1 noiembrie 2011

A trecut un an de cand ne-am despartit......Foarte multe schimbari s-au produs anul asta....Am luat licenta cu bine, am cunoscut oameni noi, am un grup de prieteni, fara de care nu m-as vedea o viata intreaga, de acum incolo, am cunoscut un om absolut adorabil acum o luna si un pic. Toate lucrurile bune si frumoase, s-au asternut in viata mea, atunci cand a trebuit; nici mai devreme si nici mai tarziu :) Bineinteles ca amandoi ne-am schimbat destul de mult. Nu stiu despre tine, dar eu, cu siguranta ca nu mai sunt copilul naiv de acum doi ani, care credea totul si pe care il puteai minti frumos la orice ora din zi si din noapte :) Si, stii, poate ca lucrurile ar fi ramas la fel  de frumoase si dragute intre noi, daca tu nu ai  fi spus acele lucruri despre mine, pe la spatele meu.....Ce? Credeai ca nu o sa aflu niciodata despre ele? Hmmmm........Te inseli amarnic.....Ai uitat ca eu, intotdeauna aflu ce se intampla? Intr-un fel sau un altul? :) De atunci, tu esti alt om in ochii mei. Si, DA, ai decazut destul de mult. Acum, roata se intoarce in favoarea mea. Nu ma bucur, dar stiu ca tu suferi in momentul asta. Efectul de bumerang, nu? M-ai facut sa sufar candva, ai aruncat in mine cu vorbe grele si urate.....Si, ia ghici cine plange acum.....Eu sau tu? Cu siguranta, tu. Eu nu meritam acele vorbe, dar ele au fost spuse, in final. A fost greseala ta si va trebui sa-ti asumi vina asta toata viata :) Si, culmea, ca tot tu m-ai cautat si acum doua saptamani, si acum o luna :) Nu eu, in nici un caz persoana mea :) Ce vrei de la mine, nu ma mai intereseaza :) Doar ca, pentru simplul fapt ca ai facut parte din viata timp de aproape doi ani si pentru ca am tinut candva la tine si lucrurile au fost bune si frumoase, am decis sa mentinem o relatie civilizata, de amicitie si bun simt, intre noi. Doar pentru ca doi ani de zile ai fost parte din viata mea iar lucrul asta nu se poate uita asa usor si nici nu ne putem sterge trecutul cu buretele.  Dar sa stii ca eu sunt bine si imi traiesc mai departe, fericirea si iubirea alaturi de un om minunat, un om pe care l-am cautat si l-am gasit destul de greu; o persoana asa cum mi-am dorit mereu: iubitoare, atenta la tot ce fac si care stie sa-mi aprecieze cu adevarat, fiecare gest micut facut pentru el :) Da, acum pot sa spun ca m-am vindecat complet de rana pe care tu mi-ai crestat-o, candva, in inima.

Sunt eu, din nou :)

Da, sunt din nou, EU :) Omul plin de viata pe care toti il cunosteau candva :) Copilul nebun care radea cu gura pana la urechi in fiecare zi si ii facea pe toti cei din jurul lui, sa rada :D Mi-am gasit, din nou, linistea si echilibrul. Iubesc si sunt iubita :) De ce? Habar nu am, dar imi place ce simt. Toti cei din jurul meu spun ca sunt schimbata, ca este o schimbare in bine in modul meu de a fi, ca eman o pace si o liniste sufleteasca, de invidiat. Si, fara pic de modestie, le dau dreptate :) De ce sunt asa? La intrebarea asta stiu sa va raspund: pentru ca atunci cand astepti, toata rabdarea asta iti este rasplatita si de data asta, eu sunt cea care primeste cel mai frumos cadou posibil: Iubirea :) Sunt aceeasi si totusi, alta :) Acum, nu mai sunt doar un simplu copil nebun; sunt un copil nebun care gandeste matur. Este ceva mai mult decat o simpla copilarie. Sunt eu si ma bucur de lucrul asta in fiecare secunda. Si, DA, iubesc! :)

p.s: Imi place ca am revenit printre voi!

Un an

5 septembrie 2010. O zi obisnuita pentru majoritatea oamenilor, o zi speciala pentru mine :) O zi ce nu o voi uita niciodata.......Nu vreau sa credeti ca m-am intristat sau plang, privind in urma :) Nu, in nici un caz.......Chiar ma bucur. A fost ziua in care ai facut cunostinta cu mica mea lume, cu acel coltisor in care ma retrag cand vreau sa visez si sa-mi gasesc pacea interioara :) S-a implinit un an de atunci, un an de cand nu te-am mai vazut, un an de cand nu ti-am mai simtit mirosul si nu te-am mai vazut zambind :) Stii, eu nu te urasc, nici nu te mai iubesc. Mi-ai ramas......cel mult........drag si atat. Tin minte si acum cat de tare imi batea inima cand ti-am intalnit iar privirea si m-ai luat in brate.......A fost frumos.......Da, ai fost cea mai mare bucurie a mea din acel an, o recunosc. Au trecut multe clipe de atunci, a trecut exact un an iar noi........noi ne-am schimbat. Am crescut fiecare in lumea lui :) Poate ca m-au ranit multe vorbe de atunci, poate ca am plans de multe ori si tu nu ai stiut, insa, un lucru nu voi uita niciodata : a fost candva o zi de 5 septembrie 2010 :) 

Poate ca.........

Am fost intrebata de ce nu mai scriu.......Mi s-au intamplat atat de multe lucruri.....Viata m-a luat pe sus, m-a lovit de pereti, m-a facut sa ma ridic si sa merg mai departe. E greu, nu o neg, insa trebuie sa merg inainte. Am avut multe intrebari, am primit raspunsuri, dar nu de la cine m-as fi asteptat, de fapt. Inca nu inteleg ce vrei, ce ai vrut sa demonstrezi acum cateva zile. Stii, din fericire, exista un Dumnezeu si oameni care, spre deosebire de tine, chiar ma apreciaza si ma inconjoara cu dragostea lor. Zilele astea m-am chinuit sa te uit. Trebuie sa te uit, sa te las in urma, pentru ca altfel imi vei face si mai mult rau. Stiu ca povestea noastra s-a sfarsit anul trecut, probabil ca in momentul asta nu mai este absolut nimic intre noi. Eu? Eu am fost vulnerabila in fata ta, cu ceva timp in urma. Acum.....Acum NU. Gata, s-a terminat. Fara telefoane, fara alte mesaje. Poate ca ma vei intreba candva (este doar o posibilitate si atat) de ce am pus brusc capat chinului astuia........Hmmm.......Va trebui sa-ti raspunzi singur la intrebare. Si nu te cred absolut ca nu-ti cunosti propriile raspunsuri. Uita-te la faptele tale, la cuvintele aruncate despre mine.........Credeai ca nu o sa aflu niciodata? Te-ai inselat. Ok, poate ca inca mai sangerez putin......Si totusi, incerc sa zambesc. Amici? Nu......Nici macar asa ceva nu mai suntem in momentul asta......Nu meriti, nu ma meriti. Imi pare rau sa o spun, dar asta e adevarul......Si cel mai mult regret ca n-am auzit toate astea din gura ta....A fost nevoie de alti oameni; tu n-ai avut curajul sa-ti asumi responsabilitatea unor cuvinte atat de mari.......Ai fost las, ca de fiecare data, cand asteptai ca eu sa iau decizia finala. Perfect. De data asta am luat-o eu insa tu nu stii, inca. Vei afla, curand......Atunci cand ma vei suna si voi lasa telefonul sa sune.....Imi vei da mesaj si nu iti voi raspunde......Vor trece zile, poate si saptamani la rand (una, doua, trei.....nu mai conteaza) si intr-o buna zi, cand voi vrea eu si voi avea eu chef, de data asta, iti voi raspunde. Chiar daca ma va durea sufletul sa nu-ti aud vocea, chiar daca voi sta, ma voi uita la numele si numarul tau si voi plange cu telefonul in mana. Chiar daca va trebui sa fac toate astea, ca tu sa-ti dai seama ca eu nu sunt jucaria nimanui si daca m-ai auzit candva ca am plans la telefon, sa stii ca am fost sincera, dar tu nici macar lucrul asta n-ai stiut sa-l apreciezi. Imi pare rau pentru tine. Poate ca ne vom intalni candva si atunci, daca voi vrea, te voi asculta si te voi privi senina in ochi, rana mea fiind deja demult vindecata.

