IUBEEEEEEESC!!!!

Chiar daca e vorba de aceeasi persoana si am mai repetat lucrul acesta, nu ma pot abtine sa nu o afirm inca o data. Am fost atat de trista azi, nu eram in apele mele, nu am fost eu pana acum o ora. Simteam nevoia sa vorbesc cu el, sa-l stiu langa mine. Nu a mai fost nevoie. M-a sunat exact cand ma simteam ingrozitor de singura si pustie. Ca si cum ar fi stiut ca nu sunt in regula, ca am nevoie de el, de vocea lui, de tot ce inseamna spiritul lui si dragostea ce mi-o poarta. Am pierdut sirul dovezilor in care am realizat ca suntem telepatici, in ciuda distantei (din punct de vedere geografic). Cum mi s-a zis la un moment dat "voi sunteti mai mult decat prieteni si mai putin decat iubiti". Si exact asta suntem. Ce nebunie, nu? In ciuda tuturor, sunt fericita si in mod sigur voi adormi cu zambetul pe buze. Nu am cum sa o neg. Il iubesc. Este un om incredibil de dulce.......Ah......Iubirea........

Si poate ca totusi Dumnezeu are un plan

Cu mine, cu tine, cu fiecare din noi. Am vorbit azi despre sensul vietii, despre rolul fiecarui om ajuns la nivelul acesta spiritual, fiinta umana ce trece prin etapa asta. Acum ceva timp, puteam sa jur ca planul conceput de mine va avea sorti de izbanda. Azi, am aflat ca toate s-au schimbat. Stand si analizand dincolo de sentimentele ce m-au incercat in acele clipe, mi-am dat seama ca, poate, nu era chiar momentul cel mai potrivit pentru lucrul respectiv. Exista un rost, un scop si pentru evenimentele neasteptate pe care le traim, uneori. As spune ca este vorba de un......."complot divin", daca il pot numi asa. Eu am crezut mereu ca am un inger ce ma apara, ca exista acea putere divina, de care toti avem nevoie. La nivel personal, trebuie sa admit ca am avut vise premonitorii; atunci cand am fost la un pas de moarte, datorita unui accident de masina, Dumnezeu mi-a trimis un vis, cu ceva ore inainte, in care mi-a aratat exact ce voi pati. Stiu un om pe care nu l-am cunoscut personal, insa de care ma leaga o legatura mai mult decat spirituala, visandu-l de fiecare data cand este in pragul unui pericol, fara sa stiu in ce actiuni se implica sau  daca pleaca intr-o tara straina. Mereu il avertizez in legatura cu visele mele si de fiecare data, ramane surprins, nestiind cum este posibil acest lucru. Poate ca Dumnezeu mi-a dat harul de a ajuta oamenii, de a ma implica in tot felul de actiuni caritative. Recunosc, imi place sa-i ajut pe cei din jur si o fac cu o bucurie imensa. Asa sunt eu, asta imi este firea. Sunt mult mai fericita cand ii ajut pe ceilalti decat atunci cand imi rezolv o problema personala. Nu stiu de ce. Poate ca si asta face parte din planul lui Dumnezeu pentru mine,nu?

Cantec

Uneori, te simti mai bine, daca un om drag iti da astfel de sfaturi. Chiar si la final :) http://www.youtube.com/watch?v=HJRkrJx2ekA

Curiozitate

Am stat si m-am intrebat: Oare distanta dintre doi oameni, ii poate apropia sau departa? Uneori, am parte de ambele sentimente, dar inca nu stiu care dintre ele atarna mai greu in balanta......Acum incep sa ma apropii, poate maine ma departez......Complicata firea asta umana.....Nici eu nu ma mai inteleg......

