sâmbătă, 12 iunie 2010

Poate un pic.........interesant

M-a sunat azi o colega; mi-a devenit oarecum amica in timp :) Printre altele, i-am spus ca m-am despartit de el. Am ajuns sa vorbim despre faptul de a tine legatura cu un om de care te-au legat anumite sentimente la un moment dat si importanta acestui fapt. Noi am ramas prieteni si ei i se pare ciudata treaba asta. Din punctul ei de vedere, daca un lucru s-a rupt, lasi trecutul in urma si gata. Poate ca asa ar fi normal, teoretic. Doar ca eu, pana in momentul de fata, am intalnit doua clase mari de oameni. Cei cu o gandire aparent simplista, deschisi, fata de care te poti exprima liber, fara nici o retinere, dar care au ceva creier si gandesc destul de bine si cei aflati la un nivel superior de gandire, carora le place sa filosofeze despre orice lucru marunt, diplomati, genul de oameni cu care poti purta o discutie inteligenta, imbinata cu mici glumite si ironii. De ce e bine sa pastrezi langa tine un om din prima categorie? Pentru ca el iti va fi mereu acolo, te va face sa razi si sa-ti para viata ceva mai usoara si mai vesela:) Si pentru ca poti invata multe lucruri practice de la acea persoana, pentru ca poti fi tu in prezenta ei, la modul cel mai simplu posibil, fara sa te gandesti ca trebuie sa slefuiesti cuvintele pentru ca el sa nu para surprins de modul in care te exprimi, uneori, iti poti gasi un refugiu in astfel de oameni. Ca tot veni vorba de asta, am vorbit cu el in seara asta. Un pic. A fost ca o gura de aer proaspat, ce am luat-o in cateva secunde si ma va tine "treaza" pentru ceva vreme. Da, am ramas prieteni si ne intelegem mai bine acum, in postura asta, decat inainte:) Probabil ca era nevoie de o schimbare in viata noastra:)  Despre a doua categorie.....Ei, aici e ceva mai complicat. Ambele genuri sunt profunde, dar cel din urma are o profunzime fuzionata cu o sensibilitate greu de exprimat in cuvinte. Este un om extrem de subtil si trebuie sa-ti masori cuvintele, inainte de a te exprima fata de el. Este omul ce impune respect prin modul de a vorbi, desi pare un tip normal :) Insa, atunci cand ai de-a face cu acest gen de persoane si ajungi sa-i cunosti in profunzimea lor, descoperi un mic contrast. Sunt oameni fascinanti, pe care ii intalnesti cu greu in zilele noastre. Merita tot efortul din lume sa pastrezi si sa ai langa tine o astfel de persoana. Te poate invata cum sa aplici partea spirituala a unui om, zi de zi, in viata ta. Sunt genul de fiinte ce se implica in tot felul de activitati si pe care te poti baza, chiar daca ii suni si dimineata, la ora 2 si le spui ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva. Ei vor fi acolo, sa te asculte:) Te imping dincolo de limitele tale,intelectuale si imaginative; te surprind cu lucruri inimaginabile si te fac sa visezi in viitor. Ambele categorii sunt oameni minunati, cu minusurile si plusurile lor si de aceea, atunci cand intalnesti astfel de oameni, este bine sa-i pastrezi langa tine, pe viata:)

4 comentarii:

Anonim spunea...

Cred că o persoană din cea de-a doua categorie te face să te simţi foarte bine acum, când relaţia voastră s-a terminat. Am dreptate? :) (m-aş bucura să fie aşa)
Şi eu sunt pro-amiciţii cu foşti, dar numai după ce sentimentele se vor fi stins. Neîndeplinită această condiţie, amiciţia este una falsă (nu că n-aş fi încercat şi eu astfel de amiciţii :)).

silvia spunea...

Sa stii ca ai dreptate, Emma :D Ma simt foarte bine cand vorbesc cu el, desi e posibil ca amandoi sa mai avem ceva acolo, in suflet, pastrat :) Dar prietenia dintre noi a fost mereu una sincera, mai ales cand am nevoie de sfatul lui, si incepe sa-mi vorbeasca vreo 10 minute despre un singur aspect al vietii si filosofeaza intr-o veselie....Dar este atat de dulce.....Offfff........Si cand te gandesti ca nu ne-am vazut niciodata face to face.....Ne stim doar de la telefon si din poze :) Dar uneori chestiile astea nu conteaza, daca exista anumite legaturi intre doua persoane si ele continua sa fie, indiferent pe ce cale ne duce viata si fiecare din noi are poate, propriul destin in viata asta :)

flo spunea...

Teoretic toti spunem aceleasi lucruri, in viata insa de cele mai multe ori se intampla exact pe dos. Nu cred ca o mare iubire poata fi transformata intr-o prietenie adevarata. Poate o prietenie formala, dar in niciun caz o prietenie reala. In ceea ce ma priveste imi plac mai mult oamenii din prima categorie. Daca vreodata vor gresi fata de tine, dezamagirile vor fi sigur mai mici decat in cazul celorlalti.

silvia spunea...

Flo-Ambele categorii au gresit fata de mine si am simtit diferenta :) Da, am trecut mai usor peste greselile primei categorii, n-au durut asa tare; pe cand a doua categorie, trebuie sa admit ca a lasat urme mai adanci in sufletul meu:) Cat despre partea cu prietenia, iti respect parerea. E posibil sa fie nevoie de o revedere cu omul din a doua categorie, pentru a-mi schimba sau nu opinia :) Mie imi plac oamenii din ambele categorii, dar viata este imprevizibila :)