miercuri, 2 iunie 2010

Viata este imprevizibila

Doamne, cat ma amuzi acum! :)) Stiu ca asta era replica ta din ultima vreme si in general, spuneai acest lucru atunci cand vroiai sa eviti raspunsuri la intrebari-cheie. Pana azi; acum spun eu ca viata este al naibii de imprevizibila. Eu nu sunt jucaria nimanui, nici macar a ta. Daca pana acum vreo 4 zile ma dadeam de ceasul mortii, acum sunt aproape detasata de tot ce am trait cu tine si din vina ta. De ce? Pai e foarte simplu: daca ma respecti si nu esti orgolios, asa cum pretinzi, nu spui ca suni si apoi dispari brusc in toata perioada asta si azi te trezesti sa-mi dai mesaj, sa ma intrebi ce am mai facut, daca sunt bine si imi zici direct in fata ca sunt suparata, dar nu-ti ceri scuze sau macar un "iarta-ma" ca te-am lasat sa-ti faci griji ca o proasta, zilele astea; si apoi poate te astepti ca eu sa fiu aceeasi, cea pe care o stiai tu. NU, in nici un caz. Ultima data mi-ai zis ca fiecare are viata lui si un viitor, care nu prea ne include pe amandoi, iar azi ti s-a facut brusc dor de mine? Neeeeeah......Lucrurile astea nu se fac. Nu mi le faci mie, care ti-am fost mereu aproape si am cedat, chiar si atunci cand dreptatea era de partea mea. Mai cunosc un om ce acum ma regreta. Si mi-a demonstrat asta chiar si acum cateva zile, cand tu te uitai la meci cu baietii. Imi pare rau pentru el, va ramane mereu in sufletul meu si invers, dar e prea tarziu acum. Eu voi fi mereu prietena lui buna, cea care il va intelege si va ramane langa el pe viata, dar atat. Poate ar trebui sa te gandesti si tu la faptul ca ma poti pierde mai repede decat crezi. Stiu ca in momentul asta, iti este gandul la plecare, munca si un viitor acolo, dar mai vedem......Roata vietii se intoarce si intr-o zi, ma vei regreta tu. Pana si omul care mi-a devenit acum confident, si-a batut joc candva de ce am simtit pentru el, iar anul asta mi-a spus ca sunt o persoana cum putine mai sunt in ziua de azi. Da, acum ma bucur de aprecierea lui, de afectiunea lui  ca prieten, dar stiu ca voi fi mereu in mintea lui, ca o enigma. Ai grija sa nu patesti la fel. Probabil ca ma vei aprecia dupa ce te vei intoarce din Germania, pentru ca toata suferinta mea ti se va intoarce; toate noptile cu lacrimi si griji, fitele pe care le-ai facut uneori. Admit ca nu sunt perfecta, dar nu meritam sa te porti in felul asta cu mine, cel putin de cand ai aflat ca pleci acolo. De azi incolo, nu mai fac greseala asta. Sa "cersesc" afectiunea cuiva, sa ma port mereu dragut si finut iar omul respectiv sa creada ca mi-a gasit slabiciunea. In nici un caz. Ti-ai dorit sa ma schimb, sa ma maturizez. Ei bine, am facut-o. Iata-ma! Asa este Silvia cea de acum : o persoana mult mai puternica decat inainte, cu un caracter ce nu se lasa calcat in picioare in nici o circumstanta si cu ceva mai mult respect de sine. Am invatat sa ma simt libera, sa zambesc si fara tine. Si sincer, ma simt mult mai bine, nu mai am nici o grija. Ma bucur de propria libertate. Se pare ca tu esti cel care trebuie sa-si puna o groaza de intrebari de acum inainte. Iti urez succes sa gasesti si raspunsurile; dar in propria persoana. Asa cum ai procedat si tu cu mine.

4 comentarii:

intre bine si rau spunea...

Sunt placut surprinsa de ce scri. Vezi? Se poate...se poate si fara el, dar...tot mai bine e cu el, asa-i??? Si? Cand mergem la mare... ;)

silvia spunea...

Se poate si fara el, dar tot imi lipseste un pic. Incerc sa ma acomodez:P

Joker spunea...

Minunat zis despre IUBIRE..
Copilule

silvia spunea...

:D Multumesc frumos pentru apreciere:) Copil? Posibil sa ai dreptate:)