ce am. Nu am putut sa-l mint, ma simtea ca nu sunt ok. I-am spus ce am patit si ca ma simt ca un obiect sexual, de multe ori, desi eu nu fac nimic pentru a iesi in evidenta, nu ma imbrac provocator si nici nu ma machiez strident.....Incerc sa fiu doar un om normal, insa deosebit prin comportament si educatie :) Mi-a spus sa nu fiu trista, ca nu merita. Omul doar a incercat, a vazut ca nu iese, a avut doua optiuni: ori sa aprecieze asta, ori sa mearga mai departe. Are dreptate, insa tot ma simt prost.......Din simplul fapt ca i-am spus celui de aici, cand am vorbit prima data cu el, ca sunt o persoana cu mintea deschisa.......Dar asta nu inseamna ca sunt "carpa" tuturor sau un om pe care il arunci la gunoi a doua zi. Sunt si eu om, simt, ma doare.........Oricat de mult m-as juca eu cu lumea si as incerca sa fiu simpatica, nu-mi plac lucrurile astea. Am principii, un rost in viata, nu doar sa ma culc cu oricine imi pica in brate. Asta e. Se pare ca tot cel din Resita tine la mine si ma apreciaza. Si cand ma gandesc ca eram sa-i dau cu piciorul acum cateva zile.......Acum sunt fericita ca nu am facut-o. Raman cu el. Cel de aici sa ma caute, daca vrea. S-a terminat cu vrajeala si "sufletul lui cel mare si indurerat"......No comment.....De abia astept sa ma duc in ianuarie la puiul meu :)

Nu cred ca pot...........

E atat de greu.........Azi, mi-a dat mesaj, ma alinta pui. M-a intrebat cum am dormit, daca sunt bine..........Ca el are mult de munca si este obosit. Eu i-am raspuns; un mesaj mai scurt si un pic mai rece. Mi-a dat beep dupa un timp; i-am dat si eu dupa ce am scapat de la cursuri. M-a sunat, i-am vorbit pe un ton putin mai cald, dar nu ca inainte. Dupa 4 ore ii dau mesaj "Bau:*" Raspuns " Dak era becul stins ma speriam :p bu. cf?" eu : ":)) ai avut noroc, era aprins. Citesc un articol pe blogul lui cabral despre viteza, masini, accidente. Akm 2 zile era sa am parte de asa ceva si eu" el: "Nasol. in rest esti ok?" eu: "Dap, sunt bine :) butonez mobilul, ascult colinde in pijamaua cea roz, cu tweety si stau un ks, departe de flig. U?" el: "Pe akasa. Numai ce am ajuns" eu: "Wow, ce zi nebuna" (ajunsese acasa pe la 8 si ceva, el ajungea de regula pe la 6 ) el: "Kam asa ceva." eu: "Pot sa te rog ceva?" el: "Spune" eu: "Poti sa-mi juri sau cel putin sa-mi promiti k in ciuda faptului k viata ne va duce pe cai total diferite candva,poate in alte tari sau alte orase, vom ramane mereu prieteni? Totul e imprevizibil si n-as vrea sa ne indepartam kiar atat d mult. Nu vreau sa pierd afectiunea ta. Sincer." el: "Promit ca vom ramane prieteni" eu: "Multumesc. Aveam nevoie de asta." el: "Npc. K cea mai mare placere." Dupa o ora ii dau mesajul asta "Mi-e f dor de u :(( kiar imi este.......mi-e dor de tot.......si maine este ziua mea......kre nu are rost fara u........nu mai pot......de 3 zile o duc in lacrimi....." Raspunsul lui "Nu ai dc sa o duci in lacrimi. think about the present. that is the real life. miss u too. big hug. o sa fie bn maine la ziua ta si fara mine :*:*:*". M-a durut atat de tare raspunsul asta........N-am crezut ca poate fi atat de greu........Cel de aici si-a gasit un job.......Era aseara pe tagged, i-am dat un mesaj si l-am intrebat daca il deranjez si daca vrea sa continuam discutia interminabila de atunci, ca a fost kiar funny. Azi dimineata am vazut ca mi-a raspuns; mi-a zis ca nu-l deranjez, dar si-a gasit un job si nu mai poate sta pe net, daca inteleg ce vreau sa zica. I-am raspuns " Yupiiiiiii!!!!!!! Scuza-mi entuziasmul, dar chiar ma bucur pentru tine :* Sincer :D Nu-i nici o problema ca nu prea mai ai timp de net :) Stai linistit :) Important e sa fii tu bine, ca restul vine pe parcurs ;) Pai, in cazul asta, mai vorbim cand ai timp :) Sper ca ti-ai gasit ce vroiai sau macar pe aproape :) Ai grija de tine si o zi cat mai usoara :) Nu uita sa zambesti, face bine la psihic :D :* Pup :) " Inca nu am primit nici un mesaj inapoi, am vazut ca a fost pe tagged akm vreo 5 ore si ceva. Toata lumea mi-a spus ca este un om bun, ca daca reusesc sa intru in sufletul lui, voi fi foarte fericita cu el. Tipul a suferit foarte mult si si-a jurat ca nu o sa mai iubeasca niciodata. Iar eu............eu ma culc plangand de vreo 3 zile incoace. Imi este dor de puiul meu, m-au durut mesajele astea seci, din seara asta, mai ales ultimul........Ma intreb daca si-a gasit cu adevarat pe cineva si chiar nu-i mai pasa sau e doar orgoliu........Niciodata nu mi-a vorbit asa de rece, nici macar atunci cand ne-am certat......Doare atat de tare..........Si nici cu tipul de aici nu stiu ce voi face..........Eu imi fac vise si sper sa fie bine, dar nu stiu nimic sigur.......Mi-e teama sa nu renunt la un om care chiar ma iubeste pentru o iluzie de aici.........Prietenele mele il plac pe tipul de aici, m-au incurajat sa continui discutiile cu el si sa ma intalnesc, atunci cand el va face vreo aluzie........Intr-un fel, as face asta.........Nu pierd nimic, dar mi-e frik sa renunt la puiul meu.......Nu vreau sa mai sufar iar........Sa pun suflet si apoi sa ma ard........Si cel de aici s-a ars destul de tare si chiar mi-a spus la un moment dat ca suntem pe aceeasi lungime de unda, cand povesteam lucruri mai intime.......Nu stiu daca voi avea puterea necesara sa renunt la puiul meu atata vreme cat nu stiu nimic sigur aici......A fost doar o singura discutie, pana acum si deja imi fac vise......Mi-e frica sa nu pierd si partea de iubire ce a mai ramas din puiul meu........Daca a mai ramas........Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa tin atat de mult la el.........Si totul a inceput din joaca.......Doare rau de tot.........

