duminică, 31 octombrie 2010

Fuga

Ma ascund. Unde sau de cine? De mine insami, de tot ce simt in momentul asta. Vreau sa fug de amintiri, de tine, de toate lacrimile astea. Simt ca ma transform intr-un sloi de gheata si ma tem ca vei vrea sa stii de mine cand va fi deja prea tarziu. Cu fiecare zi ce trece, mai  adaugi o caramida la zidul distantei dintre noi....Ma simt atat de singura acum.....Tata a plecat si el, se sacrifica departe de mine, de familia lui, doar pentru o viata mai buna. Ti-am marturisit lucrul asta aseara, ti-am zis ca am ramas iar singura. De fapt, o am pe mama, sora mea si prietenii apropiati......Insa, nu voi mai sta in bratele nici unui barbat......Langa tata, ma simteam in siguranta, protejata. Asa cum m-am simtit si langa tine, in fiecare zi si noapte. N-ai avut nici o reactie la suferinta mea....Nu ti-a pasat nici macar o clipa de lacrimile ascunse in sufletul meu......Ironia face ca aproape in fiecare zi de cand am ajuns in oras, de la nunta, sa vad masini cu numere de Timisoara. Chiar si pe drum, cand ma duceam la verii mei si cand m-am intors, m-au insotit tiruri cu numere de Timisoara. Mi-a fost imposibil sa nu ma bucur si sa zambesc, stiind ca si tu esti banatean si am iubit dintotdeauna locurile acelea. De-ai sti cat de mult imi lipseste vocea ta......Cat mi-as dori sa te sun........Dar...NU. Toate au pornit de la mine in ultima vreme. Telefoanele, mesajele......Da......Ai vrut totusi sa stii daca mi-am gasit pe cineva acolo. Am fost sincera si ti-am spus adevarul. Nu, nu mi-am gasit pe nimeni. Toti au venit insotiti.....Pana si la masa la care am stat eu, era un cuplu. Ii tot priveam si gandul ma ducea la tine. Mai ales ca tipul iti semana un pic la fizic. Era atat de atent cu ea....Se vedea ca o iubeste......Ma uitam insistent la ei, la el mai ales. Poate omului i s-a parut un pic ciudat, insa doar eu stiu ce se ascundea in spatele mastii de zambete pe care o purtam; cate lacrimi innodate strangeam in suflet in acele clipe, cate amintiri ma rascoleau, cat de mult as fi vrut sa te sun si sa-ti spun ca nu mai rezist fara tine....Tu habar nu ai de tot ce am simtit si inca mai simt si acum......N-ai stiut nici macar o secunda cat de mult te-as fi vrut acolo, langa mine.....As vrea sa fug de tot ce simt, de iubirea asta care ma chinuie, de dorul ce ma arde, de vocea ta......Stii, ea e singura ce ma poate linisti acum......Mi-e dor sa fiu in bratele tale.....Mai devreme am incercat sa vorbesc cu una din fetele din grupul tau de acolo.....Nici macar ea nu mi-a mai raspuns la salut......Ce ni se intampla? De ce faci toate astea? Chiar iti place sa ma afli suferind? Stii foarte bine ca ma consum si ma doare indiferenta ta. Ieri am ajuns intamplator in portul Tomis.....Ma uitam la mare...Era atat de agitata....Priveam in jur si am vazut imaginea noastra, cand ne-am plimbat impreuna prin acele locuri, in septembrie......Tin minte si acum modul in care eram imbracata, bratara realizata manual de mine si daruita tie pe scarile de langa plaja (Doamne, cat de ciudat te-ai uitat la ea pret de cateva secunde! nu intelegeai cum am putut realiza un asemenea cadou pentru tine....), clipele in care mi-a fost frig si m-ai tinut in brate, mangaindu-mi parul si sarutandu-ma pe crestet, de parca eram un copil mic si lipsit de aparare.....Nu.......Nu pot fugi de toate astea, oricat de mult as incerca sau mi-as dori.....Oare tu ai dat uitarii toate clipele noastre? Chiar m-ai uitat? Refuz sa cred asta.......Te rog, da-mi un semn.....Spune-mi ceva, scrie-mi ceva.....Orice, doar sa stiu ca sunt lucruri sau fapte izvorate din propriul tau suflet......Mi-e dor de tine cum nu mi-a fost niciodata in viata asta, de absolut nimeni.....
http://www.youtube.com/watch?v=tyVCJeG5954&feature=related