Gata :)

Mai e putin si vine toamna. S-a dus si vara asta.....O licenta luata, planuri sau mai mult duse la bun sfarsit.....Vreau o toamna frumoasa, cu zambete si impliniri. Atat.......Sper ca Cineva, acolo Sus sa-mi asculte ruga.......

A new chapter

Gata si cu licenta :) Vara a inceput pentru mine cu distractii si multe rasete :D Ma asteapta zile pline de veselie, oameni dragi si amintiri unice. Apoi.....o sa incep un nou capitol al vietii mele. Unul plin de lucruri bune, de persoane interesante si cine stie ce se va mai intampla, in timp :) Plec pe un nou drum cu bagajul ceva mai plin decat inainte; imi iau cu mine zambetele oamenilor care au trecut prin viata mea si ii tin aproape doar pe cei care conteaza cu adevarat si care stiu ca mi-au furat mereu cate un zambet, un ras sau mi-au suportat firea rebela, de cele mai multe ori. Incep sa prind aripi si dorintele mele sa capete un contur. Am invatat ca lucrurile sunt relative in viata dar pe cele care le vrei cu adevarat sa fie stabile, le poti avea. E nevoie de multa lupta, atat interioara cat si exterioara, insa, in final, satisfactia va fi dubla sau chiar tripla. Voi ce planuri aveti pentru viitor?

Fapte, nu vorbe

Asta sunt cea de acum. Sunt imuna la cuvinte sau vorbe prea mari......Nu, nu le mai vad rostul intr-o lume plina de atatea masti.....In plus, te fac sa pari ridicol si atat :) Acum, prefer ca fiecare om sa-mi dovedeasca cine este cu adevarat. Sunt satula de asa-zisele "descrieri" ale oamenilor din jur; de cele mai multe ori nu au nici o treaba cu propria lor realitate. Spui ca ti-ai dori un anumit lucru? In cazul asta, nu mai visa cu ochii deschisi, munceste pentru el. Si apropo, eu visez doar noaptea si atat :) M-am schimbat? Hmmmm......Cu siguranta. De ce? Pentru ca asta e rostul vietii: sa te faca sa inveti din fiecare experienta parte, sa te biciuie cu lacrimi pentru ca mai apoi sa-ti daruiasca clipe unice, zambete, rasete, fericire. Iti pare rau? Poate ca ar trebui, uneori :) Sunt dura? Nu cred, sunt doar schimbata si atat :) Sunt eu, cea din secunda asta si cea care va fi mereu.

Drept inainte

Inca putin si se mai termina un capitol din viata mea. Inca o saptamana si ma despart de 3 ani de facultate :) Iar acum ma raportez la oamenii din jurul meu. Doar la ei si atat. Nu-mi pasa de parerea celor din jur despre viata mea, despre ce vreau eu sau cum imi traiesc in general, viata. Stiu doar ca e timpul meu sa ma distrez si sa lupt pentru toate asteptarile mele, fie mari sau mici. Am visat candva cu ochii deschisi, acum nu. Vise am in fiecare noapte si atat. Acum doar astept, sper si am rabdare. Stiu ca totul va veni atunci cand trebuie, nici mai devreme, nici mai tarziu. Iar tu.....Hmmmmm.......Tu trebuie sa inveti sa ma apreciezi iar, daca iti vei dori candva sa o luam de la capat. Doar daca iti vei dori asta. Eu? Eu imi traiesc viata dupa propriile mele reguli, imi port cicatricile cu mandrie, invat de la cei din jur si merg inainte. Nu stiu ce faci tu, dar eu ma bucur de fiecare clipa petrecuta cu oameni dragi si cel mai important: oameni carora le pasa cu adevarat de mine :) Daca te vei intreba candva de ce nu iti voi mai acorda la fel de multa importanta, va trebui sa gasesti raspunsul in atitudinea ta. Va fi nevoie sa apelezi la reguli de bun simt si sa descoperi inca o data cine este cu adevarat persoana din fata ta. Pana atunci (daca va mai exista acel moment) eu o sa merg drept inainte, cu demnitate, cicatrici si experiente acumulate in timp.

Si nici macar atat

Azi mi s-a dovedit inca o data cum se pot schimba oamenii, cat de mult se pot schimba si cat de valabil este dictonul "Verba volant, scripta manent" (Vorbele zboara, scrisul ramane) sau mai exact "Fapte, nu vorbe". Eu chiar m-am bucurat ca am absolvit facultatea asta si am vrut sa impart bucuria si cu tine, chiar daca acum ai ramas doar un amic. Reactia ta? Hmmm......Dezamagitoare. "Alea" cum le-ai numit tu au reprezentat momente unice in viata mea, clipe in care m-am simtit mandra de mine si in care am trecut printr-o mie de emotii si de stari......Dar de unde sa stii tu ce inseamna asta? Tu stii doar sa judeci oamenii in functie de faptele lor din trecut si sa le compari cu actiunile din prezent, doar atat. Eventual, sa pui etichete dar sa le tii doar pentru tine. Dar nu si de azi inainte. Gata, fara notiuni de sensibilitate maxima si suflete deschise. Nu merita si nu meriti. Ma vrei langa tine? Dovedeste ca meriti persoana de langa tine. Concesiile nu sunt pentru mine, in nici un caz. Realizeaza cu adevarat ce om ai avut langa tine apoi......Tu singur vei decide daca iti vei mai permite sau nu sa ma judeci.