Ma doare........

Si imi vine sa tip........Trebuie sa decid intre prezent si viitor. Cel de aici (care nu a mai dat nici un semn de 3 zile) si cel de acolo. Ma doare ca trebuie sa fac asta. De ce? Pentru ca nu pot uita privirea celui din Resita, cand stateam pe plaja, in vara......Privirea aia patrunzatoare pe care doar un om indragostit o are......Imi e greu sa las in urma cuvintele ce imi spuneau ca trebuie sa ma simt ca o vedeta cand toti treceau pe langa mine, eu il tineam pe el de mana si toti ma priveau. Il simteam ca e fericit si mandru de mine, ca toti ma admira si ii placea asta. Mi-e greu sa sterg din memorie clipele in care il strangeam mana cand erau caini in preajma si el imi spunea "Gata, pui, stai linistita. Stiu ca atunci cand ma strangi de mana, iti este frica dar eu sunt langa tine si nu o sa patesti nimic." Apoi ma lua in brate si ma linistea. Seara in care mai aveam putin si adormeam in bratele lui, pe o banca, la aer.......Cum sa nu mai simt sarutul lui? Tandru, dulce, pasional, salbatic........O combinatie pe care inca o ador........Faptul ca ma alintam mereu si el ma accepta cu toate copilariile mele si capriciile......Nu e asa de simplu sa lasi totul in urma. A fost scurta perioada cat a stat aici, dar am trait momente unice.........M-am simtit protejata, iubita, respectata.....Am simtit ca traiesc cu adevarat si ca prind aripi. Azi mi-a dat beep si nu l-am vazut; dupa 2 ore mi-a dat mesaj "Neatza,pui. Kum ai dormit? Eu am dormit bn. Sa ai o zi minunata. take care. sweet kiss :*:*:*:* ". Nu i-am raspuns; mi-a venit sa plang, in schimb. M-a sunat apoi, pe la 4 si ceva. I-am vorbit rece si tot el mi-a spus "pui" la sfarsit. Eu nici macar un "te pup" nu i-am mai zis. Aseara, i-am urat nb, somnik pufos si il rog sa aiba grija de el. Mi-a raspuns "Nb, somnik dulce, vise mumoase. eu te tin in brate. take care. sweet kiss:*:*" Am izbucnit in plans........Si asa am si adormit........M-am trezit cu ochii umflati si fara chef de viata.........Doamne, cat tin la el..........Simt ca ma sufoc si nu mai am aer de atatea lacrimi........Dar trebuie sa renunt........E pentru binele meu si al lui........Imi este prea dor si sufar prea mult.........Nu mai suport.........Tot ce sper e sa ramanem prieteni, la sfarsit.........E un om mult prea bun si nu as vrea sa sufere..........N-as vrea sa stiu ca plange sau ii este rau.........Nu as suporta lucrul asta........O singura data am vorbit si a inceput sa planga, pur si simplu. Atunci mi-am dat seama ca omul de langa mine poate face orice, dar nu sa planga. Am simtit ca mi se rupe sufletul in doua si am inceput sa plang si eu..........E greu si deja imi este dor de el........Nu vreau sa-l fac sa sufere......Nu merita......

Poate un nou inceput

M-am jucat pe tagged, l-am vazut, mi-a placut, l-am bagat in lista de prieteni......Dar mi-am zis ca arata prea bine si nu e pentru mine.....Eu nu sunt perfecta; ceva kile in plus si mici probleme cu tenul.......A doua zi, mi-a dat mesaj cu id-ul lui. Exact cel la care credeam ca nu am nici o sansa......Acum 2 seri am vorbit pentru prima data. Initial, eram sa incepem totul cu stangul. Apoi, dupa jumatate de ora si-a dat seama ca sunt o "fata de gasca" si am continuat sa vorbim pana la 2:30 a.m. De la 11:12 pm, incepand. Am avut o conversatie nebuna, l-am facut sa rada mai tot timpul, mi-a dat web-ul din proprie initiativa :) E chiar dulce la cei 25 de anisori ai lui :D La un moment dat, m-a intrebat daca am prieten si i-am spus ca am, doar ca este la 800 de km distanta de mine..........N-am putut sa-l mint, nu-mi sta in caracter :) Discutia devenea tot mai intima, ne-am facut confesiuni unul altuia, mi-a spus ca a iubit, ca a luat teapa si si-a jurat ca nu va mai iubi vreodata. Eu i-am povestit "istoria" mea si mi-a marturisit ca e o persoana sufletista si l-am intristat destul de rau cu povestile mele. Am vorbit multe, au fost 3 ocazii in kre puteam sa accept invitatia lui subtila sa ne vedem, insa eram prea obosita ca sa-mi dau seama de sensul cuvintelor lui :) Chiar mi-a placut tipul; mi-a spus ca mai vorbim, ca sunt funny, interesanta si de gasca. E un tip direct, care stie ce vrea, un pic dur, chiar el a spus asta si nu ma deranjeaza :) I-a facut placere sa ma cunoasca; si mie la fel. Oare va mai aparea pe mess si vom mai vorbi? Voi mai primi vreo invitatie? Eu as da orice sa fie asa.....E greu sa renunt la cel din Resita, insa el e mai aproape si poate ca exista ceva sanse cu el. Se vede ca e un om bun si sincer; fara masti si fite. Am nevoie de niste sfaturi.