vineri, 29 octombrie 2010

Zambet trist

Stiu ca e tarziu, ca poate dormi la ora asta. Eu sunt treaza, ma gandesc la tine. Azi am ascultat o melodie ce m-a rascolit. Acum ii aud pe cei de la Iris cu Vals-ul lor........Ce frumoase versuri......Mi-ar placea sa fim mereu asa.....As da orice sa te sun acum si sa-ti spun cat de dor imi este de tine. Am mai vorbit si azi prin mesaje, dar nu ti-am mai auzit vocea de duminica.......Imi este un dor groaznic sa te aud razand, sa-ti aud glasul....Sa fii aici.....Maine noapte va pleca si tata, inapoi, in strainatate. Nu stiu cand il voi mai vedea. Ma simt atat de singura...Zambesc, dar privirea imi este trista. Unii isi dau seama de asta, altii nu.....Vreau ca tu sa poti simti toate astea. Atat......Imi lipsesti....Imi este dor de tine....Te vreau iar aici, cu mine.....

miercuri, 27 octombrie 2010

Aparente, intrebari, raspunsuri, confuzie

Am plecat la nunta, in Moldova, luna asta, pe 21. Trebuia sa merg, era nunta varului meu primar. Te-am sunat cand am ajuns acolo si am vorbit putin. Mi-ai zis sa ma distrez la nunta (era joi cand am ajuns la verii mei, nunta era sambata) ca vom vorbi noi marti lucruri serioase. M-ai speriat putin cu lucrul asta si mi-ai replicat ca iar ma gandesc la prostioare si nu ai vrut sa-mi spui nimic. Sambata ti-am dat un mesaj si ti-am zis ca e totul ok. Duminica dimineata ti-ai incarcat cartela. Ti-am dat un mesaj si ti-am multumit pentru minutele primite cadou (suntem in acelasi grup de prieteni). Mi-ai raspuns imediat, m-ai intrebat cum a fost la nunta si cum de nu dorm la ora aia (era 12 ziua iar eu petrecusem pana la 5 dimineata, la 7 de abia adormeam). Ti-am spus ca nu mai am somn, desi dormisem foarte putin, dupa 22 de ore nedormite inainte. A fost frumos, dar am avut parte si de un incident neplacut. M-ai intrebat ce anume. Te-am amanat un pic cu raspunsul, imi faceam bagajul si nu puteam vorbi cu tine. Apoi, te-am sunat si ti-am povestit. Ti se descarca mobilul si dupa ce m-ai ascultat atent, timp de vreo 30 de minute, a ramas sa vorbim mai incolo. Ti-am dat mesaj de abia aseara, desi eu ajunsesem de luni dupa-amiaza acasa. Raspunsul tau a fost rapid. Am vorbit putin prin mesaje. M-ai intrebat iar cum a fost la nunta, cum a fost totul, in general. Ai vrut sa-ti descriu totul intr-un singur cuvant. Ti-am raspuns: Inimaginabil. Apoi, ai mai vrut inca doua cuvinte. Intre timp, ti-ai dorit ca acele cuvinte sa devina mai multe. Ai fost subtil, vroiai sa afli mai multe lucruri cu micul tau joc. Doar ca ti-am zis clar ca nu mai exista alte cuvinte in afara de acelea. Stiu ca ai inteles exact ce a trebuit. Azi ti-am trimis un hug, nu mi-ai raspuns. In seara asta, am avut nevoie de un site pentru antivirus si ti-am dat un mesaj. Nici un semn. Mai devreme, a dat Steaua un gol. Stiu ca este echipa ta preferata, ti-am  dat sms: "Gol :D". Nimic. Aseara ar fi trebuit sa vorbim despre lucruri serioase, asa cum tu singur ai decis. Inca nu stiu daca ai amanat discutia asta sau pur si simplu lasi ca lucrurile sa vina de la sine. Daca ar fi sa ma intrebi pe mine, eu as trece peste lucrul asta, pentru ca nu-si mai are sensul sa rascolim trecutul. In ziua in care nu am vorbit cu tine, te-am visat. Eram impreuna aici, la mine in oras si ma intrebai cand mergem la munte (tu stii ca eu imi doresc sa fim impreuna in iarna) apoi, din Constanta am ajuns brusc in Resita, tinandu-ne de mana. In ambele orase, in spatele nostru, era gasca ta de nebuni frumosi. Ti-am zis aseara despre visul meu. Tot insistai sa-ti spun ce am visat :) Insa, nu ai avut nici o reactie de atunci. Ce sa mai inteleg acum? Acum te vreau, acum nu te mai vreau......Poate mi se face dor de tine, dar nu te sun....Voi ce mai intelegeti din povestea asta?

