luni, 14 iunie 2010

O fata ca ea

A nimanui? Posibil. Trista? In mod sigur. Vise spulberate si suflet pustiu? 100%. Sufera? Inca DA. Nostalgica? Clar. Doare? Si inca cum.......Plange? In fiecare zi, de vreo 2 saptamani incoace. Adoarme cu el in gand? Da, adoarme plangand. A fost iubirea vietii ei? NU, dar.......Sentimente profunde? Cu siguranta. Ii este dor, ii simte lipsa? Al naibii de mult....Un ultim sarut, o ultima privire, o ultima imbratisare? Ce frumos ar fi......Se mai poate face ceva? Acum, NU. Poarta o masca sociala? Din pacate.....Este pura? In sufletul ei; singurul ce a mai ramas curat/intact. Inima? Crestata in mii de cioburi. Unica? Poate pentru omul ce va sti sa o aprecieze cu adevarat, candva.........Sensibila? In mod cert. Copila? Si asta.......Matura? Cand este necesar.....Vrea iubire? Daca este posibil........Fericita? NU. Pustie? DA.

p.s: multumesc baietilor de la Directia 5 pentru minunatia asta de piesa, ce se regaseste si in titlul acestui post.

subir imagenes

2 comentarii:

flo spunea...

Silvia,in viata fiecarui om vine o perioada in care trebuie sa ia anumite decizii.Sper sa nu te superi dar tu duci o lupta cu tine insati si cu ceilalti incecand sa
demonstrezi mereu ceva. Viata nu e o magie, fericirea nu vine pe un cal alb, oamenii nu sunt perfecti si nu pot fi acuzati la nesfarsit pentru ce ti-au facut sau ce nu
ti-au facut. Ar trebui sa stii ca oamenii nu spun intotdeauna ce gandesc sau nu gandesc intotdeauna ceea ce spun. Ar trebui sa renunti sa-i mai arati cu degetul
si sa-i judeci si sa incepi sa-i accepti asa cum sunt. Bucurate de lucruri simple,nu exista o conspiratie malefica impotriva ta si nu totul in universul asta e despre tine si problemele tale. Fii tu insati, nu nu te da batuta si mai ales zambeste asa cum o faceai saptamana trecuta.

silvia spunea...

Flo, nu ma supar pentru ce mi-ai zis, respect parerea celor din jur si nu ii judec :) Nici pana acum nu i-am judecat; poate ca asa reiese din postul asta, dar a fost un simplu moment de slabiciune, lucru perfect normal:) Nu acuz pe nimeni, in mod "violent", daca vrei, a fost doar o concluzie. Prietenii stiu de ce. M-am bucurat de lucrurile complicate,cat si de cele simple. In momentul asta, incerc sa ma bucur iar de cele simple, dar e posibil sa fie nevoie de ceva mai mult decat de un simplu zambet. Cat despre lupta cu mine insami, nu incerc sa demonstrez ceva, vreau doar sa fiu apreciata pentru ce sunt si atat. Nu tin cont de ce spune lumea, dar atunci cand e vorba de persoanele apropiate de sufletul tau, pretinzi un pic de respect, consideratie, afectiune si apreciere din partea lor. Pentru ca esti om si ai nevoie de asa ceva:) Crede-ma ca accept oamenii asa cum sunt, dar liberul arbitru imi permite sa-i selectez, in functie de gradul etic :) Nu sunt egocentrista, asa cum pot parea, doar imi place sa ma exprim liber. Cat despre partea cu viata si fericirea, crede-ma ca stiu toate astea, inca de la o varsta frageda.....Poate ca asta e problema mea: ca sunt eu si multi nu inteleg asta:) Uite, aici sunt tot eu insami

http://lumeamea-silvia.blogspot.com/2010/05/da-si-nu.html