Adio.........

A fost frumos.......Se va termina in curand.......In ultima vreme nu mai suna ca inainte, gaseste scuze, vorbim cel mult 20 de minute pe zi, noi care vorbeam si 3 ore la telefon......Meciurile au devenit mai importante de urmarit decat faptul ca vreau sa vorbesc cu el si imi este dor.....Sau faptul ca este cu prietenii sau ca s-a enervat pe mama lui 4 ore si ca din cauza asta nu m-a sunat inapoi, asa cum a spus......L-am rugat sa mai intre pe mess, sa ne vedem si noi, sa mai vorbim......In seara aia a plecat la un prieten, sa joace carti........Nu i-a pasat......Acum inteleg de ce saptamana trecuta mi-a spus sa nu ma supar daca el va gasi pe cineva si imi va spune......Probabil ca pregatea terenul pentru vestea cea mare.......Inca nu mi-a zis nimic si azi, cand tot eu l-am sunat, mi-a spus sa nu ma gandesc la prostii cand i-am reprosat toate chestiile de mai sus......Mi-a raspuns ca el este sigur de faptul ca eu ma gandesc aiurea si i-am spus ca poate nu e asa de sigur de asta, poate ca nu ma gandesc chiar aiurea; si, in plus, chiar el a spus saptamana trecuta ca fiecare face ce vrea, ca viata merge inainte si el nu ma poate tine pe loc, nu? Si atunci? Ce rost are sa continui? Nu cred ca el isi va lasa mama acolo, singura si somera in Resita si isi va lua viata in maini pentru a veni aici.......Azi m-a mai sunat de 2 ori. Inca ma alinta "pui" sau "puiut"......Eu vorbesc rece si distant. Nu ma intreaba ce am. Acum 2 zile am dat de un tip de aici, aproape de Cta si i-am spus de el; pentru ca vorbim orice. Mi-a spus ca se bucura pentru mine, ca este intocmai ce aveam nevoie si ca cine stie ce iese din asta.......M-a surprins raspunsul lui; nu parea atat de afectat.......Ba mai mult, parca ma impingea in bratele lui.......Iar eu, i-am spus acum 2 seri ca o sa vin la el in vacanta asta de iarna. S-a bucurat, dar am simtit ca nu mai este acelasi sentiment intens I-am spus ca imi este dor de el si de abia astept sa-l vad iar ; nu mi-a raspuns in nici un fel la chestia asta, nu stia cum sa faca sa vin mai repede acolo......Cui nu i-ar conveni doua persoane,nu? M-a sunat mai devreme si m-a intrebat de ce sunt nervoasa.....Iar eu plangeam, nu eram nervoasa.....Inainte isi dadea seama cand plang si cand sunt nervoasa. Acum, se pare ca nici macar asta nu mai e in stare sa o faca......Si ma doare, pentru ca a fost prima persoana care m-a facut sa am iar incredere in oameni, in barbati; m-a acceptat asa cum sunt si chiar daca am stat putin timp impreuna, m-am simtit iubita si apreciata pentru ce sunt in sufletul meu si nu pentru sanii mei sau buze.........Ma doare.....Nu ma vedeam fara el pentru mult timp de acum incolo, dar asa a fost sa fie.......Viata merge mai departe, vorba lui......Ma doare ca am tinut la el si inca mai tin. In loc de o rana, acum sunt doua in sufletul meu........Si nu e usor, dar va trebui sa renunt la el, in final. Am simtit grija unui barbat, inca il iubesc si nu va fi usor sa trec peste asta......Poate vom ramane amici........Habar nu am.........Si cel mai tare ma doare ca pe 11 decembrie este ziua mea, pe 24 este a lui si pe 27 isi serbeaza ziua de nume........Va fi a 20-a aniversare a mea cand nu am pe nimeni langa mine.........Si e al naibii de dureros.........

Trecut si prezent........

Acum 2 zile s-a apucat sa vorbeasca iar cu mine. "Trecutul". Nu i-am raspuns si mi-a reprosat ca acum nu-l mai cunosc. In final i-am raspuns si am avut o mica discutie. A vrut sa vada daca m-as intalni cu el. I-am cazut in plasa, iar......L-am intrebat cand ne vedem si nu a mai raspuns......Se pare ca asta e tot ce a vrut sa stie.......Si a aflat....Cu toate astea, m-a lasat rece discutia cu el. Nu am mai simtit nimic. Nu stiu ce mai vrea de data asta......Ciudat.....

Timp...........

A trecut multa vreme de cand nu am mai scris….Si s-au intamplat la fel de multe…….Certuri, tradari de prietenie..(dupa 13 ani de zile)…..Am suferit,am plans, m-am izolat de lume…..A inceput si facultatea. Devine din ce in ce mai greu……Ma gandesc la viitor si nu stiu ce voi face. Azi e 1 Decembrie…..Imi vine sa rad! Peste o luna se va implini un an de cand ne-am cunoscut. Si cum a inceput totul…..Doamne! Ma jucam Yes pe tagged si am dat fara sa vreau click pe el :)) Apoi, i-am vizitat profilul si mi-am spus ca e dulce, dar nu am sanse la el……Era prea departe……A doua zi mi-a trimis un mesaj simplu si direct……Ca niciodata, am stat cateva zile pe ganduri si intr-un final, am decis ca poate ar fi bine sa-i dau o sansa……Si de aici, am vorbit pe mess, apoi am schimbat numere de telefon iar in prima mea zi de examen la facultate, mi-a dat mesaj pe mobil si mi-a urat bafta, chiar inainte sa intru in sala. A fost prima persoana care s-a gandit la mine in dimineata aia friguroasa de 5 Ianuarie. Seara, m-a sunat si am vorbit mai mult de o ora la telefon, desi eu eram extrem de obosita si stresata; parca imi trecuse totul, din senin. Apoi, am devenit incet-incet ingerasul lui, omul de care avea mereu grija, cu care vorbea zilnic prin mesaje, cel pe care il trezea dimineata si il facea sa fie fericit…….Au fost doua momente in care, de prea mult bine si poate de teama ca totul o lua prea repede, am incetat orice legatura cu el…..Insa, nu am putut rezista, mai ales ca ma cauta mereu……Practic, disparusem din senin; vroiam sa vad daca pot merge inainte fara el. Si n-am putut…..Astfel, povestea mea continua si in iulie, ne-am intalnit, in sfarsit…..A durat o saptamana totul, poate ca a fost prea putin dar relatia s-a unificat atat de mult incat si astazi, dupa atata vreme, mai suntem impreuna. Am vrut sa ma duc eu la el in toamna, dar nu s-a putut……Ne-am facut planuri care s-au destramat, ne-a fost dor unul de altul, ne-am amintit atatea lucruri din vara, am impartit noi pareri, au aparut si conflicte peste care am trecut…O parte din cunoscutii mei sunt impotriva acestei relatii, pentru ca este la distanta si nimic nu e sigur….Le dau dreptate, insa ce poti face cand simti ca ti-ai gasit in sfarsit echilibrul interior, cand simti ca omul respectiv este mereu langa tine, te accepta asa cum esti: infantila, capricioasa uneori, visatoare, nervoasa dar langa el atunci cand are nevoie de o vorba buna? Multi spun ca asta nu inseamna nimic; doar pentru ca te-ai vazut o data pe an si ai vorbit la telefon, pe mess sau prin mesaje…..E atat de greu………Ai mei nu stiu nimic; doar sor’mea si prietenii apropiati......Inca nu vrea sa le spun; mama nu e de acord cu relatiile astea la distanta si mai bine tac din gura decat sa iasa discutii........Si totusi, ma gandesc la viitor....As da orice ca el sa se mute din Resita in Constanta........Doar ca nu este atat de simplu......E doar un om care munceste cinstit si poate prea mult pentru niste bani relativ putini. Nu are pe nimeni aici…..Doar pe mine. Chiar azi am discutat si am vorbit despre faptul ca ni se poate intampla oricand, oricaruia din noi, sa dam peste altcineva……..Stiu ca exista riscul asta, sunt constienta dar sper ca intr-o zi, lucrurile se vor aranja si pentru mine. Nu e simplu sa-i vezi pe cei din jur ca sunt impreuna, se plimba, se saruta, au pe cineva alaturi……Iar eu…….Eu sper si traiesc din amintiri pana data viitoare……Mai rau e ca de aici nu gasesc pe nimeni. Pur si simplu, nu se leaga nimic. Ocazii sunt multe, dar nimeni nu mi se potriveste si ironia face sa-mi placa doar oameni din zona Banatului. E o nebunie……..Ma gandesc la viitor si nu stiu ce voi face. Nu este usor, as vrea, intr-un fel, sa fie cineva de aici, de aproape dar inimii nu-i poti porunci. E greu sa renunti la o persoana care iti ofera tot ce iti doresti pe plan spiritual. Sincer, e omul pe care l-am cautat si l-am gasit, dupa multa vreme de suferinta. E greu cu distanta asta…..Uneori, ma gandesc cat voi mai rezista asa………Nici eu nu stiu……..O prietena mi-a spus ca ne admira, pentru ca rezistam asa, la distanta asta……..O alta, a ramas suprinsa ca el are atata rabdare si mergem inainte cu tot. Iar eu………ma simt ghinionista, intr-un fel. Dar nu vreau sa-l manii pe Dumnezeu……Si mereu ma rog sa faca ceva pentru ca lucrurile sa fie putin mai bune de atat........