miercuri, 13 octombrie 2010

Durere sfasietoare

Ma prabusesc la pamant in mii de cioburi dureroase de iubire. Sufletul imi explodeaza de durere. Nu mai pot, nu mai am forta sa inaintez. Raman pe loc, tintuita de o durere ce ma secatuieste si ma arde pe dinauntru. In seara asta am avut cea mai dureroasa discutie din aproape 2 ani de zile, de cand ne cunoastem. Am vorbit atat de multe si totusi, atat de putine. Mi-ai zis ca nu-mi pot face o viata la 800 de km departare, ca eu sper asta. Ti-am raspuns ca eu nu sper, eu stiu ce vreau de la viata si ca totul depinde de tine. Raspunsul tau a fost "Eu nu stiu nimic". Ti-am spus ca nu este un raspuns si daca iti doresti ceva, lupti pentru lucrul respectiv, indiferent cat este de dificil. Pentru ca este greu, dar nu imposibil, ti-am dat exemplul unei prietene din Germania. Am simtit ca te-ai inchis in tine zilele astea si ti-am zis. Nu ai vrut sa recunosti, dar in final, mi-ai spus "Trebuia sa iau.........(aici ai facut o pauza si am simtit cum ai inceput sa plangi) niste decizii in legatura cu mine." Se pare ca eu nu te pot ajuta, tu esti singurul care se poate ajuta. Ti-am zis ca sunt langa tine. Mi-ai spus si tu ca esti si vei fi mereu langa mine, daca voi avea vreodata nevoie sa vorbesc cu tine sau sa-ti cer un sfat. As face orice sa fiu cu tine, as merge oriunde. Ti-am spus ca eu sunt langa multa lume, in plan spiritual, dar vreau sa fiu fizic langa tine, sa te pot tine de mana, sa-ti pot sterge lacrima cand plangi, sa te vad trezindu-te dimineata langa mine, seara sa adormi tot asa.........Daca vreodata se va intampla sa nu mai fim impreuna si as sti ca esti trist, as lua primul zbor si as veni la tine, doar sa te stiu zambind pentru un minut. Stii asta, ti-am zis-o in seara asta........Ai nevoie sa-ti pui gandurile si ideile in ordine, sa te gandesti la ce vrei sa faci. Ti-am spus ca poate la anul, dupa ce imi iau licenta, o sa vorbesc cu tata. Ti-am dat de inteles ca as pleca si ti-am zis ca tata ma sustine in lucrul asta. Dar ti-am spus ca imediat dupa asta, m-am gandit la tine, pentru ca esti si tu inclus in planurile mele. Stiu ca tu ai nevoie sa te gandesti doar la tine acum. Iti doresti sa pleci in afara. Te inteleg. Voi fi si eu implicata in asta, dar nu in momentul de fata. Acum e vorba doar de tine. Ti-am zis ca te iubesc mai mult decat propria-mi viata si esti singurul om care m-a facut cu adevarat fericita. Nu am nevoie de cadouri, de absolut nimic iar tu mi-ai replicat "Mi-am dat seama, nu esti materialista." Nu, nu sunt. Daca eram, pana acum ma incurcam cu tipul ala de 30 de ani care are masina si cumpara lumea cu tot felul de cadouri. Te las sa iei propriile tale decizii, dar pune in balanta toate avantajele si dezavantajele oamenilor pe care i-ai conscut si ii cunosti. Se pare ca din cauza asta ai fost mai rece zilele astea. Te-am intrebat daca putem negocia daca una din decizii nu imi place. Mi-ai raspuns "Mai vedem." Aceeasi replica am primit-o si atunci cand te-am intrebat daca vom mai face sarbatorile impreuna. Iti las timp de gandire. Nu vreau sa te pierd, ma rog sa iei cea mai buna si cea mai inteleapta decizie. Ai fost, esti si vei fi singurul om care m-a facut fericita cu adevarat. M-ai rugat sa fac ceva mai bun decat sa plang; sa incerc sa ma abtin. Nu am putut; dupa 20 de minute, ai inceput sa plangi si tu. Incet, fara ca eu sa-mi pot da seama sau macar asta ai sperat tu. Offfff, stiu ca e vorba de bani la mijloc. Mi-ai zis ca ultimele evenimente te-au bulversat. Si Nu, nu e vorba despre altcineva. Ai nevoie de banuti si o viata mai buna. I LOVE YOU MORE THAN MY OWN LIFE AND YOU WILL ALWAYS BE MY GIFT FROM HEAVEN!

p.s: Te rog, nu ma face sa sufar..........:(

p.s. 2: Oare ce se va intampla cu noi? Ma vei lasa pur si simplu in voia sortii?

