Nici greu, nici usor

A trecut deja o luna si ceva. Ii simt lipsa, e dificil.......Sunt momente cand imi vine sa urlu ca imi lipseste, ca vreau sa fie langa mine in fiecare secunda. Sunt fericita si trista in acelasi timp. Ma bucur ca iubesc si ca pot zambi, dar acelasi zambet se transforma in lacrimi cand vine seara. Il sun, ii spun noapte buna, ca mi-e dor de el si il iubesc......Reactia este reciproca,dar tot sunt trista. Am planuit sa ma duc la el in octombrie.....Sa vina el sa ma ia; e distanta mare si e periculos sa ma duc singura. A spus ca o sa faca si asta, ca nu este nici o problema. E de abia inceput de septembrie si simt ca turbez.........Macar de-as incepe facultatea, sa mai uit putin de dorul asta......