Inapoi

Nu, inapoi nu ma intorc. Orice s-ar intampla, pentru mine viata merge inainte. Acum si intotdeauna. Imi pare rau daca te simti singur, dar mai tii minte cine a vrut sa fim doar prieteni? Si nu arunca vina pe mine acum. Nu am luat eu decizia asta. Vrei sa pastram legatura in continuare? N-am nici o problema, dar sunt eu cea care de data asta spune ca nu se mai intoarce inapoi si da mai departe pagina vietii si isi vede doar de persoana ei si de oamenii dragi din jur. Normal ca mi-ai ramas drag, insa......Nu :) De ce? Pentru ca mi-a fost destul de greu sa ies din cercul asta vicios si nu mai vreau sa intru iar, sa ma arunc cu capul inainte. De data asta, am crescut, am invatat, am varsat destule lacrimi si acum este timpul meu sa zambesc, sa ma inconjor de persoanele pe care le iubesc, sa ma bucur alaturi de ele in fiecare moment si sa aleg atat cu mintea cat si cu sufletul :) Un pic socant pentru tine? Hmmm.......Poate......Dar nu uita ca nu mai sunt copilul naiv de la 19 ani, pe care il puteai necaji cum aveai tu chef si caruia ii tineai morala cam pentru orice si pretindeai ca il cunosti atat de bine. Au trecut vremurile alea. Acum mai am putin si pornesc pe un alt drum, cu oameni noi in jurul meu; persoane ce mi-au devenit foarte dragi si la care nu as renunta in veci. Nici macar daca m-ai implora tu, in genunchi sa o fac :) Copilul de atunci a crescut in timpul asta si nu mai da inapoi paginile vietii sale :) Viata este facuta pentru a merge inainte, nu a privi in trecut. Nimic nu este intamplator iar eu voi lasa destinul sa faca cele mai bune alegeri pentru mine :) Maktub!

As putea spune ca da

Am fost intrebata zilele trecute daca nu imi este greu sa traiesc in relativitate. Candva, nu simteam chestia asta. Nu-mi dadeam seama........Astazi pot raspunde la intrebarea asta. Sincer? Da, este greu.....Chiar este greu uneori. Si atunci cand simti ca inima iti bate cel mai tare, exact atunci ea este acoperita de lacrimi. Cand simti ca lumea e a ta, povestile ti se scurg printre degete.....Cand esti trist, sufletul este o flacara stinsa......Ajungem sa ardem cu totii la un moment dat, apoi......Apoi ramane doar fumul amintirilor si a tot ce a fost relativ. Tot ce ai crezut ca este al tau. De fapt, a fost al nimanui........Chiar si asa, imi lipsesti........

Recunosc

Aseara mi-a fost dor de tine. Pur si simplu. Am vrut sa-ti dau un mesaj sau sa te sun, dar era deja destul de tarziu si probabil ca dormeai la ora aia :) Nu stiu ce am avut, probabil ti-am simtit putin lipsa pentru cateva clipe.....Azi am vorbit si mi-a trecut si dorul :) Nu mai este dorul acela arzator, de altadata, dar cu siguranta te voi pastra mereu in sufletul meu. Ca un bun prieten si un om ale carui cuvinte imi vor sterge intotdeauna lacrimile de pe chip.....Nu sunt trista, poate un pic nostalgica, dar sunt cu siguranta fericita ca te-am cunoscut candva :) De abia astept sa ne vedem in vara :) Imi este dor de imbratisarea ta :)

Growin up

Azi am mai invatat o lectie, am mai crescut un pic :) Dragoste cu forta nu se poate, dar prietenia exista. Sunt in continuare impacata cu mine insami si chiar daca a trecut ceva timp de cand n-am mai scris pe aici, sa stiti ca nu v-am uitat......Doar ca, m-a luat toata nebunia asta pe sus.......Licenta, viata personala.....Uf, deja s-au adunat prea multe :) Momentan, cresc si ma bucur de lucrul asta. Nu va faceti griji daca s-ar putea sa doara putin, imi va trece. Cadem, ne ridicam si mergem mai departe :) Important e ca am pace in suflet si forta sa merg inainte :) Restul.......ce va fi, vom vedea :) Sa aveti o seara frumoasa!

YEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Si cand spun ca Dumnezeu ma iubeste, pai asa e!!!! Cu optimismul invingem intotdeauna totul si orice vis se poate indeplini!!!!!!! Doamne, Te Iubesc!!!!!!!! Sunt FERICITAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Energie pozitiva

Am gasit o melodie foarte draguta. Pana la urma "Si es amor, abrazame con ganas/ Si no lo es, tal vez sera manana". Iar viata merge mai departe :) E chiar o piesa care m-a facut sa zambesc azi, mi-a dat o stare foarte faina de spirit si chef sa scriu la licenta :)) Nu pot spune ca sunt chiar feliz, dar.....am rabdare si cred in minuni....de aici :P

Nu exista retete

Nu si pentru iubire :) Probabil ca e un gand de moment sau.......poate nu. Lucrurile ma iau iar pe sus.....Inca o data.....Si e de bine, intr-un fel :) Orasul e prea mic pentru lumea mea :) Da, ne-am vazut iar, ne-am intalnit intamplator si a iesit frumos totul :) Sper ca lucrurile sa se lege, incet incet. Eu voi avea rabdare. Pasi mici dar siguri :)

Gand........intelept

Azi e bine sau cel putin eu ma simt ok. Sunt impacata cu mine insami si cu situatia de acum :) Chiar ma bucur ca lucrurile au iesit in modul asta. Acum trebuie sa-mi vad de licenta si sa ma pun pe mine pe primul plan. Daca, intre timp, se va schimba ceva in viata mea, in mod sigur voi lua totul asa cum va veni si voi zambi cu gura pana la urechi. E cel mai bine sa las ca viata sa ma ia pe sus cu lucruri frumoase si sa nu mai planuiesc nimic :)

Din lac in put

Cum o dau, nu-i bine........Am zis ca poate poate am si eu parte de mici minuni........Mdaa.......Am avut, pe moment..........Acum.......acum nu stiu ce o sa fie.....O fi de bine, o fi de rau.......Habar nu am.......Inca imi mai bantuie in minte "Speranta moare ultima!"  si sper sa se adevereasca gandul asta al meu, peste un timp scurt:)

Nu

Nu stiu cine sunt, nu stiu ce vreau, nu stiu nimic. Pur si simplu, nu inteleg viata. Oare e simpla sau complicata? Grea sau usoara? Mereu mi s-a dat cu o palma si mi s-a luat cu pumnul. Nu vreau sa-mi manii ingerii ce ma pazesc in fiecare secunda, dar asta simt acum.....De ce? Nu stiu raspunsul la intrebare. Nu stiu nici macar ce e cu mine. Fac doar gesturi mecanice, zambete fortate, cuvinte ce nu-mi apartin.....Ma las dusa de val. Destinatia? Nu o stiu. Echilibrul, pacea interioara nu-mi mai sunt prieteni de la o vreme incoace. Pana si ei m-au tradat. Nu stiu unde si prin ce deserturi indepartate hoinaresc........Nu mai vreau doar vorbe, nu mai vreau doar vise......Nu mai vreau absenta, nu mai vreau lacrimi.......Nu mai vreau incertitudine.......Sunteti langa mine. Si totusi, nu e nimeni aici......Absolut nimeni....Pustiu.......

