Ma predau. Nu pot sa mai fug de amintiri si sentimente ce le-am crezut pierdute.....Ma rascolesti iar. Mi-am jurat ca vei ramane in trecut, ca te voi uita, te voi arunca in cosul cu amintiri si vei zabovi acolo pentru totdeauna. Se pare ca m-am inselat. Stiu ca ai profitat de bunatatea mea si de sentimentele ce le aveam pentru tine in scopul atingerii propriului tau tel, stiu ca am pierdut noptile pentru a te ajuta pe tine sa scapi de teama examenelor, ca am tradus atatea lucruri si am fost mereu omul pe umarul caruia ai plans.......Imi amintesc si acum, cu zambetul pe buze cum m-ai sunat in ianuarie, pentru ca picasei la un examen iar eu, concentrata fiind cu studiile mele, te-am intrebat naiv de ce m-ai sunat pe mine si ce vrei......Iar tu, pastrandu-ti orgoliul nepatat, mi-ai spus ca de fapt vroiai sa suni pe altcineva.......Normal ca nu te-am crezut prea tare iar a doua seara plangeai pe umarul meu si imi spuneai ca ai picat examenul.....Imi amintesc perfect cum te-am cunoscut, primele conversatii, primele trei saptamani pe care tu le-ai considerat o relatie la distanta.........Prima data cand ai dat un mesaj iar eu tocmai ce iesisem din operatia de fiere si m-am trezit cu vocea ta in ureche......N-am uitat nimic din toate astea. Acum imi dau seama ca nu as putea. Toate serile in care ne ingrijoram pentru viitor si radeam, imaginandu-ne tot felul de lucruri ireale......Tachinarile pe baza literara sau de orgoliu.....Meditatiile de engleza pe mess pe care ti le-am dat, datile in care te corectam si vorbeam in engleza, doar pentru ca tu sa inveti ceva mai bine gramatica........Imi amintesc prima si ultima data cand te-ai enervat si mi-ai spus ca daca nu mai vrei sa fim prieteni (dap, atunci ramasesem doar prieteni buni si atat) sa-ti zic in fata si gata. Acum zambesc nostalgic cu gandul la toate astea.....Au fost momente frumoase, dar si nopti nedormite de dorul tau, zile de lacrimi, ganduri ravasite, ochi tristi si goi......Da, stiu.........Tu nu ai de unde sa afli aceasta ultima parte......Poate doar banuiesti......Si totusi, azi sunt fericita, am pe cineva care ma iubeste si caruia ii pasa de mine; un suflet ce incearca din rasputeri sa ma scape din panza ta sentimentala, ce imi da viata peste cap de fiecare data cand ma prind in ea. Da, si el este departe de mine........Poate ca prea departe, in cealalta parte a tarii, dar sa stii ca imi este dor de el si imi lipseste in fiecare seara. Imi lipseste sarutul lui, respiratia, modul in care ma strange in brate.........Mi-e dor de fiecare secunda petrecuta impreuna, de fiecare particica a fiintei lui, de absolut tot. Si da, sunt fericita cu el si ma simt bine. Si nu pot intelege de ce vrei acum sa te apropii iar........Stiu ca esti gelos pentru faptul ca tie nu-ti mai acord nici o atentie, ca nu mai esti tu acum centrul universului meu.........dar oare doar din vina mea s-a ajuns aici? Sa fim doar simple cunostinte? Nu gasesc raspunsul la intrebarea asta. Poate il vei gasi tu, intr-o zi. Te ascunzi in spatele orgoliului ce trebuie afisat in societate, sub masca unui om "perfect". Dar amandoi stim ca nu este asa.......Mai tii minte in fata cui ti-ai deschis sufletul? Eu inca da............Si totusi.........Nu stiu daca incerci sa te apropii de mine din interes sau poate chiar regreti tot ce s-a intamplat in aproape 2 ani de zile, toate gesturile nepotrivite si iti doresti sa-mi arati ca tii la mine cu adevarat.....Am nevoie de ajutor.......Poate de un sfat?