Zambete

Uf......am trecut si peste asta. Ne-am certat, am gresit, acum e totul ok :) Din pacate, va trebui sa mai astept ceva timp pana ne vom vedea........Daca unele lucruri ar depinde doar de noi.......Ce bine ar fi.........Mi-a spus ca sunt foarte orgolioasa si are dreptate. Se pare ca ar trebui sa mai renunt uneori la orgoliu :P Am avut o sambata oribila, dar acum ma simt mult mai bine. As da orice sa fie acum langa mine si sa-l iau in brate, sa-l sarut si sa petrecem o dupa-amiaza frumoasa, in doi :) Dar nu e posibil, deocamdata. Greu cu distanta asta........Sper ca tot "raul" sa fie bine si atunci cand voi fi scapat de sesiune, sa fim impreuna o saptamana.........Imi lipseste mult, insa viata e asa........Sa fiti impacati cu voi insiva! O zi frumoasa sau ce a mai ramas din ea:)

Feeling........ok

15. 10. 2009- Da. Sunt ok. Dar nu stiu pentru cat timp. Sa calatoresc 14 ore cu trenul pentru el sau nu? Si singura. Nici nu stiu. Imi lipseste, imi e dor de el, cu toate ca cei din jur imi spun ca daca as face asta,ar insemna sa ma duc la picioarele lui, sa ma ofer pe tava, gratis. L-am vazut o singura data,am stat impreuna 5 zile si apoi a plecat. Dar ne stim de 8 luni iar atunci cand ne-am vazut, nu a incercat sa faca ceva din ce nu mi-ar fi placut. Practic, eu am impus regulile, ca sa spun asa. Pornesc intr-o aventura periculoasa, pentru o persoana langa care am stat un timp foarte scurt. Dar relatia noastra continua si ne intelegem foarte bine. Nu stiu ce sa fac.....Vreau sa-l vad, sa-l simt, sa dorm in bratele lui....Imi lipseste si stiu ca tine la mine......Si amandorura ne este greu.....As da orice sa-l vad, dar nu stiu daca merita sau nu.

17.10.2009-continuare-Stiu ca nu este perfect si are defectele lui, dar simt ca pot sa trec peste ele. Si totusi.......imi este teama sa nu fiu dezamagita de reactia mamei lui cand ma va vedea. Ce va spune sau ce va crede femeia respectiva cand ma va vedea la usa; venind de la sute de kilometri (800, mai exact), doar pentru a fi cu fiul ei cateva zile? Daca nu ma voi intelege cu ea si in secunda doi ma da afara?
Voi fi singura, o straina intr-un oras complet strain. Am incredere in el dar parca ceva ma tine pe loc......Sa fie teama? Posibilele lucruri ce pot avea loc pe drum? Traim intr-o lume atat de nesigura.....Doar sora mea si o prietena stiu exact ce am de gand sa fac. Restul nu au idee nici macar de existenta lui. Si nu-mi doresc sa stie.....Distanta asta strica totul. Si chiar asa; pana cand o s-o mai tinem in ritmul asta? Fiecare in alt oras, doar telefoane si mesaje zilnice. Aseara mi-a spus ca viata mea nu se termina la el si ca totul merge mai departe. Dap. Ne-am certat. Am gresit amandoi. Eu am fost un pic prea dura, el s-a suparat. Am spus ca im pare rau. Mi-a zis ca nu e nevoie sa-mi cer scuze. Acum e suparat si ma doare. Dar nu-l mai caut.....

Masti si suflete

Ma predau. Nu pot sa mai fug de amintiri si sentimente ce le-am crezut pierdute.....Ma rascolesti iar. Mi-am jurat ca vei ramane in trecut, ca te voi uita, te voi arunca in cosul cu amintiri si vei zabovi acolo pentru totdeauna. Se pare ca m-am inselat. Stiu ca ai profitat de bunatatea mea si de sentimentele ce le aveam pentru tine in scopul atingerii propriului tau tel, stiu ca am pierdut noptile pentru a te ajuta pe tine sa scapi de teama examenelor, ca am tradus atatea lucruri si am fost mereu omul pe umarul caruia ai plans.......Imi amintesc si acum, cu zambetul pe buze cum m-ai sunat in ianuarie, pentru ca picasei la un examen iar eu, concentrata fiind cu studiile mele, te-am intrebat naiv de ce m-ai sunat pe mine si ce vrei......Iar tu, pastrandu-ti orgoliul nepatat, mi-ai spus ca de fapt vroiai sa suni pe altcineva.......Normal ca nu te-am crezut prea tare iar a doua seara plangeai pe umarul meu si imi spuneai ca ai picat examenul.....Imi amintesc perfect cum te-am cunoscut, primele conversatii, primele trei saptamani pe care tu le-ai considerat o relatie la distanta.........Prima data cand ai dat un mesaj iar eu tocmai ce iesisem din operatia de fiere si m-am trezit cu vocea ta in ureche......N-am uitat nimic din toate astea. Acum imi dau seama ca nu as putea. Toate serile in care ne ingrijoram pentru viitor si radeam, imaginandu-ne tot felul de lucruri ireale......Tachinarile pe baza literara sau de orgoliu.....Meditatiile de engleza pe mess pe care ti le-am dat, datile in care te corectam si vorbeam in engleza, doar pentru ca tu sa inveti ceva mai bine gramatica........Imi amintesc prima si ultima data cand te-ai enervat si mi-ai spus ca daca nu mai vrei sa fim prieteni (dap, atunci ramasesem doar prieteni buni si atat) sa-ti zic in fata si gata. Acum zambesc nostalgic cu gandul la toate astea.....Au fost momente frumoase, dar si nopti nedormite de dorul tau, zile de lacrimi, ganduri ravasite, ochi tristi si goi......Da, stiu.........Tu nu ai de unde sa afli aceasta ultima parte......Poate doar banuiesti......Si totusi, azi sunt fericita, am pe cineva care ma iubeste si caruia ii pasa de mine; un suflet ce incearca din rasputeri sa ma scape din panza ta sentimentala, ce imi da viata peste cap de fiecare data cand ma prind in ea. Da, si el este departe de mine........Poate ca prea departe, in cealalta parte a tarii, dar sa stii ca imi este dor de el si imi lipseste in fiecare seara. Imi lipseste sarutul lui, respiratia, modul in care ma strange in brate.........Mi-e dor de fiecare secunda petrecuta impreuna, de fiecare particica a fiintei lui, de absolut tot. Si da, sunt fericita cu el si ma simt bine. Si nu pot intelege de ce vrei acum sa te apropii iar........Stiu ca esti gelos pentru faptul ca tie nu-ti mai acord nici o atentie, ca nu mai esti tu acum centrul universului meu.........dar oare doar din vina mea s-a ajuns aici? Sa fim doar simple cunostinte? Nu gasesc raspunsul la intrebarea asta. Poate il vei gasi tu, intr-o zi. Te ascunzi in spatele orgoliului ce trebuie afisat in societate, sub masca unui om "perfect". Dar amandoi stim ca nu este asa.......Mai tii minte in fata cui ti-ai deschis sufletul? Eu inca da............Si totusi.........Nu stiu daca incerci sa te apropii de mine din interes sau poate chiar regreti tot ce s-a intamplat in aproape 2 ani de zile, toate gesturile nepotrivite si iti doresti sa-mi arati ca tii la mine cu adevarat.....Am nevoie de ajutor.......Poate de un sfat?