Acum, chiar am nevoie de pareri masculine, dar si feminine......

miercuri, 6 octombrie 2010

Fericire umbrita

M-ai sunat la scurt timp dupa ce ai vazut mesajul in care te intrebam ce mai faci. Am vorbit mai multe, mi-ai spus ca telefonul tau s-a stricat si din cauza asta nu ai mai dat nici un semn. De la ideea de a vedea niste prieteni in Timisoara s-a ajuns la discutii despre relativitatea viitorului nostru. Nu se stie daca vom petrece sarbatorile impreuna.....Normal ca tu o tineai sus si tare cu nunta, ca cine stie ce se poate intampla acolo. Vorbesti cu atata siguranta despre lucrul asta, incat imi pare ca este singurul tau scop in viitorul apropiat. Chiar ti-am spus asta. Bineinteles ca nu ai putut omite sa nu ma intrebi daca am mai intalnit oameni noi. Ti-am confirmat lucrul asta. Ce puteam face? Doar am hotarat sa nu ne ascundem de la bun inceput. Normal ca ai fost surprins la un moment dat, a trebuit sa-ti dau o mica lectie de educatie printre altele. Atunci cand insistai tu ca viata merge inainte daca va fi sa o luam pe drumuri diferite, ti-am raspuns: "Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard." Nu ai stiut ce sa-mi raspunzi, pe moment. Mama ta nu mai pleaca in strainatate, dar tu esti sigur ca vei pleca; sau cel putin exista un procent de siguranta, din punctul tau de vedere. Nu vreau sa fiu rea sau egoista, dar nu pot sa nu am o mica siguranta in suflet ca vom face sarbatorile impreuna. Nu stiu de ce, nu ma intreba, dar simt ca lucrurile incep sa se aranjeze, incet incet in favoarea mea. Stii si tu foarte bine ca imi doresc asta, chiar daca ai zis sa nu fac planuri, sa nu ma prabusesc apoi in abis, daca ele nu se vor finaliza asa cum vreau eu. Da, ma primesti cu bratele deschise la tine......Si, totusi......chiar ai impresia ca lucrurile sunt atat de relative dupa 2 ani de zile? Ti-am trimis niste mesaje, ti-am spus ca nu e de joaca cu sentimentele celor din jur si ca ele nu sunt relative atunci cand porti cu adevarat in suflet un om.

p.s: tocmai ce m-ai adaugat in lista de prieteni pe facebook :P

Alt vis

Aseara, ti-am trimis pana la urma un "Nb", fara pupici si alte dulcegarii. De fapt, era 1 si un pic dimineata, ca atunci m-am dus si eu la culcare. In ciuda tuturor, m-am rugat sa facem sarbatorile impreuna. Este tot ce imi doresc si as face orice pentru asta. In dimineata asta am avut un vis. Altul. Asa se intampla de aproape fiecare data cand nu vorbim sau nu stim absolut nimic unul de altul. Te visez foarte des de cand ai plecat de aici; de acum 3 saptamani. Cam in fiecare noapte sau dimineata, mai ales. Atunci cand tu te trezesti sa pleci la lucru. Asa mi s-a intamplat si in dimineata asta. In vis, eu ma trezisem destul de suparata si trista, cu siguranta ca nu ai dat nici un semn de viata. Telefonul era la incarcat si am vrut sa-mi verific apelurile. Aveam un apel pierdut de la tine si un mesaj, in care erau cativa pupici si imi spuneai "Puiut, ce mai faci? Esti bine? besitos :*:*:*". Hmmm.....Ciudat.....In realitate, nici nu mai stiu cand mi-ai mai spus asa ultima data. Mai nou, ma intrebi daca in rest sunt bine si atat, dupa ce iti povestesc ce am mai facut. Oare te-ai gandit la mine dupa ce ai vazut mesajul sec de azi-dimineata? Ma intreb daca ti-a pasat atat de mult incat sa visez eu chestia asta.......O sa te salut si azi, sa nu crezi ca sunt suparata si reactionez iar ca un copil mic. Desi, nu ma astept sa-mi raspunzi la mesaj.....Ah, am uitat.......La ora asta esti la lucru; un motiv in plus sa nu ai nici o reactie :)