                   

Din pura intamplare

M-am trezit azi cu un gand de analiza.....profunda. Inca nu-mi dau seama ce m-a apucat. Probabil ca scrisul pentru licenta m-a trezit brusc la realitate si am realizat ca mai sunt 3 luni, trebuie sa predau lucrarea si inca nu m-am apucat nici macar de prima parte (Heeeeeeeeelp!!!!) . Dar zau ca nu am chef de ea........Of, si cu toate ca imi place subiectul "Influenta muzicii rock'n'roll in America si Elvis Presley" cu aplicatie pe Romania, nu stiu de ce, dar n-am nici o tragere de inima sa scriu vreo 50 de pagini in engleza......Daaaaar, am zis ca azi termin introducerea si ma apuc si de prima parte. Trebuie sa trag de mine, ca atlfel nu se poate....

Insa nu despre asta tineam sa scriu acum. Halal introducere,nu? :)) De fapt, m-am tot gandit la povestea mea ce a tinut aproape doi ani si cum ne-am cunoscut. O daaaa.....A fost pura intamplare. De fapt, eu chiar nu l-am placut pe el, la inceput si mi-a parut rau ca m-am jucat pe un site si am dat click pe el :)) Si dupa ce m-am dezmeticit putin, mi-am dat seama ca omul nu este atat de "rau" dar mi-am zis ca nu am sanse la el. Supriza! A doua zi primesc mesaj. Era de la el :)) Si, incet incet lucrurile au venit de la sine. Prin ianuarie radeam amandoi de nebunia asta :)) Doamne......Cum a trecut vremea asta, nu? Eu 21, el 25.......Cand aveam eu 19 si eram un copil nebun? :)) Si daca tot mi-am amintit de vremurile bune.......Poftiti de ascultati urmatoarea melodie. Dedicata in mod special celor care s-au indragostit din pura joaca, intamplare sau pentru ca asa a vrut destinul :D

Relaxare

Am terminat de curand o carte si m-am gandit sa va spun si voua despre ea. Se numeste "Cartea viitorului" si este scrisa de Cecelia Ahern, aceeasi autoare care a scris "P.S. Te iubesc" . E o carte usor de citit, relaxanta, cu un pic de umor, dar tot felul de mici lectii de viata :) Mie, personal, mi-a placut foarte mult si chiar m-a facut sa am un somn linistit. Finalul este neasteptat si sincer, imi doresc si eu foarte tare acum, sa intalnesc un tip asa cum este descris unul din personaje :P Stiu ca e doar o poveste, dar m-a prins foarte tare carticica asta :D V-as mai recomanda si "Prietenul nevazut" scris tot de Cecelia. De data asta, realul se impleteste intr-un mod oarecum "magic" as putea spune, cu fantasticul. Este iar o alta carte haioasa si plina de optimism. In momentul de fata, mi-am cumparat "Multumesc pentru amintiri" de aceeasi autoare si de abia astept sa o citesc. Voi veni cu pareri imediat cum o termin. Sa aveti o primavara frumoasa! :D


"In noaptea aceea am invatat ceva important, ca n-ar trebui sa incerci sa opresti tot ce urmeaza sa se intample. Uneori e nevoie sa te simti stanjenita. Uneori trebuie sa fii vulnerabila in fata oamenilor. E un lucru necesar, pentru ca face parte din tine, ca sa ajungi la cealalta parte din tine, a doua zi. Jurnalul nu avea intotdeauna dreptate" (Cecelia Ahern-"Cartea viitorului")

Eu despre mine

Inainte de orice, multumesc Ruxi pentru leapsa :* Mi-ai facut ziua muuuuult mai frumoasa si zau ca imi vine sa-ti dau un hug >:D<

 Acum, sa spun 4 lucruri frumoase despre mine.......Stiu ca acum nu o sa fie deloc modesta, daaaaar as putea sa spun mai mult de 4, daca nu ar fi numarul asta, conform lepsei :P Ok, sa incepem :

1. Am suflet de copil si sper ca asta sa nu se schimbe niciodata :)

2. Ador sa rad, sa am prieteni si sa iubesc :D

3. Am invatat multe lucruri in ultimii doi ani iar toata experienta asta nu a facut altceva decat sa ma ajute sa cresc si sa ma maturizez frumos :)

4. Nu regret nimic din tot ce am trait pana acum si ma bucur de fiecare secunda din prezent.

Am mai crescut putin

Asa mi s-a zis acum cateva zile de catre omul care se afla la sute de km de mine :) Am tras iar niste concluzii; un fel de "pietre de temelie" care ajuta la construirea unei.....mda.....nici nu stiu cum sa o numesc exact. Prietenie? Ceva mai mult de atat dar mai putin decat ne-am dori? In fine, hai sa o numesc un fel de relatie de amicitie care presupune ceva mai multa implicare decat in relatiile obisnuite. Dupa opinii la prima vedere si in profunzime, m-am trezit cu urmatoarea replica : "Da, ai mai crescut putin, te-ai mai maturizat, daca asta vroiai sa auzi." De fapt, nu ti-am cerut nici o confirmare, ci doar opinia ta in legatura cu vorbele mele. Si chiar daca nu ti-am spus, crede-ma ca ma bucur enorm si poate ca am o satisfactie cu tenta de sadism cand ma gandesc ca ai realizat si tu, in sfarsit, ca nu mai sunt copilul ala de 19 ani, ce iti credea orice inventie si se enerva din orice prostie :) Neah.....Au apus demult vremurile alea si ma simt excelent! Chiar ma simt bine acum, vazand lumea cu alti ochi si percepand totul la un alt nivel; poate cu ceva mai multa intelepciune si ironie, uneori :P Daca, intr-o zi, lucrurile vor lua o alta turnura, voi vedea in acele clipe cum voi reactiona. Acum, nu ma mai grabesc. Nu si de data asta. Nu am de ce sa o fac, sa bat din palme pentru ca totul sa aiba loc in secunda urmatoare. Vom vedea pe parcurs ce va fi. Incetul cu incetul, destinul le va ordona pe toate asa cum ar fi trebuit sa fie de la bun inceput. Sentimentele si amintirile se vor cerne in timp si vor ramane doar cele care au rezistat si au fost puternice cu adevarat, in ciuda oricarui impediment temporal si spatial. Iar eu continui sa cresc. :)

I'm freeeee!!!!

Gata si examene, si sesiune, si tot! Aseara, party!!!!! Si ce bine a mai fost :)) Ok, recunosc, acum ma cam doare capul dar nu mai conteaza. Aveam nevoie de distractia asta. Si chiar daca nu am evadat putin, tot m-am distrat :D Iar viitorul se anunta.....FUN :D Keep in touch, everyone! Am fugit sa-mi revin :D Sa aveti o zi frumoasa si usoara!

p.s: Chiar sunt free, din toate punctele de vedere:))

La naiba cu toate!