http://www.youtube.com/watch?v=XiFFX652z0w
13 comentarii:
be happy:D si cel din viata mea stie de celalalt.el era cel care ma sfatuia atunci cand aveam probleme.inima asta a naibii isi face de cap.asa cum vrea ea uneori.:( dar are grija cel de acum sa nu mai fie asa :D
deci nu e posibil :))) eu stai si rad ca fraiera singura.povestile noastre se aseamana prea mult :)))incet incet o sa tii si mai mult la el ;)
silvia, poate nu sunt in masura sa iti dau un sfat, dar simt ca as putea sa iti spun ce cred..cu privire la ceea ce ai postat.E foarte frumos ca ai gasit pe cineva care te intelege, si de care iti e atat de dor si care iti lipseste asa de mult.Dar trebuie sa te autoanalizezi si sa ti dai seama daca sentimentele tale pentru el sunt adevarate, sau sunt doar usor egoiste..pentru ca el este cel care te face sa nu te mai gandesti la "Trecut". Am trecut prin aceeasi situatie...defapt trec prin acelasi lucru. Cel de care vorbeam este "Trecutul" ,dar in prezent sunt cu cineva care este probabil cea mai frumoasa persoana pe care am cunoscut-o vreodata, din toate punctele de vedere..din pacate rel mea din prezent nu are nici un viitor,pentru ca desi suntem in acelasi oras la facultate, dupa acest an , care este ultimul pentru amandoi, fiecare o sa mearga pe drumul lui, in alte orase..in fine..ma abat de la subiect, tipic feminin..Revenind..la inceputul acestei relatii ma agatam cumva de el si speram ca el ma va face sa il uit pe "Trecut"..ii comparam in mintea mea si gaseam bile albe pentru prezent in defavoarea "Trecutului"...mi-a mers pana la un punct..am ajuns sa tin la "prezent" destul de mult, pentru ceea ce este el si nu comparandu-l insa pe partea cealalta,,"Trecutul" inca e acolo si inca imi bantuie creierii noaptea cand nu pot dormi, sau uneori cand isi aminteste ca exist si vrea sa vada "doar ce mai fac"..e suficient sa ma bulverseze..si mereu il intreb ce vrea..de ce nu ma lasa..daca asta si-a dorit..de ce nu isi vede de viata lui sa ma lase sa mi-o traiesc pe a mea..si imi spune mereu , ca stie ca eu sunt in viitorul lui dar ca inca nu e "momentul nostru"..si tot asa..Nu cred ca mi-ai inteels concluzia..poate nu am fost nici eu suficient de explicita..Ideea e ca "trecutul" e trecut...si acolo trebuie sa ramana,dead and gone, vorba cantecului. deocamdata traieste-ti prezentul...implicit relatia in care esti.. cu dor, cu drag, cu dragoste..si incearca sa il apreciezi pentru tot ce e el ca om..si pentru ca iti surade fata si ochii cand te vezi cu el...mai departe...vom vedea cu totii ce ne asteapta...traieste in prezent, cu preezentul...si lasa fantomele trecutului sa il bantuie numai pe el..e cea mai buna pedeapsa pentru el...din moment ce nu e langa tine, si nu iti da un mesaj de dimineata cand se trezeste cu un simplu
:* ...atunci nici gandurile tale nu le merita...good luck...si fii tare :) te pup
ndrar-sunt happy :D stii, mi-ar placea sa se mute definitiv aici :D ma refer la cel din prezent
ella-am inteles concluzia....practic, mi-ai spus povestea mea :) si la mine e de ajuns sa dea un mic semn pentru a fi in stare sa renunt la tot....si eu simt pentru "Trecut" ca nu este inca momentul nostru definitiv si sper ca ce a fost sa-l trezeasca candva, la realitate, cu adevarat.....asa e, nu m-a trezit niciodata cu un pupic, cu un mesaj sau orice altceva....si-a facut griji cand am fost in spital si mi-a fost aproape mereu, dar intr-o zi a dat-o in bara si de atunci lucrurile s-au schimbat :) cat despre "Prezent" stiu ca tine la mine,ca mi-a invatat programul de dimineata,nu exista zi in care sa nu ma trezeasca cu un mesaj in care sa ma intrebe cum am dormit, daca sunt bine si sa trimita si niste pupici :) el stie de "Trecut", e constient ca eu inca mai tin la omul ala si ca, dupa aproape 8 luni, mai un o mica teama de a fi dezamagita de barbati, in general. Ma intelege, a trecut prin aceeasi situatie, s-a ars si el destul de rau si tocmai din cauza asta stie cum se se poarte cu mine....Poate ca sunt egoista, uneori, stiu......dar