http://www.youtube.com/watch?v=XiFFX652z0w

In zadar

Unii oameni gresesc atat de tare si nu realizeaza pe moment........Apoi, dupa o vreme, dupa ce ti-au improscat cu noroi sentimentele si tot ce a fost intre voi, nu stiu cum sa faca sa-ti vorbeasca, sa mai puna iar o caramida acolo unde au daramat totul in jurul lor......Hmmmm......cam greu, nu crezi? E atat de simplu sa faci rau si sa ranesti cand vezi ca omul care te-a iubit candva, are acum o viata fericita langa altcineva........Si nu stii cum sa faci sa te impaci cu persoana care te-a ajutat de atatea ori, care ti-a fost perna atunci cand trebuia sa cazi de fapt, pe tare si sa te lovesti cu capul de asfalt, asa cum ar fi trebuit......Dar nu, am zis ca e mai bine sa fiu acolo si sa te iau in brate, sa te alint ca sa nu simti ce inseamna sa plangi din tot sufletul........Poate ca am procedat gresit, in final.......Nu regret, insa nimic nu va mai fi ca inainte.......Nu mai pot sa ma intorc inapoi......Sa ma lupt iar cu lacrimile si noptile nedormite.....Nu acum, cand sunt fericita si stiu, si simt ce inseamna sa fiu iubita cu adevarat.......Imi pare rau, trecutul va ramane trecut, oricat te-ai incapatana sa revii in viata mea si sa dai totul peste cap......

Nici greu, nici usor

A trecut deja o luna si ceva. Ii simt lipsa, e dificil.......Sunt momente cand imi vine sa urlu ca imi lipseste, ca vreau sa fie langa mine in fiecare secunda. Sunt fericita si trista in acelasi timp. Ma bucur ca iubesc si ca pot zambi, dar acelasi zambet se transforma in lacrimi cand vine seara. Il sun, ii spun noapte buna, ca mi-e dor de el si il iubesc......Reactia este reciproca,dar tot sunt trista. Am planuit sa ma duc la el in octombrie.....Sa vina el sa ma ia; e distanta mare si e periculos sa ma duc singura. A spus ca o sa faca si asta, ca nu este nici o problema. E de abia inceput de septembrie si simt ca turbez.........Macar de-as incepe facultatea, sa mai uit putin de dorul asta......

Just peace....

Si uite ca am trecut si peste partea cu lacrimile. N-a fost usor, dar acum e bine. Lucrurile au ramas la fel ca inainte, nu am luat nici o decizie majora. Concluzie: suntem impreuna :D Mi s-au intamplat atatea......Nici eu nu mai stiu :)) Si bune, si rele......Am auzit tot felul de vorbe despre mine, mi-am dat seama ca unii sunt muuuuuuuult mai orgoliosi decat credeam si nu inteleg de ce. Se presupune ca atunci cand nu ai nimic cu cineva, ar trebui sa-l lasi in pace, nu sa arunci cu noroi in el.......Cel putin, teoretic :D Cu pratica stam mai rau..........Ca asa suntem noi, oamenii......Daca unul din noi se dovedeste mai puternic si mai detasat de anumite situatii, trebuie sa i se faca ceva pentru a nu avea liniste pe viitor. Eh, oricum, nu-mi mai pasa acum. Ma simt bine in pielea mea, chiar daca, citez "nu intrunesc anumite standarde".......Mda, creier de barbat.....Ce sa le faci.......Si ce conteaza ce zice lumea? Tu sa fii bine, nu el sau ea ;) E perfect atunci cand pacea iti intra in suflet si ramane acolo pentru muuuuuuuuuulta vreme; sa te stii iubit (a) , sa simti ca omului aluia ii pasa si iti da mesaje, te suna in fiecare zi atunci cand iti este rau......E frumos, dar pentru asta trebuie sa stii cum sa construiesti o relatie, caramida cu caramida prin intelegere, respect, comunicare si iubire. Sa fiti iubiti!

Am murit si totusi traiesc.........Ciudat......