M-am saturat! Nu mai pot! Sunt satula sa-mi bat capul cu toti copiii, sa le demonstrez unora ca am crescut intre timp si sa "le servesc" cate o palma peste ochi atunci cand ei sustin sus si tare ca ma cunosc mai bine decat ma stiu eu pe mine, sa incerc sa le fac pe toate ok si pentru mine si sa-mi iasa pe dos, sa am si eu vointa de a-mi cunoaste mai bine colegii si pe ei sa-i doara in cot, desi tot ce vreau e sa ma incadrez si eu cumva, pe acolo......M-am saturat de atatea examene, invatat, stres, engleza si tot ce mai tine de facultate! Sunt satula sa mai stau in orasul asta; nu-l mai suport! Da, stiu......Am marea la picioare, nisipul oricand am chef, locuri superbe de facut poze, dar nu mai rezist mult timp aici! Vreau alt aer, alt mediu, oameni noi, locuri noi, aer tare de munte, zambete largi, relaxare, griji aruncate pe fereastra, libertate! Vreau sa ma uit la cer si sa spun ca sunt fericita! Sunt satula de atatea masti, de atatea demonstratii, de barfe, minciuni, ipocrizii, vise maturate cu farasul si aruncate in cosul de gunoi; ca deh, la mine toate sunt pe dos! Vreau un pic de liniste, echilibru, iubire si CERTITUDINE! Vreau sa am si eu macar o data in viata siguranta ca unul din visele mele medii se va implini! Se poate??????

Prea mult desert

Ploaia cade pe sufletul meu. Zambesc, dar nu sunt eu. Urmaresc picaturile de ploaie. Le simt cum umplu incet vidul meu......Azi am calcat pe urmele noastre. Da......Am fost acolo jos, in Portul Tomis. Acolo, unde, intr-o zi de septembrie al lui 2010 ma simteam cea mai fericita fiinta din Univers. Unde nu ma saturam sa-ti surprind fiecare traire si zambet, cu ajutorul pozelor. Unde am putut fi eu, unde iubirea mi-a dat aripi. Simteam ca pot atinge Cerul si canta cu ingerii. Candva........Priveam peretele de piatra......Mi-as fi dorit sa te vad sprijinindu-te de el, privindu-ma si incercand sa rezisti razelor de soare ce nu te slabeau nici o secunda din ochi. Ma uitam in jur; vedeam puii de oameni alergand, jucandu-se inocent. M-am uitat in dreapta mea si nu am vazut pe nimeni. As fi vrut sa fi fost si tu acolo. Apoi, am vazut cateva cupluri coborand scarile. Am plecat ochii spre nisip, am incercat sa aud pasii nostri.......Mi-a fost greu, foarte greu.....Am vrut sa-ti dau mesaj si sa-ti spun unde ma aflu in acel moment......Dar am renuntat.....Poate nu-si avea rostul, poate nu era cazul.......Suferi, tu, destul si fara mesajul meu, si fara amintirile astea.......Dar eu? Eu nu mai pot......Simt ca explodez si continui sa plang.......Iarta-ma, dar imi lipsesti.....Mult prea mult pentru a-mi mai putea ascunde simtirile......Te vreau aici, imi vreau linistea si echilibrul inapoi......Nu mai pot rade sau zambi printre atatea lacrimi din suflet....Imi este mult prea greu.....Probabil, in curand, imi va deveni imposibil......Asta e melodia ta preferata........

Pentru ca simt

Pentru ca sunt eu, pentru ca mi-as dori sa fac parte din oamenii dragi pe care ii porti mereu in minte, pentru ca stau de multe ori si te privesc cum vorbesti si razi cu ai nostri colegi iar eu ma simt exclusa, pentru ca nici unul din noi nu e in stare sa faca primul pas si sa ne cunoastem in afara cursurilor, pentru ca te simt un om bun si cald, dar mult prea concentrat pe imaginea ta in societate, care tine cont de orice chicoteala a colegelor sau tachinare a unui prieten. Pentru ca am nevoie de un om ca tine in viata mea, de o persoana care sa-mi ofere echilibrul pierdut in fum......Pentru ca atunci cand esti in preajma mea, ma simt linistita si in siguranta. Pentru ca au trecut doi ani si un pic pana sa-mi dau seama ca nu esti copilul ala nebun pe care eu il credeam, pentru ca ma intrigi si nu mai stiu cum sa fac sa vezi asta, pentru ca as vrea sa-ti spun in fata ca imi placi si sa trecem de bariera asta de simpli colegi, pentru ca vreau sa fiu parte din viata ta, indiferent ce ar insemna asta, pentru ca vreau sa te cunosc, dar simt ca inca ma mai lovesc de acel zid ce inca nu s-a daramat definitiv intre noi, pentru ca tu nu stii cum sunt eu in afara orelor de curs, pentru ca vreau sa-ti arat adevaratul om din mine si nu doar faramele pe care toti colegii nostri le vad, pentru ca vreau sa ma cunosti, sa vezi dincolo de imaginea mea de colega serioasa si sobra, uneori. Pentru ca aia e doar masca ce ma apara de rautatea oamenilor din jur, pentru ca pot rade cu gura pana la urechi si pot iubi din tot sufletul. Pentru ca am ajuns sa vorbesc numai despre tine si sunt cea mai fericita atunci cand ajung la cursuri si te vad. Pentru ca imi este dor de tine si as vrea sa te trag inapoi, atunci cand vad ca iesi pe usa salii de curs, dupa ore sau examene. Pentru ca gesturile tale sunt contradictorii si nu mai inteleg nimic. Pentru ca asta sunt eu si asa simt. Pentru ca mi-as dori sa stiu cine esti cu adevarat si ce este in sufletul tau.

Premii

Dupa un post destul de......confesional, ca sa-l numim asa, trebuie sa apreciez si munca altor oameni. Astfel, Oscarurile merg la :

Marele premiu – Pentru că-mi place:  Andra  Shadow  Ela   Pompilia Ruxi  Diana
Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie) – http://addictionto.wordpress.com/
Blogul cu cel mai mult umor – Creve
 Cel mai bun cititor/comentator-Ruxi   Creve  Diana  Andra  Ela

Cel mai bun blog de păstrarea memoriei

Cel mai bun Blog politic/Blog economic

 Cel mai informat blogger

Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă- Pompilia  Ela

Cel mai bun blog al unui ziarist

Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri –  Diana George  Ela Creve
Cel mai bun blog vizual (foto, grafică) – Cata

Cel mai bun blog de sport

Cel mai bun blog de muzică

Cel mai combativ blog

Cel mai activ blogger -Ela
Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri-Creve
Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii-Pifu
Premiul de popularitate -Diana

Dialog cu mine

-Bine te-am gasit, draga mea. 

-Bine ai venit :)

-A trecut mult timp de cand nu am mai vorbit.

-Asa e.......Timpul ne fuge printre degete....  

-Observ ca te-ai schimbat de cand nu ne-am mai vazut. Te simt mai inteleapta :)

-Da.......Probabil ca sunt alta.....

-Si esti totusi trista.  

-Trista?

-Regreti ceva anume? 

-Sa regret? Ce as putea regreta la 21 de ani?