marți, 5 octombrie 2010

Ignoranta, nesimtire sau ce mai vrea sa fie si asta

Sunt nervoasa. Si trista, foarte trista. Si dezamagita. Si nu mai stiu ce sa cred. Si asa imi vine sa ma detasez de tine.......Da, stiu ce am tot zis pe aici si lucrurile alea le simt si acum. Nimic nu s-a schimbat in sufletul meu. Ieri ti-am dat mesaj de dimineata, nici un semn. Pe seara te-am sunat, nu mi-ai raspuns. Ti-ai uitat telefonul acasa si m-ai sunat tu dupa 10 minute, ca tocmai ce ajunsesei. Am vorbit vreo 10 minute; trebuia sa faci dus si sa fugi la prieteni, sa joci Play Station......Mda......Normal ca seara, inainte sa ma culc, ti-am trimis un mesaj frumos (ca asa sunt eu, mai proasta de felul meu si iubesc oameni ce nu cred ca merita nici macar sa-i port in gand  momentul de fata) dar era destul de tarziu si nu am pretins sa-mi raspunzi. Azi ti-am dat un mesaj cu niste pupi pufosi. Stiam ca esti la lucru si nu am avut pretentia sa-mi raspunzi. Am adormit la un moment dat. M-am trezit in seara asta pe la 8:20. Mobilul era la incarcat. L-am luat in mana cu zambetul pe buze, crezand ca ai dat un semn de viata. Bineinteles ca nu era absolut nimic din partea ta. Ti-am dat mesaj: "Neata", in ideea ca eu dormisem pana atunci, daca iti pasa ce fac. Pauza totala.......Nimic, absolut nimic. Stiu ca nu mai ai credit, dar ai, in schimb, doua numere de telefon si nu cred ca nu ai vorbit zilele astea cu prietenii tai macar pe numarul de orange. Nu te cred, orice spui tu. Ti-am trimis 20 de mesaje cadou pe vodafone. Ai stiut sa te folosesti  de ele, dar nu sa-mi spui macar un "Multumesc" cum o faceai inainte. M-a pus naiba sa-ti spun ca m-am maturizat! De fapt, asa este si vreau sa cred ca lucrurile stau altfel acum, dar se pare ca tu ai involuat si te comporti ca un copil mic si prost! Ar trebui sa inteleg ca nu mai ai credit si ca mi-ai spus de blocarea minutelor tale, dar.......surpriza! Ieri m-ai sunat inapoi, desi acum o saptamana stiam ca ti le blocasera astia. Zilele astea numai eu am dat semne de viata; numai de la mine au pornit toate. Ok, e posibil sa te fi inchis in tine dupa ultima noastra discutie, dar revino la normal! E atat de greu sa te intereseze un om???? Persoana asta idioata si proasta care iti este alaturi de aproape 2 ani de zile si nu te-a lasat niciodata singur la greu si a stiut mereu sa-ti suporte toate toanele si copilariile, toate defectele si calitatile si te-a incurajat sa-ti schimbi stilul de viata.....Sa renunti la bere, sa te schimbi, lucru pentru care tu ai fi putut jura ca nu-l vei face niciodata, pentru nimeni si nimic in lume. Probabil am uitat de sambata asta si de nunta prietenului tau, nu? Din cauza asta iti bati tu joc de tot ce am construit pana acum? Pentru ca te duci la nunta celui mai bun prieten al tau, unde vei fi cavaler de onoare si speri sa intalnesti pe cineva???? Asta sa fie motivul? Tin minte ca ai pus la un moment dat problema asta. Stii, ti-a scapat din vedere un amanunt: si eu o sa ma duc la o nunta peste doua saptamani (lucru pe care il cunosti, de altfel) , diferenta este ca stiu exact pe cine port in inima si ce vreau de la viata si de la cei pe care ii iubesc. Ma intreb: tu oare stii ce vrei in momentul de fata? In afara de a pleca sa muncesti in strainatate cat poti de repede? Iti mai doresti ceva sau te doare la bascheti de mine????? Ignori o chestie: spre deosebire de fostele tale, eu nu te-am inselat sau parasit atunci cand am vazut un tip care arata mai bine si mi s-a pus pata pe el. Stiam ca este un lucru de moment si atat. Nu te-am facut sa suferi sau sa regreti. Niciodata. Si daca uneori ti-am zis de un tip sau de altul, am facut-o din orgoliu, sa vezi si tu cum este cand realizezi ca poti pierde omul drag. Sa mai procedez iarasi asa? Pentru ce? Crezi ca ne-ar face vreun bine? Ti-am zis clar ca eu am cedat armele, am acceptat ca iti place sa conduci relatia asta si te-am lasat pe tine. Da, mai am de invatat dar nici tu nu le stii pe toate, asa cum incerci sa pretinzi de multe ori. Pentru ce atata ignoranta, orgoliu sau mai stiu eu ce alte chestii......Am devenit cumva o cantitate neglijabila si mi-am dat eu seama prea tarziu? Macar spune-mi, sa stiu si eu daca imi pot vedea de drum singura sau mergem mai departe si construim noi caramizi pentru viitor. Crezi ca sunt dependenta de tine? Probabil ca asa ti-am dat impresia. Sincer, ai inteles gresit si cel infantil de data asta, esti tu. Nu confunda dependenta cu iubirea. Fraiere! Ca parca asta este expresia ta preferata cand vorbesti cu baietii,nu? Ti-am dat un add pe facebook. O sa-mi dai accept cand vei avea timp. In mod sigur vei vedea ce am scris pe acolo. Poate atunci te vei trezi din siguranta asta a ta si vei realiza omul din mine. Si pot sa jur ca atunci cand ma vei suna, o sa spui ca nu te-am sunat din orgoliu, pentru ca m-am suparat pe tine, eventual si ca prostul de tine muncea si nu a avut timp sa ma sune pana acum sau a ramas iar fara credit sau fara minute. Pretinzi ca ma cunosti......Hmm........Imi lasi exact o impresie inversa......De fapt, intrebarea se pune in felul urmator: Oare ma mai cunosti? Mai stii cine sunt cu adevarat sau te multumesti cu impresiile tale si atat? Mda.........Probabil o sa-ti spun un "Nb" sec atunci cand ma voi duce la culcare. Cat despre reactia ta, poti sa faci ce vrei. Doare al naibii de tare sa te inteleg, asa cum ai tu chef. Si, totusi, te iubesc. Fraiere!

p.s: Directia 5-Caut altceva sau Directia 5-O fata ca ea. Ar fi bine sa-ti intre in cap si sa intelegi textele cantecelor astora.

duminică, 3 octombrie 2010

Sunt aici

Azi dupa-amiaza te-am sunat. Tu nu ai dat nici un semn de viata. Tocmai ce ajunsesei acasa. Intre timp, telefonul m-a anuntat ca o sa raman fara baterie. Am apucat sa te intreb daca esti bine, pentru ca ai o voce trista, ce ti s-a intamplat. Mi-ai spus ca esti bine, doar un pic obosit. Apoi, mi s-a inchis telefonul. Nu te-am crezut ca esti doar obosit, vocea aia nu apartine unui om ce este doar un pic obosit. Esti suparat, e mai mult decat oboseala. Nu ma poti minti, cunosc acel ton al vocii, care doar incearca sa salveze aparentele. Mi-am deschis telefonul si ti-am trimis un mesaj; ti-am zis ca sunt langa tine, orice s-ar intampla. De fapt, tu stii foarte bine ca as face orice pentru tine. Ti-am zis asta :) Nu mi-ai raspuns. Probabil ca ai adormit. Te-ai inchis in tine si vei iesi la lumina atunci cand se va fi terminat totul. Te inteleg; stii ca daca imi spui ce ti se intampla, ma panichez si imi fac griji. Sanatatea mea nu este foarte buna; esti constient de asta, probabil ca vrei sa ma protejezi. Asa cum m-ai rugat de 3 ori sa nu mai plang, atunci cand nu m-am putut abtine sau m-ai luat in brate cand m-ai vazut plangand, mi-ai sters lacrimile si ai fost langa mine. Preferi sa ma tii departe de grijile si framantarile tale; stii ca le am si eu pe ale mele, ce sens are sa ma impovarezi si cu ale tale? Poate nu este cea mai buna atitudine pe care o poti avea, dar te inteleg. Te voi lasa in pace, sa-ti pui gandurile in ordine. O sa am rabdare. Dar nu uita ca sunt si voi fi mereu aici. Mereu langa tine; mereu impreuna :) Te iubesc.