Lumea, eu, el, noi

Prietena mea cea mai buna nu este de acord cu relatia mea. Ma refer la cel din Resita. Stiu ca imi vrea binele si este mai realista decat mine, are un pic mai multa experienta si nu-i place faza asta. Imi spune ca pierd timpul aiurea, in timp ce al meu se distreaza si iese peste tot...........Intr-un fel are dreptate, el e acolo cu prietenii, se duce la Timisoara, se reuneste gasca de fete si baieti.......Plus ca e barbat si are nevoile lui. Eu i-am spus ca il inteleg, ca nu se intampla nimic si e totul ok. In seara asta am discutat si mi-a spus ca el este doar un pion in viata mea. Chestia asta m-a intristat...........Am inceput eu sa presupun tot felul de lucruri pentru ca mi-a spus de venirea unei prietene la el acasa. Se pare ca este o colega de facultate. Normal ca m-am gandit aiurea si l-a deranjat asta. Mi-a spus ca trebuie sa invat din greselile mele, sa nu mai presupun si sa-l intreb direct, daca este ceva. Are dreptate, nu e prima data cand fac asa; de fiecare data cand s-au iscat discutii, au fost provocate de mine, tot din cauza presupunerilor.......Mi-a spus ca nu e bine; ca se gandeste la mine, la viata mea, la sanatatea mea.........Ca vrea sa fie bine pentru mine, nu pentru el.........Ca vrea sa invat din greselile astea pentru ca lui i se pare ca a vorbit degeaba cu mine......Ca e bine sa inveti cat mai multe din orice.....Si poate ca asa este........Eu nu am invatat nimic pana acum si repet aceleasi greseli mereu; iar asta il enerveaza, ca nu invat nimic. O alta prietena spune ca el si-a gasit deja pe alta daca nu a avut o reactie prea urata sau a reactionat normal cand i-am spus de cel de aici..........Offff............nici nu stiu ce sa mai cred.........Eu simt ca ii pasa de mine si imi vrea binele, ca tine la mine si mereu mi-a fost aproape, la bine si la rau.....Cand am fost nervoasa, l-am sunat, am tipat la el, m-a ascultat si apoi m-a linistit. Atunci cand eram fericita, am mai scapat de un examen, pe el l-am sunat primul si mi-a spus ca e mandru de mine, el era sigur ca o sa-l iau si m-a felicitat........Daca simt nevoia sa plang si nu mai rezist,il sun pe el si ma calmeaza. Acum 4 zile l-am sunat si plangeam la telefon; pur si simplu eram tensionata, nu puteam nici sa vorbesc de lacrimi. M-a rugat un sfert de ora sa nu mai plang, ca se ineaca soriceiii, ca imi fac rau......In final a ajuns sa ma implore sa nu mai plang, sa o fac pentru el daca nu pentru mine........A reusit sa ma calmeze, dupa jumatate de ora. Azi, i-am dat un mesaj, ma durea ficatul......Am vorbit cu el dupa o vreme si m-a intrebat daca e totul ok, daca ficatul e in regula.........Ma alinta in continuare pui, puiut.........Eu chiar tin la el, vreau sa ne vedem in ianuarie, in vacanta...........Doar ca...........Sunt un pic confuza. Stiu in mod sigur ca vreau sa dorm in bratele lui, sa fiu cu el, sa fiu fericita, numai ca toata lumea e impotriva........Intr-un fel, mi-e teama sa nu ma trezesc cu alta tipa acolo si sa am parte de zile ca naiba; insa am facut un pact si am convenit ca atunci cand dam de altcineva si totul merge bine, sa ne spunem asta. Numai ca barbatii sunt atat de complicati........Dar eu am incredere in el........De ce trebuie sa fie atat de greu?