Am mai crescut putin

Asa mi s-a zis acum cateva zile de catre omul care se afla la sute de km de mine :) Am tras iar niste concluzii; un fel de "pietre de temelie" care ajuta la construirea unei.....mda.....nici nu stiu cum sa o numesc exact. Prietenie? Ceva mai mult de atat dar mai putin decat ne-am dori? In fine, hai sa o numesc un fel de relatie de amicitie care presupune ceva mai multa implicare decat in relatiile obisnuite. Dupa opinii la prima vedere si in profunzime, m-am trezit cu urmatoarea replica : "Da, ai mai crescut putin, te-ai mai maturizat, daca asta vroiai sa auzi." De fapt, nu ti-am cerut nici o confirmare, ci doar opinia ta in legatura cu vorbele mele. Si chiar daca nu ti-am spus, crede-ma ca ma bucur enorm si poate ca am o satisfactie cu tenta de sadism cand ma gandesc ca ai realizat si tu, in sfarsit, ca nu mai sunt copilul ala de 19 ani, ce iti credea orice inventie si se enerva din orice prostie :) Neah.....Au apus demult vremurile alea si ma simt excelent! Chiar ma simt bine acum, vazand lumea cu alti ochi si percepand totul la un alt nivel; poate cu ceva mai multa intelepciune si ironie, uneori :P Daca, intr-o zi, lucrurile vor lua o alta turnura, voi vedea in acele clipe cum voi reactiona. Acum, nu ma mai grabesc. Nu si de data asta. Nu am de ce sa o fac, sa bat din palme pentru ca totul sa aiba loc in secunda urmatoare. Vom vedea pe parcurs ce va fi. Incetul cu incetul, destinul le va ordona pe toate asa cum ar fi trebuit sa fie de la bun inceput. Sentimentele si amintirile se vor cerne in timp si vor ramane doar cele care au rezistat si au fost puternice cu adevarat, in ciuda oricarui impediment temporal si spatial. Iar eu continui sa cresc. :)