-Nu stiu, spune-mi tu :)  

-Nu.......Nu regret nimic.

-Esti sigura?

-De fapt.....Bine.......Hai sa-ti spun......Stii, uneori regret ca nu m-am nascut in alta parte....Nu ma intelege gresit, imi iubesc orasul, dar m-a atras dintotdeauna Vestul.......vestul tarii.....Acolo unde oamenii nu te judeca atat de aspru ca aici, unde cultura si educatia sunt privite altfel.......

-Astea sunt singurele motive? Nu stiu de ce, dar nu te cred........

-Of, de ce vrei sa ma rascolesti acum?

-Pentru ca te simt si nu esti tu in seara asta..... Ce ai pe suflet?......

- M-a napadit nostalgia, trecutul.......Mi-e dor........

-Ii simti lipsa?

-Sincer? Da. Imi este dor de echilibrul de atunci......

-Parca ai spus ca nu te uiti in urma.......Cum a ramas totul?

-Nu ma uit, doar ca uneori vreau liniste iar.......M-am schimbat, doar ca...In seara asta sunt nostalgica......Ma lasi sa ma uit inapoi? Doar acum.......

-Te las.......Dar maine vreau sa mergi inainte, sa te stiu vesela si cu zambetul pe buze! Ne-am inteles?

-Asa va fi......

-Promiti?

-Promit.

-Sa te tii de cuvant, auzi? Sa nu ma dezamagesti!

-O sa ma tin..... 

-Ramai cu bine.

-Doamne Ajuta!

Afara e intuneric si doar luna imi mai lumineaza amintirile. Doar ea imi mai vegheaza somnul......Mi-e dor de ingerul meu pazitor. Oare unde esti? Unde te-ai pierdut? Vino inapoi.......

Atat de bine.........

In ciuda examenelor, a proiectelor care ma inghesuie pe ultima suta de metri, a stresului si oboselii acumulate in ultima vreme, ma simt bine. Dupa doi ani atat de agitati, am gasit, in sfarsit, timp si pentru mine. Toate secundele, minutele, orele, zilele, saptamanile,lunile si anul imi apartin doar mie, sunt doar ale mele si atat. Oamenii vin si pleaca, viata nu sta in loc pentru nimeni. Si nici eu nu stau in loc, nu astept nimic special, las ca totul sa vina de la sine. Nu fortez nimic, nu am de ce. Am gasit rabdarea necesara sa ma uit in jurul meu, sa vad ce imi doresc cu adevarat si sa merg direct la tinta. Incet, cu pasi mici dar siguri. Din cand in cand, mai apare cate o furtuna de emotii care imi darama totul, apoi o iau de la capat, cu acelasi zambet ce l-am crezut pierdut in copilarie :) Da, sunt ok. Si cu cat inaintez in propriul destin, descopar noi si noi lucruri pe langa care am trecut de multe ori, fara sa le acord vreo importanta. De ce scriu toate astea acum? Poate pentru ca incep incet incet sa-mi descopar drumul in viata, sa stiu cu adevarat ce vreau, sa ma raportez doar la mine. Si e un sentiment al naibii de frumos! Libertate, rasete, pace, prieteni, zambete mascate, lupta, dusuri reci, furie, lacrimi, durere, dezamagire, incredere, inconstienta, risc, fericire, amintiri......Toate astea m-au izbit cand m-am asteptat mai putin si bine au facut! Anul asta va fi unul special pentru mine, diferit de toti cei care au trecut si care vor veni. Nu stiu de ce, dar asa simt eu. Va fi un an in care ma voi bucura de viata mai mult decat oricand, voi rade, voi iubi, voi saruta, voi alinta, voi visa, voi trai lucruri noi, voi avea parte de cele mai puternice emotii ale iubirii, voi descoperi un om extraordinar, ma voi bucura de viata din tot sufletul. Anul asta se vor intampla multe si tot ce va veni imi va permite sa-mi transpun in relatiile cu oamenii noi, toata experienta acumulata in ultimii doi ani. Uneori va fi greu, alteori vor veni de la sine. Dar, in ciuda tuturor, ma simt atat de bine......

Leapsa

Am primit ieri o leapsa de la Andra (http://www.andradiana.com/) si vreau sa ii spun ca ma bucur enorm pentru asta :D De ce scriu eu aici? Poate ar fi mai bine sa ma intrebati de ce scriu, in general. Insa, hai sa ne rezumam doar la casuta mea virtuala pentru moment :) Scriu pentru ca imi place sa impartasesc emotii cu oamenii dragi sau cei pe care ii apreciez pentru diferite clipe ce mi le-au daruit. Scrisul e mai mult decat simple slove, pentru mine, a scrie inseamna a-mi dezvalui identitatea, de a fi eu, dincolo de masca sociala si oamenii printre care ma invart. Scrisul ma elibereaza, ma lasa sa fiu copil atunci cand vreau si adult atunci cand trebuie. Scriu pentru voi, cei care mi-ati fost alaturi, la bine si la rau, pentru toti care ma viziteaza si apreciaza omul din mine. Scriu pentru ca asa simt si stiu ca aici, departe de lumea rea, voi gasi mereu o vorba buna. Scriu pentru sunt fericita cand o fac si ma umple de liniste scrisul. Scriu aici despre povestea mea si tot ce simt, fiindca el nu stie de existenta casutei mele si aici ma pot exprima liber, fara sa ranesc pe nimeni. Scriu pentru ca imi place sa ma uit inapoi, sa recitesc totul si sa zambesc. Scriu pentru ca asa sunt eu si nu concep viata fara cuvinte. Leapsa se duce mai departe la

http://wordswhisperer.wordpress.com/ Ela

http://pompilia.wordpress.com/  Pompilia

http://andrar.blogspot.com/     Andrar

http://addictionto.wordpress.com/

http://i-the-shadow.blogspot.com/

http://supradozadeiluzii.wordpress.com/  Ruxi

http://creve.wordpress.com/   Creve

http://sunshine-dyana.blogspot.com/  Diana

http://ynad1408.wordpress.com/  Dani

http://pifuneata.blogspot.com/  Pifu :D

http://offshoregeo.blogspot.com/   Geo

Destinul meu

Te-ai gandit vreodata ca o parte lucrurile traite le-ai fi putut scrie tu cu ceva ani in urma? Ca proverbul "Ai grija ce-ti doresti pentru ca ti se poate indeplini" e posibil sa fie adevarat? Stiu ca nu intelegi mare lucru din ce ti-am zis pana acum, dar te lamuresc imediat. Cu 7 ani in urma, am scris o poveste. Se vroia a fi o simpla poveste de dragoste, insa a ajuns ceva mai mult de atat. Totul se afla intr-un caiet peste care am dat intamplator saptamana trecuta. L-am deschis, m-am uitat cand am inceput sa scriu totul si cand am terminat micul meu roman. In timp ce-l rasfoiam, am avut o revelatie. Brusc, am realizat ca o mare parte din ce scrisesem acolo, am trait eu in ultimii doi ani. Suna cat se poate de ciudat, insa e pur si simplu adevarul. Nu mi-a venit sa cred. Data in care am inceput sa scriu povestea este aceeasi cu cea de nastere a lui (cel cu care am fost impreuna aproape 2 ani, omul drag ce se afla la sute de km de mine), luna in care s-a sfarsit povestea corespunde cu luna in care el s-a nascut, numele eroului principal din romanul meu este acelasi cu al lui. Initial, am vrut ca numele fetei din poveste sa fie acelasi cu al meu, apoi...m-am razgandit, insa nu am creat alt personaj pentru eroina, tot ce ea a simtit au fost trairile mele, cu bune si cu rele. Practic, ea am fost eu, chiar daca sub alt nume. Si in povestea lor, ca si in a mea, in viata reala, a existat o alta persoana ce a incercat sa ne faca rau, dar in ambele cazuri, cuplul a ramas, in final, impreuna. Pana si alinturile, formele de salut sunt aceleasi cu cele folosite de mine in tot timpul asta. In poveste, ea avea doi frati vitregi; in realitate, el are. Situatia in care mama ei se afla in poveste, la un moment dat, a fost pe punctul de a o pati el, in viata reala. Doamne Fereste! Nu mi-as dori niciodata sa i se intample asta.......Exista un moment in roman in care viata ii desparte pe cei doi, din diverse motive. In momentul de fata, asta se intampla si cu noi in realitate. Viata ne desparte si in mod sigur e mai bine asa. In final, ei ajung sa fie iar impreuna; ea devenind intre timp o femeie independenta din punct de vedere financiar, iar el fiindu-i mereu aproape si sustinand-o. Aveam 14 ani cand am scris asa ceva si mi-au trebuit cateva zile bune pana sa-mi revin din soc. Ciudat e ca, atunci cand scriam totul, visam sa traiesc candva toate astea, dar mi-am zis ca nu e posibil asa ceva, mi-am zambit si am continuat sa astern slovele pe hartie. I le-am spus si lui saptamana trecuta, cand  m-a sunat . M-a intrebat cum se termina povestea mea. I-am povestit ca eroii raman impreuna, pana la urma. M-a ascultat pana la capat, apoi mi-a zis "Cam prea, prea multe coincidente. Am treaba acum. Vorbim mai tarziu, daca e. Trebuie sa  inchid, sa te las. Ai grija de tine". Si mi-a inchis telefonul, un pic socat. Era fericit ca ma auzise.......Cred si eu, dupa 4 zile........:) E posibil sa-ti scrii propriul destin cu 7 ani inainte? Sau macar o parte din el? Caci, eu asa ma simt.......Incredibil,nu? :)

O noua si acceasi eu/Scrisoare pentru (catre) tine

Cand m-ai sunat vineri, printre regrete si scuze cerute fata de suferinta mea, mi-ai spus ca eu inca sper ca noi vom mai fi candva impreuna, datorita faptului ca am tot vorbit, tachinat si tinut legatura chiar si dupa ce ne-am despartit. Ti-am recunoscut ca asa este, dar in acelasi timp nu pot spune nici da, nici nu, pentru ca acum nu poate fi nimic batut in cuie, nu putem stabili nimic; viata este imprevizibila si nu se stie cum ne va purta destinul. Azi, dupa cele aproape 3 ore in care s-au spus multe lucruri, raman la aceeasi concluzie. Totul este imprevizibil si scris undeva, acolo Sus, inainte ca noi sa apucam sa modificam sau sa refuzam ce ni se intampla. Ti-am repetat de multe ori ca eu voi ramane acceasi, indiferent de orice. Si, DA, voi fi mereu eu in interior. Dar, gata, e timpul sa fiu eu pe primul loc si apoi restul. A sosit ceasul sa merg inainte, sa las timpul sa sedimenteze lucrurile si sa vindece ranile. Iti voi urma sfatul; stiu ca mi-ai vrut mereu binele si asa va fi intotdeauna, si tocmai de aceea ma voi pune pe mine pe primul plan si voi inlatura orice lucru care imi va face rau. Indiferent ca va fi vorba despre starea ta de spirit, de amintirile sau lacrimile tale. Normal ca iti voi fi aproape oricand, voi fi acolo independent de orice, insa totul va avea o limita. O limita pe care, vei vrea sau nu, va trebui sa o respecti. Imi vei putea povesti tot ce vrei, atata vreme cat pe mine nu ma va rani. In caz contrar, va trebui sa infrunti realitatea si sa-ti dai seama ca nu mai pot fi omul caruia sa-i spui tot ce te doare, fara ca pe mine sa nu ma afecteze catusi de putin. E nevoie de limita asta pentru a putea merge inainte. Am nevoie ca timpul, Dumnezeu si oamenii pe care ii iubesc cu toata fiinta mea sa-mi dea puterea de a trece peste etapa asta a vietii mele. Am nevoie de mine pentru a putea pasi cu siguranta zilei de maine in fata si un zambet larg pe chip. Am nevoie sa stiu incotro ma indrept si ce vreau de la viata. Vreau sa ma regasesc si sa pot fi mandra de persoana mea. Iar pentru toate astea, va trebui sa te las undeva, in sufletul meu si atat. Va trebui sa rostesc EU si nu TU. Acesta va trebui sa-mi fie de acum inainte primul cuvant ce-mi va iesi pe gura. Si voi reusi si asta. "O femeia in viata ta/E ca focul, nu uita/Chiar de sufera si plange/Vointa femeii invinge", cum ar spune Andra. Asta voi fi eu de acum incolo. Da, trebuie sa-ti multumesc pentru experienta asta de viata, aveam nevoie sa o traiesc pentru a ajunge unde sunt azi. Datorita tie, am ajuns sa fiu ce sunt azi. Si nu, nu regret absolut nimic. Nici noptile in care am varsat lacrimi de dor sau tristete sau m-am simtit ranita si am suferit in tacere si nici clipele in care imi simteam inima in gat, radiam de fericire si mi se evaporasera deja posibilitatile prin care sa-ti demonstrez cat de mult te iubesc sau cele in care stateam in bratele tale si ma simteam implinita, iubita si protejata cu adevarat. Nu-mi pare rau de nici o clipa traita alaturi de tine. In schimb, sunt fericita pentru omul care sunt azi, pentru ce am devenit. Ma bucur ca ai avut parte de un dus rece prin prisma acelui dvd in care eu, impreuna cu alte doua persoane pe care le ador, in afara de urarile de "La multi ani!" ti-am mai spus si alte lucruri ce te-au trezit la realitate si te-au facut sa reflectezi la propria viata, la toate greselile facute si suferintele provocate. Ma bucur ca m-ai sunat si ti-ai cerut scuze si ti-a parut rau pentru suferinta ce mi-ai provocat-o in tot timpul asta. Asta inseamna ca incepi sa te maturizezi si tu, incetul cu incetul, sa devii barbat in adevaratul sens al cuvantului. Cu ce m-am ales eu din capitolul asta al vietii mele? Hmmmmm......cu ceva mai multa maturitate, intelepciune, putere in fortele proprii, speranta, vointa, credinta in destin, bucuria intelegerii vietii si a realitatii, exact asa cum este ea. Amandoi am lasat o portita deschisa in legatura cu noi si vietile noastre; inca nu-mi dau seama de semnificatia ei, dar in mod sigur, timpul ne va da raspunsul dorit. Sper ca intr-o zi sa realizezi pe deplin ca nu mai sunt pustoaica aia de 19 ani pe care ai cunoscut-o tu acum doi ani, ci ma transform incet-incet intr-o femeie cu propriile credinte, principii si trairi pe care nu vei avea niciodata cum sa i le schimbi. Experienta asta de viata si-a pus amprenta asupra mea, a lasat si poate ca va mai lasa candva urme adanci in sufletul si mintea mea. M-a schimbat, dar in bine :) Stiu ca si pe tine te-a marcat povestea noastra, asa cum a fost ea, cu bune, cu rele.....Ne-a apartinut, ne apartine si ne va apartine mereu numai noua. Stiu ca nu te-ai asteptat sa vad lucrurile din exterior si sa realizez ca despartirea noastra a fost cel mai bun lucru posibil ce ni se putea intampla. Ca sunt fericita din simplul fapt ca te-am pierdut ca iubit, dar te-am castigat ca prieten, amic. Ca am crescut, m-am maturizat si nu mai sunt copilul de atunci. Ca ti-am dat dreptate cand, anul trecut, intr-o seara de august a lui 2010, mi-ai spus ca rolul tau in viata mea este acela de a ma face sa trec prin viata si sa invat. Ca iti multumesc pentru experienta asta si vei face mereu parte din viata mea. Ca te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu. Ca am apreciat atunci cand te-am intrebat ce ti-a placut cel mai mult cand ai stat la mine in septembrie 2010 si tu mi-ai spus "Mi-a placut cum ai adormit la mine-n brate. Stateai atat de relaxata la mine in brate", faptul ca ai pus sentimentele pe primul plan, m-ai pus pe mine ca om in fata si apoi sexul si tot ce a insemnat partea fizica sau carnala. Ca iti voi fi aproape, indiferent de drumurile noastre in viata, ca vei plati mereu chiria sufletului meu si imi vei fi intotdeauna my guardian angel si my gift from Heaven. Ca ai fost un iubit bun si grijuliu, ca vei ramane mereu my best friend din simplul fapt ca am putut vorbi absolut orice cu tine, pana si cele mai intime lucruri si m-ai inteles atunci cand am avut nevoie.Ca eu sunt si voi ramane mereu aceeasi, indiferent de viata si destinul meu, al tau sau al nostru. Stiu ca ai ramas un pic surprins de toate astea si mi-ai marturisit ca nu ti s-a mai zis asa ceva pana acum din partea unei fete si nu te asteptai sa-ti spun tocmai eu asta, o fata ce inca mai sufera dupa tine. Dar, vezi tu, roata se intoarce si invatacelul si-a depasit maestrul in momentul de fata. Am invatat ce a trebuit sa invat din experienta asta si plec mai departe cu bucuria ca am reusit sa-ti schimb stilul de viata, ca inca mai tii cont de sfaturile mele si a faptului ca te-am invatat sa faci ce simti atunci cand intr-adevar simti, indiferent de reactia oamenilor din jur. Ca te-am invatat sa fii tu, in final :) Insa, de azi inainte voi fi doar eu si atat. Doar prioritatile mele, viata mea, independent de tine sau de ce se va intampla intre noi cand ne vom mai vedea. Voi fi omul din clipa asta sau poate chiar mai mult de atat, cu alte experiente acumulate si sper ca intr-o zi sa vezi si sa accepti ca acel copil din viata ta, pe care tu l-ai cunoscut la inceput incepe sa devina femeie in adevaratul sens al cuvantului. Si sa apreciezi candva asta. Voi fi o noua eu, ceva mai matura si mai obiectiva. Nu, asta nu inseamna ca imi va lipsi sufletul sau voi ramane in pana de sentimente, ci doar voi lasa timpul sa faca un pic de ordine in viata mea, sa-si puna amprenta acolo unde este nevoie si sa sedimenteze totul. Si, te rog sa nu uiti un lucru: EU SUNT SI VOI RAMANE MEREU ACEEASI. :)