el este acolo si imi da tot ce are mai bun si nu ma lasa niciodata sa cad.....A ajuns sa ma cunoasca atat de bine,incat ma simte daca am ceva chiar si cand vorbim la telefon.....E incredibil...Il sun,imi descarc nervii pe el si nu se supara; ma intelege si este mereu acolo cand am nevoie de el.....Ca distanta, este la 800 de km de mine, dar ca sentimente, este in permanenta in mintea mea si simt ca se gandeste la mine. Stiu,poate suna ciudat.....Dar langa el pot fi si copil, si adult, pot fi ce vreau eu asa cum si el mi-a zis ca pot face ce vreau cu el :) "Trecutul" incerca sa ma schimbe, sa scoata ce este mai bun din mine si la un moment dat sa profite de cunostintele mele culturale....Nu este un lucru rau sa scoti tot ce poti dintr-un om, daca stii ca are potential, dar nu incerca sa-l modelezi exact asa cum vrei tu, pentru ca nu se poate.....Si acum, cand a vazut poza mea cu "Prezentul" i-a spus unei prietene ca pentru el o persoana trebuie sa intruneasca anumite standarde, ca altfel nu poate sa tina la ea......Practic, a improscat cu noroi tot ce a simtit candva......Iar asta a durut.....Acum, incearca sa se apropie iar, dar va vedea ca lucrurile s-au schimbat si eu sunt alta persoana, intr-un fel :) Cine te iubeste cu adevarat, nu incearca sa te schimbe, sa te faca o copie fidela lui; te accepta asa cum esti, pentru ca de aceea exista ideea de a acceptare :) "Prezentul" m-a invatat sa iubesc sufletul omului si nu fizicul iar asta, pentru mine, inseamna mai mult decat orice in momentul de fata :) "Trecutul" face parte din prezentul meu, oarecum, dar este tinut la distanta, pentru a realiza ce a pierdut :) Multumesc pentru sfat, chiar mi-a prins bine :) Te pup si eu :) :*
hello..eu am comis-o again, daca pot spune asa..exact cum ma asteptam..a venit momentul incare "Trecutul" si-a facut aparitia..ne-am intalnit in club, datorita unor prieteni comuni..si iar m-a ametit..iar mi-a luat mintile..iar am sentimentul ca el e "the one" si ca la un mom dat tottul va fi bine intre noi...si etc.. :( dar sunt trista..nu e ok..nu e corect..il urasc pentru ce imi face involuntar, probabil..stie ca am o alta relatie..il stie si pe "prezent" dar face abstractie totala de el.. mi-a zis ca pentru el ,orice tip cu care as fi momentan nu reprezninta nik pentru ca el stie ca s toanele mele, specifice varstei, ca vor trece...si stie eu sunt "the one" pentru el.. si tot asa..eu ce sa mai cred? si ce sa mai fac? ma ameteste:( azi am fost toata ziua trista, deprimata de-a dreptul , ca am picat iar in plasa lui..si partea proasta e ca acum iar nu vom mai vb cateva zile..apoi iar o sa vb...iar imi ia mintile, si tot asa in cercul asta vicios, care se va transforma in triunghi..mi-e tare frica sa nu ajung in situatia in care sa fiu p punctul de a insela:( nu vreau sa fac asta , sunt impotiva infidelitatii..plus ca prezentul meu e exact cum spuneai si tu despre prezentul tau...mai putin ca nu stie de "trecut" nimic. se stiu din vedere doar...tu ai rezista tentatiei trecutului? mie imi e frica exact de asta..ca totusi "trecutul" e slabiciunea mea...si nu stiu cat voi rezista..... :( ooooooooof
pup
Ella, sincer......Nu stiu daca as rezista.....Daca m-as intalni cu "Trecutul" (noroc ca e din Bucuresti) si daca s-ar ajunge la un sarut sau poate ceva mai mult, dar nu atat incat sa ajung in patul lui (Doamne Fereste!) si daca asta s-ar numi tot inselat.....ma tem ca as face-o....si in cazul meu, si el e constient ca este inca slabiciunea mea........uite, eu am vorbit cu el acum cateva zile, cu "Trecutul" pentru ca trebuia sa vina pe aici, prin Cta si in final nu a mai gasit unde sa stea si probabil se astepta sa-l iau in brate si sa-l las sa planga pe umarul meu, cum a facut-o de atatea ori, chiar si in mod virtual, oarecum. Eu, in schimb, i-am zis doar "ups, ghinion..." si ca imi pare rau :) dar fara sa-l dadacesc si sa incerc sa-l fac sa zambeasca si sa fiu acolo, cum faceam inainte. In momentul de fata, imi vine sa reiau legatura cu el, dar stiu ca mi-as face rau