Scrisa la 17. o4. 2009 ora 10:30 a.m. dar publicata azi din lipsa de timp
Sau poate ca azi e maine. Sau poimaine. Sau oricare alta zi; dar afara e soare si asta ma bucura.
Tocmai am vazut un pescarus zburand. Ce n-as da sa fiu si eu ca el, uneori. Sa ma inalt departe de oameni si sa visez pe nori, cum o fac mereu cand merg pe strada sau rad cu gura pana la urechi.
Nu sunt trista, poate nostalgica. Dar sunt amintirile vesele ale copilariei mele ce-mi umplu inima de zambete.
Si imi place asta. Asa cum imi place sa ador fiecare raze de soare, fiecare floare sau animalut pe care astrul de foc il ocroteste.
Totul e o nebunie frumoasa in jurul meu. Plina de sunete si culori vii. Dar nu ma plang; pentru ca imi place. Si azi e o noua zi. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu