Cursul vietii.......

Azi am fost si trista, si vesela. Totul se rezuma la un singur motiv: un prieten si-a gasit jumatatea......Sau cel putin este linistit, acum. M-am bucurat enorm pentru el, mi-a dat o stare de spirit excelenta, dar........Cand am vazut cum il alinta iubita lui, cat de mult tine la el, m-a durut. Amandoi sunt din Bucuresti. Eu am vorbit cu el de multe ori, nu ne-am vazut niciodata face to face; web-ul sau chestii de genul asta. Dar tineam legatura; au fost perioade cand vorbeam mai tot timpul:) Ambii am avut sansa sa ne vedem si fata in fata, sa  radem si sa discutam tot felul de lucruri si live. Din pacate, atunci cand a trebuit sa ajung eu in Bucuresti cu o treaba, totul s-a anulat inainte cu cateva zile. Cand a trebuit sa vina el aici de 1 Mai, s-a contramandat iar totul; au intervenit altele. Apoi, viata a mers mai departe. Nu am mai vorbit atat de des; fiecare s-a ocupat de problemele lui, desi el dadea semne de viata de fiecare data cand avea timp si eu ii raspundeam. Numai ca din vara, de cand a vazut poza cu puiul meu, nu a mai dat aproape nici un semn. Azi am aflat de ce, cand am vazut poza respectiva. Se pare ca este o relatie stabila, de cateva luni....Imi pare bine pentru el, dar stiind ca si eu am tinut la el candva, doare un pic....Si culmea, ca eu vazusem pozele fetei acum ceva vreme si chiar mi-am zis ca e genul lui, ca s-ar potrivi cu ea. Se pare ca am presimtit.........Ce ironie.....Azi mi-am dat seama ca mai tin la el, inca:) Chiar i-am dat un mesaj privat si mi-am marturisit fericirea pentru el:) Pentru ca, in ciuda tuturor, ma bucur. Merita sa fie happy, e un om cu suflet bun, chiar de copil, uneori:) Dar mergem inainte, viata e frumoasa si trebuie sa apreciem ce avem langa noi. Poate ca datorita lui am invatat sa privesc si dincolo de fizic ( a fost model candva), sa vad esenta unui om, nu doar ambalajul. In final, trebuie sa ne bucuram de fericirea altora, chiar daca ne doare un pic:)