mie......."Prezentul" mi-a spus ca intre noi vor mai fi diverse lucruri pentru ca atatea tachinari duc la o relatie, la un moment dat. Asa imi facea si mie "Trecutul" si continua sa-mi faca...Imi da un pic de atentie, apoi ma lasa si atunci cand are nevoie de mine, stie ca il ajut pentru ca iert tot ce mi-a facut, trec peste tot si il sprijin pentru ca am tinut enorm de mult la el si inca mai tin. Cred ca ar trebuie sa te concentrezi mai mult pe "Prezent", sa-l apreciezi pe cel de langa tine, chiar daca nu e "the one" (sincer, si eu simt ca "Trecutul" e "the one" pentru mine si ca intr-o zi, lucrurile vor lua o alta intorsatura, dar ma bucur de omul pe care il am langa mine,pentru ca merita si este ce mi-am dorit de mai bine de un an) sa-l iubesti asa cum este si sa fii fericita langa el. Uite, eu aseara am vorbit cu "Prezentul" si ne-am mai descoperit putin unul pe altul; ne stim de 8 luni dar inca mai avem lucruri de aflat unul despre altul:) Si toate rasetele si toate intrebarile "stupide" pe care i le-am pus despre fostele sau mi-a povestit el, ne-au apropiat si mai mult si ma simt mult mai echilibrata si implicata in relatie decat inainte. Eu cred ca trebuie sa-l apreciezi si sa tii la cel de langa tine, la "Prezent" pentru ca totul se intampla cu un motiv si Dumnezeu stie ce face pentru fiecare din noi. Sa ai o seara frumoasa :) Pupici :*
ooof of si iar of...am in cap numai filme ..nu stiu ce vreau...eu sunt la facultate intr-un alt oras, acolo sunt amandoi..cand sunt acasa la mine sunt ok, oarecum stabila..catre prezent..cand merg acolo si stiu ca sunt amanoi acolo...deja incep sa o iau razna..azi am impresia ca prezentul ma tine in loc si ca poate daca as fi singura as avea cumva posibilitatea sa fac ceva sa fie ok intre mine si trecut...apoi ma gandesc ca poate el trb sa faca ceva si nu eu, sa lupte pt mine..dar cum sa lupte, cand vede ca sunt cu cineva de aproape 1 an..si iar ma intorc si zic ca mai bine cu prezentul ca vb ta, ma intelege si bla si bla , dar am fluturi in stomac si imi tresare inima si as fugi oricand oriunde cu trecutul, nu cu el.. :( e mai lunga si mai grea povestea..cu prezentul am fost 7 luni, ne-am desp ,ne-am impacat si tot asa o tinem de 3 luni incoace..acum suntem impreuna si el e ft optimist ca va fi bine..si ca ma iubeste si ca o salupte..dar eu nu..am acceptat sa ne impacam ca tin la el si recunosc ca mi-era greu si dor de el, si pentru ca "TRecutul" uitase de mine de totsi simteam ca ma razbun pe el...si acum simt ca as fi o mare nesimtita daca m-as desparti iar de el pe motive stupide...si pe toanele mele ..si toate numai din cauza trecutului...'mama lui!!! am ajuns sa il urasc pentru tot ce traiesc, numai din vina lui..si in acelasi timp...sa il iubesc ..of..e o mare mare nebunie in sufletul si in inima mea:( urat..
Stiu ca e greu.......Uite, eu cand ma gandesc la "Trecut" simt in sufletul meu o durere imensa si o rana deschisa, care sangereaza de mai bine de un an.......Cand ma gandesc la el, imi vine sa plang si uneori chiar fac asta, pentru ca m-a facut sa sufar foarte mult si de abia acum, "Prezentul" a stiu cum sa faca sa am iar incredere in oameni si in special in barbati. Nu am eu mare experienta, dar stiu ca cel de acum ma intelege si e langa mine. Intr-o zi, mi-a dat un mesaj si mi-a spus sa zambesc si ca viata e frumoasa. Crede-ma, mi-au dat lacrimile.....Cum putea sa simta ce am eu pe suflet si starea mea de spirit doar printr-un mesaj pe care i l-am trimis? Exact de cuvintele respective aveam nevoie. Si este la 800 de km de mine.....Si "Trecutul" meu este acum gelos si era sa o dau in bara de cateva ori din cauza lui si sa renunt la omul de acum....Doar ca cea mai buna prietena a mea mi-a spus sa nu renunt la vrabia din mana pentru cioara de pe gard. Daca "Trecutul" te iubeste, va trebui sa-ti demonstreze asta cu adevarat. Sa renunte la orgolii, sa se intereseze de tine, sa fie acolo cand razi si cand plangi, sa stie sa fie barbat si sa nu fuga din calea unei mici responsabilitati, sa