O noua si acceasi eu/Scrisoare pentru (catre) tine

Cand m-ai sunat vineri, printre regrete si scuze cerute fata de suferinta mea, mi-ai spus ca eu inca sper ca noi vom mai fi candva impreuna, datorita faptului ca am tot vorbit, tachinat si tinut legatura chiar si dupa ce ne-am despartit. Ti-am recunoscut ca asa este, dar in acelasi timp nu pot spune nici da, nici nu, pentru ca acum nu poate fi nimic batut in cuie, nu putem stabili nimic; viata este imprevizibila si nu se stie cum ne va purta destinul. Azi, dupa cele aproape 3 ore in care s-au spus multe lucruri, raman la aceeasi concluzie. Totul este imprevizibil si scris undeva, acolo Sus, inainte ca noi sa apucam sa modificam sau sa refuzam ce ni se intampla. Ti-am repetat de multe ori ca eu voi ramane acceasi, indiferent de orice. Si, DA, voi fi mereu eu in interior. Dar, gata, e timpul sa fiu eu pe primul loc si apoi restul. A sosit ceasul sa merg inainte, sa las timpul sa sedimenteze lucrurile si sa vindece ranile. Iti voi urma sfatul; stiu ca mi-ai vrut mereu binele si asa va fi intotdeauna, si tocmai de aceea ma voi pune pe mine pe primul plan si voi inlatura orice lucru care imi va face rau. Indiferent ca va fi vorba despre starea ta de spirit, de amintirile sau lacrimile tale. Normal ca iti voi fi aproape oricand, voi fi acolo independent de orice, insa totul va avea o limita. O limita pe care, vei vrea sau nu, va trebui sa o respecti. Imi vei putea povesti tot ce vrei, atata vreme cat pe mine nu ma va rani. In caz contrar, va trebui sa infrunti realitatea si sa-ti dai seama ca nu mai pot fi omul caruia sa-i spui tot ce te doare, fara ca pe mine sa nu ma afecteze catusi de putin. E nevoie de limita asta pentru a putea merge inainte. Am nevoie ca timpul, Dumnezeu si oamenii pe care ii iubesc cu toata fiinta mea sa-mi dea puterea de a trece peste etapa asta a vietii mele. Am nevoie de mine pentru a putea pasi cu siguranta zilei de maine in fata si un zambet larg pe chip. Am nevoie sa stiu incotro ma indrept si ce vreau de la viata. Vreau sa ma regasesc si sa pot fi mandra de persoana mea. Iar pentru toate astea, va trebui sa te las undeva, in sufletul meu si atat. Va trebui sa rostesc EU si nu TU. Acesta va trebui sa-mi fie de acum inainte primul cuvant ce-mi va iesi pe gura. Si voi reusi si asta. "O femeia in viata ta/E ca focul, nu uita/Chiar de sufera si plange/Vointa femeii invinge", cum ar spune Andra. Asta voi fi eu de acum incolo. Da, trebuie sa-ti multumesc pentru experienta asta de viata, aveam nevoie sa o traiesc pentru a ajunge unde sunt azi. Datorita tie, am ajuns sa fiu ce sunt azi. Si nu, nu regret absolut nimic. Nici noptile in care am varsat lacrimi de dor sau tristete sau m-am simtit ranita si am suferit in tacere si nici clipele in care imi simteam inima in gat, radiam de fericire si mi se evaporasera deja posibilitatile prin care sa-ti demonstrez cat de mult te iubesc sau cele in care stateam in bratele tale si ma simteam implinita, iubita si protejata cu adevarat. Nu-mi pare rau de nici o clipa traita alaturi de tine. In schimb, sunt fericita pentru omul care sunt azi, pentru ce am devenit. Ma bucur ca ai avut parte de un dus rece prin prisma acelui dvd in care eu, impreuna cu alte doua persoane pe care le ador, in afara de urarile de "La multi ani!" ti-am mai spus si alte lucruri ce te-au trezit la realitate si te-au facut sa reflectezi la propria viata, la toate greselile facute si suferintele provocate. Ma bucur ca m-ai sunat si ti-ai cerut scuze si ti-a parut rau pentru suferinta ce mi-ai provocat-o in tot timpul asta. Asta inseamna ca incepi sa te maturizezi si tu, incetul cu incetul, sa devii barbat in adevaratul sens al cuvantului. Cu ce m-am ales eu din capitolul asta al vietii mele? Hmmmmm......cu ceva