Incredibil, dar adevarat

Aseara ti-am zis ca imi este dor de tine, uneori. Ti-am trimis un mesaj; daca am facut bine sau rau, inca nu stiu. Dar am simtit nevoia sa fac asta. Si o stii. Azi, mi-ai raspuns, spunandu-mi ca era normal sa apara si asta. Ti-am dat un raspuns pe masura. Ai vrut sa stiu ce mai fac, daca sunt bine. Ai aflat si asta. A fost un schimb continuu de mesaje, intreaga zi. Eu nici macar nu te-am intrebat daca esti bine, cum iti mai merge, absolut nimic. Acum doua saptamani m-ai intrebat daca a aparut cineva in viata mea. Ti-am spus cu zambetul pe buze ca nu este nimic nou in destinul meu. M-ai intrebat de ce zambesc. Simplu, mi-a mers bine in ziua aia. Mi-ai reprosat ca m-am schimbat. Faptul ca ma voi intalni in Bucuresti, peste o saptamana si ceva, cu un om special pentru mine, nu inseamna ca voi relua vreun aspect din ce s-a petrecut la un moment dat, intre mine si el. Suntem doar prieteni foarte buni, de suflet, cum s-ar spune si atat. Dar ti-am zis si stii foarte bine, ca pentru mine, omul acela va ramane mereu acolo, in adancul sufletului, indiferent ce s-ar intampla. Si, in mod sigur, el m-a apreciat mult mai mult decat tine. Si a fost mereu langa mine, chiar si la ore tarzii in noapte, cu un sfat, o vorba buna. Un om pe care ma pot baza oricand si ar face orice pentru mine, pentru a ma ajuta. Uneori, ma indoiesc ca ai putea sa faci si tu aceleasi gesturi, de fiecare data cand am nevoie de tine; verbal, toti suntem alaturi de cei dragi, spiritual, mai putin. Azi, ai vrut sa stii neaparat daca exista sau nu, cineva in viata mea. Fiecare schimb de mesaje avea aceeasi curiozitate subtila: Mi-am gasit oare pe cineva? Din cauza asta ma port mai indiferenta? M-am schimbat cu adevarat sau nu? Ai afirmat ca ma cunosti 100%. Hmmm.......Iti respect parerea, dar imi rezerv dreptul de a o accepta sau nu. Exact asa ti-am replicat si tie. Intr-un final, m-ai sunat. N-ai mai rezistat, vroiai sa afli neaparat care este adevarul. Mi-ai spus din start, ca nu eram eu cea din mesaje si ca tot eu am afirmat, la un moment dat, ca am ramas aceeasi, ca nu m-am schimbat. Da, am ramas aceeasi in sufletul meu si in tot ce simt, dar ca mod de a privi lucrurile, am devenit mult mai selectiva, in ceea ce priveste oamenii. Eram si inainte destul de atenta de ce gen de oameni ma inconjor, dar acum am si mai multa grija la cine tin cu adevarat. Tu o tineai una si buna ca eu am pe cineva, ca esti tu sigur de asta. Intre timp, ai aflat ca nu este asa. Si, trebuie sa admit ca cel mai tare m-au surprins link-urile trimise de tine, prin mail, in legatura cu un serial. Wow, ai avut bunavointa sa-ti rupi cateva secunde din timpul tau, si pentru mine? Probabil ca ar trebui sa ma simt flatata,nu? Avand in vedere ca in timpul sesiunii din iarna te-am rugat sa-mi cauti un referat iar tu ai avut mai multa grija de prietenii tai, de iesitul cu ei, decat de mine; bineinteles ca nu m-am putut baza pe tine, atunci. Ma intreb de unde si pana unde, interesul asta mare de a sti daca a aparut sau nu, cineva in viata mea. Ti-e teama sa ma pierzi, dupa ce ai aflat ca omul acela special, si-a dat seama de caracterul meu sau vrei doar sa-ti hranesti orgoliul, gandindu-te ca tot la tine imi sta mintea si sufletul? Sau poate iti doresti sa vin inapoi si nu stii cum sa-mi zici asta? Vai, nu-mi spune ca ti s-a facut dor........Hmmm......Am nevoie de cateva sfaturi/opinii.

Gol, pustiu, desert..........

Poti sa ma jignesti, sa-mi spui cum vrei tu, sa-mi gasesti o mie de porecle, care mai de care mai hidoase si urate, poti sa tipi la mine, sa ma imiti in cel mai oribil mod, sa razi, sa faci ce vrei......Nu-mi mai pasa, nu ma mai intereseaza nimic din raul pe care mi-l poti face. Gata. Nu mai am chef de nimic. Abandonez. Ma poti face slaba. Si ce daca? Poate ca asa am fost mereu si nimeni nu a vazut asta. Poate ca m-am saturat sa fiu omul vesel si lipsit de griji, pe care multi il percep. Poate ca ascund si eu o tristete in suflet......Ma simt dezamagita de oameni, de persoanele care uita de unde au plecat si unde au ajuns, cei care au impresia ca li se cuvine totul. Urasc snobismul si falsitatile. Ma simt goala. Poate pentru ca eu nu sunt ca ei. Pentru ca am nevoie sa fiu ascultata si sa nu ma judece nimeni. Mi-as dori ca anumite persoane sa se uite in ochii mei si sa-mi poata citi sufletul, fara a trebui sa explic tot felul de lucruri. Si sa actioneze in consecinta de cauza. Stau in camera mea, beau berea castigata la concurs, am geamul deschis si ascult muzica incasa. Mi-as fi dorit sa stau pe plaja, sa privesc marea si sa adorm in valurile ei. Sa ma imbratiseze ele........Si inca imi lipseste.......