vezi si sa simti ca se chinuie si ca sufera intr-adevar dupa tine.......Pentru ca, altfel, s-ar putea sa fie doar un capriciu de-al lui pentru a te vedea din nou singura si pentru a-si satisface el orgoliul de macho sau mai exista varianta ca el sa fie happy pentru tine si sa tre lase sa-ti traiesti viata langa cineva care intr-adevar te iubeste si lupta pentru relatia voastra....In momentul de fata, daca ar trebui sa aleg cu care din ei as fugi in lume.......cred ca aa alege "Trecutul", pe undeva; insa stiu ca omul de langa mine este echilibrul pe care l-am cautat atata vreme si acum, ca l-am gasit, nu vreau sa-l pierd si sa mai sufar din cauza "Trecutului". Poate ca ar trebui sa ignori "Trecutul", sa te concentrezi pe "Prezent", pentru ca am impresia ca cel de acum chiar tine la tine si esti importanta pentru el. Nu pierde un om bun si asa cum vrei tu pentru cineva care te-a ranit.....Si eu sunt confuza, un pic......la mine sunt ambii in orase diferite :)) "Trecutul" la 200 de km de mine, "Prezentul", la 800 de km....Chiar si asa, pe omul de langa mine il simt in fiecare zi si stiu sigur ca vreau sa fiu langa el pentru multa vreme de acum incolo. Cat timp? Nu stiu....dar vreau sa fiu fericita si sa-mi vad de viata mea, indiferent de "Trecut".....Poate sa fie gelos, sa face ce vrea.....Nu-mi mai pasa. Incearca sa te gandesti la ambii, sa vezi ce simti si care din ei iti face mai mult bine si care te face fericita momentan. Si traieste clipa, zambeste-i celui de acum, daca asta simti; dar nu te lasa influentata de amintirile si tot ce ai trait cu "Trecutul"; nu cred ca este bine. Eu am facut asta si era sa-l pierd pe omul de care, in momentul de fata, si simplul gand ca Doamne Fereste ma voi departa acum, ma face sa plang si nu imi doresc sa-l stiu departe de mine. Cred ca ar trebui sa-ti traiesti viata in functie de tine si omul drag, si nu de "Trecut", care nu face altceva decat sa te incurce si mai tare. Tot ce pot sa-ti spun e sa nu renunti la cel care te iubeste cu adevarat si la care tii, pentru un viitor nesigur cu celalalt. Sper ca te-am mai ajutat un pic sa-ti pui gandurile in ordine:) Ai grija de tine si sunt sigura ca vei lua decizia corecta. Multa bafta! ;) Te pup:)
Ah, si iarta-ma pentru greselile de ortografie......Am avut o zi plina si imi este un pic somn :)
o sa ma gandesc..o sa le intorc p o parte si p alta...si o sa iau o decizie..ms mult de sfaturi, chiar ma linisteste gandul ca in lumea asta, in tara asta, mai e macar o persoana care stie prince trec...ma face sa ma simt umpic mai normala :)) ms..si te tin la curent..te pup.stai linistita cu greselile, ca si eu fac :)) pup
:)) m-ai facut sa rad :D si mie imi pare bine ca am cu cine vorbi despre nebunia mea :P
hello..l-am visat aseara pe "trecut"...cred ca mi-e dor de el..azi toata ziua m-am gandit la el ..sunt nebuna..:)) just updateing ;)) :* tu cum mai stai?
Eu i-am dat acum 2 zile mesaje "Trecutului" pentru ca m-am speriat de o faza cu niste bani si am crezut ca el a facut vreo prostie. Nu m-am asteptat sa ma sune la 5 minute dupa asta, cu scuza ca "acum a vazut mesajul de la mine" :)) mda.......si repede il cred :p oricum, ideea e ca in final m-am calmat, el nu are nici o treaba cu chestia asta, doar ca eu la ora aia eram asa de speriata incat tipam pur si simplu la el.....Seara, il sun si ii spun ca vreau sa-mi cer scuze in mod politicos si calm, fara tipete si o mie de cuvinte. I-am zis ca nu vrea sa aiba impresia ca sunt cumva nebuna sau paranoica...Reactia lui a fost una f normala, mi-a spus ca nu crede asta despre mine, in nici un caz, sa stau linistita, ca e totul ok :) A raspuns imediat si dupa ce m-am scuzat, l-am lasat in treaba lui. Acum ma simt bine ca am vorbit cu el, sunt impacata cu mine insumi :) Mai departe.....Nu stiu ce va fi :) Si mie mi-e dor de el, dar parca nu mai vreau sa trec iar prin o mie de nopti triste si un alt stres pentru a ma gandi ce a vrut sa spuna de fiecare data cand vorbeste cu o mie de sensuri:)
Trimiteți un comentariu