Bucurie, tristete,confuzie.........Suflet,idei,viata........

Ca de obicei, planurile mi s-au dat peste cap. N-am reusit sa plec in toamna la el, vreau sa ma duc acum, pr 6 ianuarie. El insista sa vina si sora mea; pana la urma merg doar eu.......sau cel putin asa sper.......Am fost acum 2 zile la gara; imi zisese ca exista ruta directa Constanta-Resita. M-am dus, am intrebat; nu exista nici o legatura directa. Toate au fost anulate. Ar trebui sa schimb un tren in Bucuresti si un altul in Caransebes........Recunosc, n-am fost niciodata singura cu trenul. In Bucuresti am ajuns acum 5 ani, cu un prof si niste colegi, intr-o tabara, dar nu se compara situatiile( atunci tot un tren trebuia schimbat) . In Caransebes n-am calcat niciodata, habar nu am. M-am enervat. Totul era ca naiba. Il sun dupa cateva ore si ii spun situatia. El a luat la rand toate prietenele mele, sa vin cu una din ele, ca nu fiu singura. I-am spus ca nu au cum sa vina (lipsa de bani, situatii familiale, etc) , apoi a inceput sa-mi spuna sa iau avionul; biletul e doar 150 de lei dus ( ce putin,nu?! ), eram pachet de nervi, am tipat la el si l-am intrebat cumva daca are impresia ca lumea e full de bani.......A renuntat la ideea asta si mi-a zis ca un coleg de-al lui venea des in Bucuresti cu serviciul si se intorcea cu autocarul sau trenul. I-am spus clar ca eu nu stiu Bucurestiul absolut deloc si e periculos sa merg singura pana acolo. N-a mai comentat nimic nici despre asta. In final, mi-a zis despre ruta Mangalia-Resita. Eu tot continuam sa-i spun ca poate ii vin si alte idei in cap; speram sa nu mai stea pe ganduri si sa-mi spuna ca vine sa ma ia....Nici o sansa de asa ceva. I-am inchis telefonul nervoasa si mi-am continuat drumul prin oras. Ma tot uitam la mobil, trecusera deja cateva ore si nici un semn de viata. Ma simteam vinovata pentru tot.........Seara, nu am mai rezistat si am inceput sa-i dau mesaje pe la 11 si ceva......I-am zis de varianta cu ruta Mangalia-Resita, l-am intrebat daca ar putea sa vina sa ma ia, pentru ca imi este un pic teama sa ma duc singura, i-am spus ca imi pare rau pentru ca eram nervoasa si am tipat la el; l-am rugat sa ma ierte. Am continuat sa-i marturisesc lucruri pe care nu le mai spusesem nimanui, niciodata........Sentimente sincere, forta pe care mi-o da si ma face mereu sa zambesc, puterea cu care trec zilnic peste toate, datorita lui, faptul ca este singurul barbat in fata caruia m-am aratat cum sunt cu adevarat, ca imi este un dor groaznic de el, ca vreau sa fiu in bratele lui, sa ma sarute, sa doarma cu mine si ca putem trece peste distanta asta dintre noi, daca tinem cu adevarat unul la altul, ca vreau sa fiu a lui, ca nu vreau sa il pierd, ca il iubesc....... Reactia? Nici una.......Aseara, pe la 7 i-am dat un mesaj si i-am sp ca vroiam doar sa stiu ca e bine si atat; ca eu traiesc, atat cat imi permite sanatatea si oamenii din jur,cei care tin la mine si le pasa cu adevarat de ce mi se intampla. Raspunsul : "Sunt ok, dar am mult de munk. U?" Eu i-am trimis mesajele pe rand, asa ca urmatorul de la el a sunat "Ce e cu k u, pui? nu esti in apele tale. esti supy pe mine?" Am recunoscut ca nu sunt chiar ok, ca ma asteptam sa aibe o reactie la toate vorbele mele, ca el este departe si imi e greu, ca