Yep.............Shit happens.........

Armonie?! Poate imi arata si mie, cineva, ce dracu' inseamna cuvantul asta! Ne-am certat iar. Si rau! Ieri l-am sunat pe la 2, sa vad ce face.......Nu putea sa vorbeasca; apoi am avut eu examen pana la 5. Am ajuns acasa si ii dau un mesaj. Nici un semn. Am adormit cu telefonul in mana, poate o sa sune la un moment dat. M-am trezit dupa 2 ore. Nici un semn. I-am dat un mesaj pe la 9 seara "Prea ocupat pt mine? Dk as sti k dormi, nu te-as mai stresa....dar avand in vedere ca nu stiu ce faci, m-am gandit sa mai dau si eu al treilea semn de viata pe ziua de azi...si sa nu crezi k nu te inteleg, doar k uneori am impresia k vb sg. Si da, sunt treaza de vreo 3 ore. Am dat un beep.......nici o speranta...p.s: te-am deranjat cumva d la vreun party sau din vis? sau poate de la vreun joc de carti......ori meci.........si dk dormi cumva, odihna placuta...". Nimic..........Nici un semn.......Dupa o perioada, am dat alte mesaje, am regretat ca am spus toate astea si am incercat sa o dreg, i-am spus ca il iubesc, ca imi este foarte dor de el, etc. Se parea ca imi iesise. Azi mi-a dat mesaj si mi-a explicat ca a venit acasa, a mancat, a facut un dus si a adormit. In seara asta am vorbit. Initial, am vrut sa vad daca este ok; nu-l simteam in apele lui.......Am ajuns sa discutam despre faza de aseara si i-am zis ca nu mi-a convenit situatia. Mi-a raspuns ca era f obosit, ca a fost cu seful lui nu stiu unde, cu masina......Si i-am zis ca putea sa-mi dea macar un mesaj cand era in masina.......Nu........Ca vorbea cu seful si nu avea cum (Desi, de obicei, imi dadea mesaj sau ma suna inainte sa ajunga acasa, pentru ca apoi nu se stia daca o sa mai vorbim sau nu; in fiecare zi)........Iar s-a ajuns la problema legata de increderea in el si la faptul ca sunt eu copil. Ok, asta sunt eu, fac greseli.......Mi-a reprosat ca sunt prea rasfatata.......Si nu stiu cum dracu' se face ca mereu eu sunt cea care poarta vina......In permanenta, eu sunt vinovata pt tot........Sunt om,ma enervez, fac greseli.......Dar el este perfect? Cand i-am zis de faza cu plecatul pe munte, cand mi-a reprosat ca nu mi-a fost dor de el o zi intreaga, ca nu am dat nici un semn de viata (nici el nu a dat vreun semn in ziua aia) si i-am replicat ca aici nu era numai vina mea, nu i-a convenit, mi-a spus un "Da.......ai dreptate" cu jumatate de gura. Sunt eu mai mica decat el, sunt mai alintata si cum mai vrea el, dar asta nu inseamna ca este doar vina mea de fiecare data cand ne certam. Mi-a zis ca nu-si mai bate gura de pomana cu mine, sa fac ce vreau de acum inainte, ce ma taie pe mine capul, ca el s-a saturat sa-mi tot tina teorii......De parca l-as fi obligat sa faca asta........I-am zis ca am incredere in el, indiferent de parerea lui si ca nu dau ii dau mesaje uneori sau nu il sun, pentru ca nu vreau sa-l trezesc din somn; cum mi se intampla de obicei. Daca mi-ar spune ca se duce la somn, l-as lasa sa doarma, dar cum eu nu stiu ce face si mi-e dor de el, il sun.......Mi se pare logic, nu? S-a enervat, respira ca un taur furios si cand am intrebat ce am mai facut acum, ce are, mi-a raspuns "Ce? Nu mai are voie omul sa respire?" I-am zis ca mereu eu sunt vinovata pentru tot......Nu i-a convenit, a tacut.......La sfarsit, cand mi-a spus ca trebuie sa manance, l-am intrebat "Esti suparat pe mine?" el: "Nu" eu: "Nervos?" el: "Nu mai conteaza cum ma simt" eu: "Imi pare rau, nu am vrut sa-ti stric seara" el: "Yep.............Shit happens.........." Trebuia sa iasa la biliard, nu stiu ce a facut.......Uneori, imi vine sa renunt la tot ce am construit impreuna, la incredere, la rasete, la bucurii, la momentele in care am fost alaturi unul de altul.......Dar stiu ca as regreta enorm, mai tarziu.........Armonie, ah? Nu mai inteleg nimic. Nici macar in ce directie se duce toata nebunia asta. Pot sa bag mana in foc ca nu o sa dea nici un semn de viata pana maine.