mai multa maturitate, intelepciune, putere in fortele proprii, speranta, vointa, credinta in destin, bucuria intelegerii vietii si a realitatii, exact asa cum este ea. Amandoi am lasat o portita deschisa in legatura cu noi si vietile noastre; inca nu-mi dau seama de semnificatia ei, dar in mod sigur, timpul ne va da raspunsul dorit. Sper ca intr-o zi sa realizezi pe deplin ca nu mai sunt pustoaica aia de 19 ani pe care ai cunoscut-o tu acum doi ani, ci ma transform incet-incet intr-o femeie cu propriile credinte, principii si trairi pe care nu vei avea niciodata cum sa i le schimbi. Experienta asta de viata si-a pus amprenta asupra mea, a lasat si poate ca va mai lasa candva urme adanci in sufletul si mintea mea. M-a schimbat, dar in bine :) Stiu ca si pe tine te-a marcat povestea noastra, asa cum a fost ea, cu bune, cu rele.....Ne-a apartinut, ne apartine si ne va apartine mereu numai noua. Stiu ca nu te-ai asteptat sa vad lucrurile din exterior si sa realizez ca despartirea noastra a fost cel mai bun lucru posibil ce ni se putea intampla. Ca sunt fericita din simplul fapt ca te-am pierdut ca iubit, dar te-am castigat ca prieten, amic. Ca am crescut, m-am maturizat si nu mai sunt copilul de atunci. Ca ti-am dat dreptate cand, anul trecut, intr-o seara de august a lui 2010, mi-ai spus ca rolul tau in viata mea este acela de a ma face sa trec prin viata si sa invat. Ca iti multumesc pentru experienta asta si vei face mereu parte din viata mea. Ca te-am iubit, te iubesc si te voi iubi mereu. Ca am apreciat atunci cand te-am intrebat ce ti-a placut cel mai mult cand ai stat la mine in septembrie 2010 si tu mi-ai spus "Mi-a placut cum ai adormit la mine-n brate. Stateai atat de relaxata la mine in brate", faptul ca ai pus sentimentele pe primul plan, m-ai pus pe mine ca om in fata si apoi sexul si tot ce a insemnat partea fizica sau carnala. Ca iti voi fi aproape, indiferent de drumurile noastre in viata, ca vei plati mereu chiria sufletului meu si imi vei fi intotdeauna my guardian angel si my gift from Heaven. Ca ai fost un iubit bun si grijuliu, ca vei ramane mereu my best friend din simplul fapt ca am putut vorbi absolut orice cu tine, pana si cele mai intime lucruri si m-ai inteles atunci cand am avut nevoie.Ca eu sunt si voi ramane mereu aceeasi, indiferent de viata si destinul meu, al tau sau al nostru. Stiu ca ai ramas un pic surprins de toate astea si mi-ai marturisit ca nu ti s-a mai zis asa ceva pana acum din partea unei fete si nu te asteptai sa-ti spun tocmai eu asta, o fata ce inca mai sufera dupa tine. Dar, vezi tu, roata se intoarce si invatacelul si-a depasit maestrul in momentul de fata. Am invatat ce a trebuit sa invat din experienta asta si plec mai departe cu bucuria ca am reusit sa-ti schimb stilul de viata, ca inca mai tii cont de sfaturile mele si a faptului ca te-am invatat sa faci ce simti atunci cand intr-adevar simti, indiferent de reactia oamenilor din jur. Ca te-am invatat sa fii tu, in final :) Insa, de azi inainte voi fi doar eu si atat. Doar prioritatile mele, viata mea, independent de tine sau de ce se va intampla intre noi cand ne vom mai vedea. Voi fi omul din clipa asta sau poate chiar mai mult de atat, cu alte experiente acumulate si sper ca intr-o zi sa vezi si sa accepti ca acel copil din viata ta, pe care tu l-ai cunoscut la inceput incepe sa devina femeie in adevaratul sens al cuvantului. Si sa apreciezi candva asta. Voi fi o noua eu, ceva mai matura si mai obiectiva. Nu, asta nu inseamna ca imi va lipsi sufletul sau voi ramane in pana de sentimente, ci doar voi lasa timpul sa faca un pic de ordine in viata mea, sa-si puna amprenta acolo unde este nevoie si sa sedimenteze totul. Si, te rog sa nu uiti un lucru: EU SUNT SI VOI RAMANE MEREU ACEEASI. :)