s-au intamplat multe in familia mea si lucrurile nu au fost chiar roz, ca ma sufoc in orasul asta si nu stiu ce sa fac........Mi-a spus ca nu a avut timp sa-mi raspunda la mesaje, ca au venit si l-au luat de acasa cu masina; era la 150 de km de casa, nu-si mai simtea mainile dar trebuia sa continue sa lucreze, ca este obosit si nu apucase sa manance nimic de aproape 2 zile, ca ar da orice sa ajunga acasa, sa faca o baie si sa se relaxeze. I-am zis ca imi pare rau, ca nu am stiut dar putea sa dea macar un semn de viata; ca eu ma simt rau din cauza operatiei de fiere si de abia stau, ca planul s-a dus naibii, toate sunt ca naiba si nici eu nu am o stare prea buna de spirit.....Mi-a explicat ca nu are timp de nimic, de la 5 s-a trezit si azi va face la fel, pentru ca are foarte mult de lucru; mama lui a facut pneumonie, i-a promis ca o ajuta la cumparaturi si tot ce trebuie, dar nu mai are cum, pentru ca trebuie sa munceasca si ca de aici rezulta ca lui nu ii pasa de mine? Mi-a reprosat ca judec usor oamenii, dar macar daca o fac, sa fie o judecata pe baza reala, si nu pe presupunerile mele......L-am inteles si i-am dat dreptate. Mi-a dat mesaj " Stai calma. te rog nu mai presupune si ma ataka pe o presupunere. cred k ai invatat akum ceva, nu?" Si dap. Am invatat sa intreb in loc sa cred ca nu-i pasa de mine. Azi i-am dat mesaj si nu mi-a rasp; l-am sunat si am vorbit putin; era la birou, cu niste facturi. Am cautat ruta Mangalia-Resita si nu mai exista. I-am spus si asta. A tacut. As face orice pentru el, dar nu stiu cat de draga ii sunt eu lui, din moment ce nu face macar sacrificiul sa vina sa ma ia de aici...........Nu mai sunt atat de sigura de ce simte pentru mine, in momentul de fata. Cel mai rau este faptul ca simte asta; azi mi-a spus ca este obosit si are o groaza de treaba, m-a intrebat daca il cred; i-am spus ca da. Mi-a facut teorie pe baza faptului ca nu am incredere in el, acum ceva vreme. Chiar m-a rugat sa am putina incredere in el, sa nu mai presupun atatea lucruri, pentru ca tot ce am construit pana acum impreuna, nu ar mai avea nici o valoare si s-ar duce naibii. L-am aprobat; mi-a spus ca as avea nota 10 daca ar trebui sa ma noteze pentru chestia asta. Funny.......Si totusi, nu stiu ce o sa fac..........E prea riscant.....Nu vreau sa renunt la el; stiu ca e baiat bun, educat si in ziua de azi, genul asta de oameni sunt exceptii.......Exact cum imi zicea o prietena "Voi va completati reciproc, va intelegeti foarte bine, doar ca distanta asta strica tot......." Si are dreptate. A fost langa mine si la bine, si la rau, in orice moment de ratacire al meu, stie faptul ca am dat de tipul asta de aici, am vorbit deschis despre orice si continuam sa o facem. Ne acceptam ideile, comunicam ce ne convine si ce nu; stiu ca o sa-l regret daca renunt la el.........Si nu vreau asta; am incercat deja de 2 ori sa ma departez de el si nu mi-a iesit; nu am putut, pur si simplu......Dar........As da orice sa se implice si el mai mult in situatia asta; sa faca ceva, sa-mi spuna ceva.......In ultimele zile, simt ca parca doar eu am tras de relatia asta........El imi spune doar "let's have hope that will be ok"........Eu ma stresez si nu mai stiu ce sa fac pentru ca nu gasesc nici o solutie pentru plecare mea........