2 zile frumoase si atat. Maine raman si ma uit iar in zare.........Pentru cat timp? Nu stiu.......Poate pana in iarna......Habar nu am........Ma simt deja pustie..........Asa sunt unii : au ghinion cu carul si atat........Nascuti doar sa sufere, sa li se faca dor si sa se dea cu capul de pereti............Sa o las balta? Sa continui? Nu stiu...........Suntem prinsi in ringul vietii.........Pentru unii e un meci mai usor, altii primesc lovitura dupa lovitura de fiecare data cand se ridica..........Ma simt moarta.........Fara vise, fara sperante.............Inca respir, merg.......Traiesc........Dar parca nu ma ajuta cu nimic.........Sunt un magnet de ghinioane..........Destinul se joaca cu mine asa cum vrea......Se pare ca nu m-am nascut sub o stea norocoasa...........Asa se intampla cand incerci din rasputeri sa-ti gasesti un sens in viata: esti fericit pentru o clipa, apoi totul se darama in jurul tau si te intorci in trecut...........Dar nici acolo nu ai sanse; fiecare are viata lui acum, lucrurile s-au schimbat si te trezesti abandonat in valtoarea vietii, fara un tel, vise, chef de viata.........E doar pustiu in jur.......Desert interior.............Si simt cum mi se rupe sufletul in mii de bucati.........

Trecutul nu poate fi sters..........

A trecut un an si jumatate. De abia acum mi-am dat seama cum sunt unii oameni........Cam tarziu, insa, poate e mai bine ca s-a intamplat asa. Credeam ca imi este prieten.......Ca pot avea incredere si ma pot baza pe el in fiecare secunda.....Adevarul? Hmmmmmm......Cu putin timp in urma am realizat ca adevaratii prieteni nu vor sa te schimbe, ci te accepta asa cum esti, iar aceia care isi doresc sa fii la fel ca ei sau cel putin la acelasi nivel de gandire, atunci cand fiecare din noi e diferit, nu te iubesc si nu tin la tine cu adevarat; oricat ar pretinde ei asta. Sunt doar niste persoane care intra in viata ta, crezand ca pot sa acapareze totul si sa faca ce vor cu tine. Degeaba poarta ei masti, incearca sa arate partea buna......In final, tot se dau de gol. Mai rau este atunci cand tii foarte mult la persoana respectiva si iti este greu sa accepti ca lucrurile sunt mai dure decat credeai. Si te doare, plangi, regreti..........Dar partea cea mai rea este ca acele persoane te-au facut sa-ti pierzi increderea in oamenii ce vor aparea in viitor......Si ma afund in propria suferinta si durere.........Nu e simplu sa crezi iar in persoana de langa tine......Sa traiesti cu teama, ca..........intr-o zi te va dezamagi si aceea......As da orice sa pot sterge capitolul acesta din viata mea, dar e in zadar......Doare sa simti iubirea cuiva ce vrea sa te protejeze de rau atunci cand sufletul tau e crestat de ranile persoanei din trecut......Sunt prinsa intre prezent si trecut.....Vreau sa uit, sa sterg suferinta asta ce ma sufoca si sa pot crede in omul de langa mine.....Doar ca......E atat de greu........Sunt mii lacrimi ce-mi siroiesc pe obraji, o minte incetosata si un suflet temator.....

http://www.youtube.com/watch?v=wiUMA1KOunQ

Inca putin.........

Inca o saptamana si pot sa spun ca am scapat de grija invatatului, a examenelor, pentru o vreme. Mai e un pic.......Inca un examen si gata.....Mi-a ramas o...."amintire" pentru toamna, dar e ok. Vreau sa fac din vara asta una unica si plina de distractie; sa experimentez tot ce imi trece prin cap si sa rad cu gura pana la urechi, ca in aproape in fiecare zi :)) Vreau sa-l vad mai repede, sa am parte de surprize inedite, de momente speciale si de nopti albe :) E vara si e dreptul meu sa ma distrez :) Vreau sa prind rasaritul pe plaja, in bratele lui..........sa ne plimbam pe nisip in plina noapte si sa ne imprietenim cu marea :) Vreau multe lucruri si la fel de multe sunt sigura ca se vor implini. Tu ce vrei pentru vara asta? Ceva nou sau liniste?

Iubirea

S-a intamplat pe 1 ianuarie 2009, exact cand nu mai credeam in nimic :) Am primit un mesaj de la el si nu i-am dat importanta. Dupa 3 zile m-am decis sa-i raspund. In aceeasi seara am vorbit si am facut schimb de numere de telefon. A doua zi aveam primul examen si inainte sa ajung in sala, imi trimite mesaj. Seara, ma suna si vorbim o ora la telefon. Dimineata, ma trezeau mesajele lui, in timpul zilei ma suna, seara adormeam cu mesajele lui in minte. Am tinut-o asa vreo 4 luni. Nu este din acelasi oras ca mine si distanta "ne omoara" pe amandoi.....Apoi, nu stiu ce a fost in capul meu si l-am lasat balta. Tot el m-a cautat, chiar daca a incercat sa accepte pentru o perioada, situatia. Trecuse o luna iar eu, fiind la capatul puterilor de dorul lui, m-am hotarat sa ii dau un mesaj........Imi era teama ca imi luasem inima in dinti prea tarziu.......Dar nu a fost asa; mi-a raspuns la mesaj si din ziua aceea, lucrurile au revenit la normal. De abia astept sa-l vad in vara :) Uneori, Dumnezeu ne ofera surprize cand ne asteptam mai putin. El este ce mi-am dorit mereu :) Sunt fericita. Ador sa dau si sa primesc iubire, grija si zambete in fiecare secunda.