Zambet de inceput :)

Pacea m-a luat prizoniera zilele astea, mi-a linistit sufletul, mi l-a inaltat si mi l-a adus inapoi. Mi-a fost bine, ma simt extraordinar de impacata cu mine insumi in clipele astea. Nu pot gasi un motiv pentru tot ce traiesc acum. Poate ca sunt fericita din simplul fapt ca am oameni dragi in jurul meu, poate ca acele 4 zile petrecute departe de casa, in linistea naturii mi-au oferit echilibrul dupa care tanjeam, poate doar pentru ca il simt si pe el aproape si stiu ca vom tine mereu unul la altul. Si totusi....e posibil ca el sa poarte vina sentimentelor mele din aceste clipe. Aseara am vorbit multe lucruri, ne-am amintit de inceput, de momente petrecute cu doi ani in urma, de emotiile de atunci, de micile detalii ce au facut deliciul conversatiei de ieri. Am ras, ne-am lasat furati de butoiul cu nostalgie, am impartasit sentimente nerostite pana atunci, ne-am mai descoperit un pic unul pe altul, ca oameni, ca suflet. Cat de ciudat mi se pare sa cred ca te cunosc atat de bine si tocmai in acele clipe tu reusesti sa ma surprinzi iar si iar.....Nu mai stau sa ma intreb acum ce se va intampla cu noi, cu relatia asta de ceva mai mult decat prieteni dar mai putin decat iubiti. Stiu si simt ca tinem unul la altul, ca orice impediment al destinului ne va impinge sa devenim din ce in ce mai uniti, candva. Inca ne mai purtam de grija unul altuia, radem ca inainte,chiar ne intelegem mult mai bine acum, continuam sa ne tachinam pe aceleasi mici detalii deja cunoscute de amandoi si care ne fac placere; pentru ca nu ne place sa ne ranim reciproc. In clipa de fata, realizez ca a fost cel mai bine sa ne despartim atunci. Normal ca inca doare si ranile nu se vor inchide niciodata, insa, daca nu as fi trecut prin toate starile respective, nu as fi realizat ca asta era cea mai buna solutie. Am crescut, m-am maturizat in acelasi timp cu durerea simtita si acum zambesc plangand, pentru ca e cel mai bine asa. Eram prea prinsa in interior pentru a iesi un pic din cercul nostru si a vedea realitatea. Acum o vad si realizez ca este un bine facut pentru amandoi. In ciuda tuturor, sunt fericita. Sunt fericita pentru ca te stiu aproape, pentru ca te iubesc si te voi iubi mereu, te voi purta in suflet pe vecie; indiferent de cine va urma dupa tine; sunt fericita pentru ca existi si pentru ca si tu ma iubesti sau cel putin tii la mine. In felul tau, dar stiu ca-ti pasa de mine. Si imi este de ajuns. Maktub!