Dialog cu........Dumnezeu

Aseara Te-am rugat sa-mi dai un raspuns. Azi m-a sunat si ar vrea foarte mult sa vina la mare, sa ne vedem. In ce calitate? Inca nu stiu. Dar nu despre asta e vorba acum. Stii, am stat si m-am gandit la visul de aseara, in care vorbeam cu el; la clipele de azi si discutia avuta, la raul de lacrimi in care m-am inecat aseara, la tot. Uneori, imi pare ca am intrat in cercul incurabil al amintirilor cu el, insa, de fiecare data simt ca Tu concepi totul in asa fel, inca sa-mi fie bine si sa zambesc exact atunci cand ploaia se dezlantuie furioasa si rece in sufletul meu. Stiu ca ma privesti acum si Te bucuri pentru starea mea de spirit. Mereu mi-ai trimis un inger pazitor in cele mai grele momente din viata. Stiu ca ma veghezi si pot conta oricand pe ajutorul Tau :) Si asta imi da curaj sa merg mai departe. Telefonul de azi a fost un semn,nu-i asa? Am observat ca intotdeauna cand incerc sa ma abat de la drumul meu, Tu imi ghidezi pasii spre tot ce este mai bun pentru mine. Inseamna ca si de data asta, a fost la fel. Mai tii minte pactul facut,nu? Cel in care Te rugam sa-l lasi in viata mea, daca este demn de mine si sa-l indepartezi, daca Tu consideri ca ma va face sa sufar in locul clipelor de fericire. In mod sigur Iti amintesti. O simt. Acum am inteles mesajul pactului de atunci. Merita sa faca parte din viata mea, ca prieten, iubit sau in orice alt fel in care Tu consideri ca este bine :) Iti multumesc pentru ca EXISTI.

p.s: Pot sa-Ti mai cer un singur lucru? Te rog, fa cumva sa poata veni la mare, sa ne vedem si ce va fi mai departe.......las tot in mainile Tale :)

Doar timp......

Amintirile imi plang pe la colturi, ghemuite intr-un hamac agatat in mijlocul ploii. Le simt lacrimile ce-mi ard si ultima farama de suflet ramasa. Privesc in jur; imi vad gandurile imprastiate peste tot. Sperantele ce zambeau candva, acum stau cuminti, vrand sa le imbratisez iar. Ma uit absenta la ele, la amintiri......Simt doar o furtuna ce se inteteste in mine, cu fiecare secunda ce trece.....De ce timp? Ce ti-am facut? De ce vise? Cu ce v-am gresit? De ce, Doamne? TU ai raspunsul la toate; Te rog, gaseste-l si pe al meu. Dezamagire.......Dor.....Si DA, iti simt lipsa.......Inca......Mi-ar fi placut sa fii aici si sa ma tii in brate, dar.........Mereu vor fi obstacole.......Doamne, ai grija de el, Te rog........Si daca esti bun, da-mi si un raspuns.......

Picuri

De amintiri, de zambete. Zilele astea a plouat exagerat de mult, poate. Dar m-am simtit excelent. Ploaia ma face sa simt in felul asta. Gandurile mele se regasesc in vantul furios de afara, sentimentele sunt mangaiate de stropii ceresti iar pielea mea.........tanjeste dupa caldura mangaierii tale. Ciudat,nu? Stiu ca esti langa mine in orice secunda, insa doar spiritual, de cele mai multe ori. Fizic, este mult prea greu. Si totusi, te vreau langa sufletul meu........Ma poti acuza de propriul rasfat, de egoism personal. Nu-mi pasa :) O spun senina, fara a tine cont de consecinte. Sunt un copil, atunci cand vreau. Insa, doar tu ma cunosti cu adevarat. M-a napadit nostalgia. De ce? Iti simt lipsa. In suflet, timpul imi picura amintirile noastre :)

Copii

Nu stiu ce am avut azi, dar am ras extrem de mult. Din orice :) M-am simtit plina de viata, cum n-am mai facut-o de ceva vreme. Am ras cu o pofta nebuna, intocmai unor indragostiti ce se bucura de fiecare picatura de ploaie, de fiecare sarut, de contopirea trupurilor si a spiritului, de tot ce este viu si tandru. Am fost un copil; fara griji sau responsabilitati. Doar un copil vesel si visator. Am simtit ca lumea imi apartine, pentru ca orice as face, forta divina ma va apara. Azi am vrut sa imbratisez toti copiii lumii, toti oamenii, sa le impart zambete, sa-i ocrotesc, sa le fiu acolo, indiferent de sunt tristi sau veseli, sa ma bucur de fericirea lor si sa le alin tristetea, celor loviti de soarta. Am avut chef sa strig in gura mare ca imi este bine si ii vreau pe toti cei dragi langa mine. O fi efectul verii sau am reusit sa trec peste tristetea ce o simteam candva?