Zambet de inceput :)

Pacea m-a luat prizoniera zilele astea, mi-a linistit sufletul, mi l-a inaltat si mi l-a adus inapoi. Mi-a fost bine, ma simt extraordinar de impacata cu mine insumi in clipele astea. Nu pot gasi un motiv pentru tot ce traiesc acum. Poate ca sunt fericita din simplul fapt ca am oameni dragi in jurul meu, poate ca acele 4 zile petrecute departe de casa, in linistea naturii mi-au oferit echilibrul dupa care tanjeam, poate doar pentru ca il simt si pe el aproape si stiu ca vom tine mereu unul la altul. Si totusi....e posibil ca el sa poarte vina sentimentelor mele din aceste clipe. Aseara am vorbit multe lucruri, ne-am amintit de inceput, de momente petrecute cu doi ani in urma, de emotiile de atunci, de micile detalii ce au facut deliciul conversatiei de ieri. Am ras, ne-am lasat furati de butoiul cu nostalgie, am impartasit sentimente nerostite pana atunci, ne-am mai descoperit un pic unul pe altul, ca oameni, ca suflet. Cat de ciudat mi se pare sa cred ca te cunosc atat de bine si tocmai in acele clipe tu reusesti sa ma surprinzi iar si iar.....Nu mai stau sa ma intreb acum ce se va intampla cu noi, cu relatia asta de ceva mai mult decat prieteni dar mai putin decat iubiti. Stiu si simt ca tinem unul la altul, ca orice impediment al destinului ne va impinge sa devenim din ce in ce mai uniti, candva. Inca ne mai purtam de grija unul altuia, radem ca inainte,chiar ne intelegem mult mai bine acum, continuam sa ne tachinam pe aceleasi mici detalii deja cunoscute de amandoi si care ne fac placere; pentru ca nu ne place sa ne ranim reciproc. In clipa de fata, realizez ca a fost cel mai bine sa ne despartim atunci. Normal ca inca doare si ranile nu se vor inchide niciodata, insa, daca nu as fi trecut prin toate starile respective, nu as fi realizat ca asta era cea mai buna solutie. Am crescut, m-am maturizat in acelasi timp cu durerea simtita si acum zambesc plangand, pentru ca e cel mai bine asa. Eram prea prinsa in interior pentru a iesi un pic din cercul nostru si a vedea realitatea. Acum o vad si realizez ca este un bine facut pentru amandoi. In ciuda tuturor, sunt fericita. Sunt fericita pentru ca te stiu aproape, pentru ca te iubesc si te voi iubi mereu, te voi purta in suflet pe vecie; indiferent de cine va urma dupa tine; sunt fericita pentru ca existi si pentru ca si tu ma iubesti sau cel putin tii la mine. In felul tau, dar stiu ca-ti pasa de mine. Si imi este de ajuns. Maktub!