Too late

Am vorbit aseara cu el, cu Trecutul. Il visasem cel putin ciudat. Apoi am aflat de incidentul de la Universitate. Chiar daca fiecare isi vede de drumul lui acum, am vrut sa stiu daca este in regula. Din fericire, nu a patit nimic,nu a fost ieri acolo :) Am inceput sa vorbim despre vietile noastre si relatiile de acum. Cand i-am spus de cel de acum ( de care aflase in vara, mi-a vazut poza la avatar) mi-a replicat "bv...ar trebui sa fie fericit...chiar esti o persoana cum putine sunt si cu asta am zis tot". I-am zis doar "multumesc frumos:) eu cred ca este:) ma bucur ca ti-ai format parerea asta despre mine" Raspunsul lui " :*" . A fost mult mai simplu ca in alte dati. N-am simtit nevoia sa ma apropii iar prea tare de el. Am mentinut "o distanta" daca o pot numi asa. Fara pupici, fara imbratisari :) Doar zambete si reactii normale, fara pic de curiozitate; mai degraba, provocari diplomatice si situatii vitale:) M-am simtit de parca ar fi fost prima data cand vorbim; ca si cand ar fi fost un strain, pe undeva:) Si, in ciuda tuturor, a ajuns iar sa planga pe umarul meu, la fel ca inainte, de parca nimic nu s-ar fi schimbat si nu ar fi aruncat cu noroi in mine, in vara, cand a zis ca eu nu ma ridic la standardele lui. Hmmm.....Probabil ca s-a maturizat si a realizat cine sunt eu, cu adevarat, in sufletul meu. Stiu ca in ciuda tuturor, ma apreciaza si poate regreta anumite lucruri, dar viata merge mai departe. Nimic nu poate fi reparat; singurul lucru care ma mai leaga uneori, e faptul ca il visez de fiecare data cand este in pericol sau i se intampla ceva neplacut. Nu-mi pot explica de ce; unii spun ca avem o karma comuna, ca ne leaga un lucru senzorial sau poate ca viata ne va indrepta pasii spre aceeasi directie, candva, si totul se va schimba iar. E ciudat, el este singura persoana pe care o visez in asemenea momente, desi se intampla sa nu comunicam si cateva luni, de multe ori. Cu toate astea, este tarziu :) Timpul l-a maturizat, nu mai este copilul ce pretinde a fi un om matur. A realizat prea tarziu ce fel de persoana sunt; ma bucur ca ma apreciaza, dar vorbele lui nu mai au acelasi impact asupra mea. Inainte as fi facut orice pentru el, acum,nu. Imi este bine asa,nu mai am atata nevoie de sfaturile si sprijinul lui moral. Stiu doar ca ma poate ajuta atunci cand este necesar, si atat:) Nici macar nu stiu daca il mai pot considera amic......Poate vechi prieteni.......Sau e prea mult? Nu stiu ce planuri are viata asta pentru noi, dar momentan ne urmam propriile vise, cu persoanele dragi alaturi:) Si totusi......It's too late now.....