Ea e Happy

Sunt fericita ca Dumnezeu ma iubeste. Ieri am simtit inca o data asta; cand am intrat in scara blocului meu am gasit un puiut de papagal speriat, care incerca sa zboare, tipa speriat......Un vecin m-a ajutat sa-l prind si l-am luat in casa. E fata, i-am pus numele Happy :) E dulce foc, destul de speriata dar foarte inteligenta. In vara, am pierdut o zebruta australiana, tot pasare si mi-a parut foarte rau..........Si in Vinerea Mare am primit un dar de Sus, asa cum Puppy a aparut in viata mea cu o zi inainte de Mihail si Gavril, ziua de nume a mamei. Pe Puppy nu am putut sa o pastram, dar puiutul asta mic a devenit deja membru al familiei, pe langa cele 2 zebre australiene si o pereche de perusi :). Ea e Happy

http://www.subirimagenes.com/fotos-180420091677-2377701.html

Today is a new day

Scrisa la 17. o4. 2009 ora 10:30 a.m. dar publicata azi din lipsa de timp

Sau poate ca azi e maine. Sau poimaine. Sau oricare alta zi; dar afara e soare si asta ma bucura.
Tocmai am vazut un pescarus zburand. Ce n-as da sa fiu si eu ca el, uneori. Sa ma inalt departe de oameni si sa visez pe nori, cum o fac mereu cand merg pe strada sau rad cu gura pana la urechi.
Nu sunt trista, poate nostalgica. Dar sunt amintirile vesele ale copilariei mele ce-mi umplu inima de zambete.
Si imi place asta. Asa cum imi place sa ador fiecare raze de soare, fiecare floare sau animalut pe care astrul de foc il ocroteste.
Totul e o nebunie frumoasa in jurul meu. Plina de sunete si culori vii. Dar nu ma plang; pentru ca imi place. Si azi e o noua zi. :)

Liniste.......Echilibru.......Planset......Dor.......

Azi am mai pus capat unui capitol din viata. Ma simt libera, intr-un fel......Stiu ca e dureros pentru amandoi, ca nu o sa mai fiu "ingerasul" lui, ca nu o sa ma mai trezeasca nimeni dimineata, nu o sa mai am cui sa dau mesaje de noapte buna.......Insa, cand distanta te desparte de persoana draga, lucrurile incep sa se complice mai mult decat ne dorim.......Universul imi este dat peste cap, regret ca a trebuit sa se sfarseasca asa......Stiu ca nici mie, nici lui nu ii este simplu......Insa,cineva trebuia sa faca asta, inainte de a fi prea tarziu.....Imi este bine, aparent.....In interior, e doar un ocean de lacrimi.......Nu e usor, dar e mai bine. Desi, sincer, nu stiu pentru care din noi e mai usor in momentul asta.......A fost un vis frumos, dar s-a terminat....Se spune ca nu trebuie sa plangi dupa lucrurile frumoase, ci sa zambesti ca le-ai simtit pe propria piele........Insa, natura umana ne face vulnerabili......Ne este imposibil sa nu suferim......Ma impart acum intre liniste, lacrimi si dor........Poate ca intr-o zi voi zambi iar.......Eu inca mai sper la un nou capitol......Si lacrimile cad.......Grele si amare......

Ganduri pasnice

Nu m-am schimbat in sufletul meu. Am ramas aceeasi fata vesela, "nebuna" cum imi spun majoritatea :) Poate mintea mea este un pic diferita.......dar atat. Un pic mai matura, mai realista.......Doar un pic :) Sufletul meu va purta vesnic amprenta unui copil visator. Am aproape 20 de ani si ma bucur ca am realizat asta. O noapte frumoasa, tuturor!

Simpli oameni.........sau Mister

Lumea este inclusa intr-un univers necunoscut. Nimic nu este intamplator si minunile sunt la tot pasul. Viata insasi este un miracol, daca stam si ne gandim la cati oameni mor zilnic; suntem norocosi ca inca mai traim.
Este important sa realizam misterul ce ne inconjoara si sa incercam sa-l descifram, putin cate putin. Am putea incepe de la flori si am continua cu animalele, apoi cu oamenii. Se stie ca fiinta umana este greu de inteles, din orice punct de vedere am privi lucrurile.
Si, totusi, pe cat de greu suntem de analizat, noi, oamenii, pe atat suntem de fascinanti....Poate suna paradoxal sau poate nu......Depinde de fiecare cum interpreteaza frazele de mai sus.....
Dar, in orice caz, viata insasi este o minune si timpul este primordial pentru a descifra misterul ce ne inconjoara la fiecare pas.
Minunile sunt peste tot, depinde doar de noi daca vrem sa le descoperim cu adevarat sau doar sa ne incredem in aparente.

Prieteni dragi

Ti s-a intamplat vreodata sa tii la cineva, dar fara sa-l cunosti cu adevarat? Doar sa te atasezi de omul ala fara sa-l intalnesti face to face? Mie, da. Si sunt mandra de asta. Sunt fericita ca am astfel de oameni langa mine, indiferent unde sunt ei. Pot fi in strainatate sau in tara. Important e ca ii simt langa mine in momentele grele dar si in cele fericite. Conteaza enorm un sfat bun sau o gluma, in momentele in care simti ca te prabusesti..........Am invatat de la oameni de genul asta sa daruiesc la randul meu sfaturi, chiar si atunci cand aveam impresia ca nu sunt in stare de asa ceva. Am crescut, m-am maturizat iar ei au fost mereu alaturi de mine, au facut parte din viata mea si vor fi mereu in sufletul meu. Ma simt implinita din punctul asta de vedere, e o pace interioara ce ma invaluie, ma prinde in vraja ei si nu ma lasa sa ma desprind, dar nici eu nu-mi doresc sa plec. E bine acolo, si e cald iar eu sunt fericita. Tu cum te simti?