I'm baaaaaaaaack!!!!!!

N-am avut net o saptamana si mi-a fost foarte greu. M-am simtit oarecum rupta de lume, de tot ce ma inconjoara. Dar am profitat de ocazie si am terminat o carte ce mi-a devenit foarte draga, intre timp. Chiar si fara net, mi s-au intamplat multe. Ne-am mai certat, ne-am mai impacat......O sa-mi pape ficatii intr-o zi :P Prieteni, iesiri, partiale.......O nebunie.......Bine ca am revenit; simteam nevoia sa scriu:)

Suntem bine? Nu stiu......

Pana la urma s-a dovedit ca a dormit cam 24 de ore. Avusese o saptamana grea, stiam asta ca mi-a zis. Iar se pune problema increderii. E al naibii de greu sa-l cred asa cum vrea el. Spun ca il cred, dar stim ca nu este asa. Uneori, imi vine sa renunt de tot la el. Se plange ca s-a ingrasat si cand i-am zis sa-si faca niste analize, ca poate s-a declansat cine stie ce, pe fond de stres, a spus ca nu are nimic, ca stie el sigur. Il urasc in momentele astea. E asa de greu sa inteleaga ca ii vreau binele? Mda, e foarte incapatanat (capricornii astia iti mananca ficatii uneori) si tot ca el o sa faca. Fumeaza si tuseste. L-am rugat sa nu mai fumeze un pachet pe zi; cheltuie 3 milioane pe luna doar pe tigari si situatia lui materiala nu este chiar roz, dar nu intelege. Mi-a zis "Pui, cand m-ai cunoscut, stiai ca fumez. Acum de ce vrei sa ma schimbi?" I-am spus ca nu este vorba de schimbare, ci de sanatatea lui. De altfel, in cazul meu, daca racesc ma trezesc cu o teorie de parca ar fi mama. El poate pati de toate, eu,nimic. Stie ce probleme de sanatate am si nu vrea sa ma stie bolnava, dar eu trebuie sa il stiu ca tuseste si se tot plange ca il doare spatele sau coloana. Pai kilogramele in plus fac rau,nu? Daca ar fi langa mine, l-as lega de maini si de picioare, as chema un taxi, l-as baga in portbagaj si l-as duce la primul laborator de analize pe care il intalnesc,numai sa stiu ca este ok. Isi bate joc de sanatatea lui si crede ca e "Batman". Nu e omul perfect, pentru ca asa ceva nu exista, dar stiu ca ii pasa de mine, ca incearca sa-mi corecteze defectele, atat cat poate. Da, si eu sunt incapatanata, dar incerc sa ma "vindec", cu toate ca e destul de greu si mereu fac aceleasi greseli. E o relatie cu bune si cu rele, dar sunt fericita ca ii simt grija in fiecare zi. Chiar i-am zis aseara ca sunt happy pentru ca il am. N-a zis nimic, doar a zambit si mi-a spus "Noapte buna". Ce sa inteleg din raspunsul asta? Uneori, il simt rece. Oare asa reactioneaza barbatii cand te porti mult prea frumos cu ei? Habar nu am. Faptul ca nu e cu mine, fizic, ingreuneaza si mai mult lucrurile.....Daca as sta si as face o analiza a lucrurilor pana acum, eu as avea mai multe bile negre decat el. Poate ca sunt si un pic mai mica decat el, ca varsta. Nu am atata experienta si poate ca nu-l inteleg asa cum vrea el, dar stie ca inseamna mult pentru mine. Nici eu nu ma mai inteleg uneori. Nu vreau un om perfect, dar macar sa ia in considerare ce-i spun si eu.....Daca uneori am senzatia ca e iritat sau plictisit, il intreb daca a patit ceva. Reactia lui: eu am presupus toate astea si de unde si pana unde am ajuns la concluzia asta, ca el este bine si nu are nimic (chiar daca uneori stiu ca nu este asa). Ii spun ca mi-am dat seama din vocea lui si vreau sa stiu ca este ok. Si iar ies discutii ca eu presupun si ca el s-a saturat de prostiile astea. Nu-mi mai da mesaj dimineata si ma trezeste. Se pare ca ma lasa sa dorm. Frumos.....doar ca imi place sa ma trezeasca dimineata, si stie asta. Am impresia ca e doar un joc prost, in care el ia totul in serios sau nu-i pasa de nimic, uneori. Iar eu fac tot ce pot sa aiba moralul la un nivel cat mai ridicat si sa-l stiu mereu zambind. Il iubesc, dar nu la fel ca cel din trecut. Sunt doar sentimente puternice si atasament, mai bine zis. E refugiul meu; chiar i-am zis intr-o seara, acum multa vreme, ca este darul meu de Sus. A ramas impresionat. Nu se astepta la asemenea cuvinte. Si totusi, am vorbit cu o prietena foarte buna de-a lui, din grupul lor si am intrebat-o daca este vreo diferenta intre omul dinaintea mea si cel de acum. Mi-a raspuns afirmativ; e schimbat, e altul, mult mai linistit. O alta prietena i-a spus ca este schimbat in bine, mult mai vesel si echilibrat, alt om si ca de multa vreme nu l-a mai vazut asa. Fara el nu este petrecerea completa, cei din jur nu rad la fel de mult si nu sunt asa de bine dispusi. Are obiceiul de a face farse si vrea sa-i stie razand pe cei dragi. Sincer, nu ma vad fara el pentru mult timp de acum incolo; mi-am gasit echilibrul, dar uneori imi papa ficatii rau de tot si nici nu mai stiu ce sa cred.......

Eu ce insemn, in final?

Asta e una din zilele in care nu stiu nimic de el. Am vorbit azi dimineata, pe la 7, cand l-am trezit si atat. I-am dat un mesaj pe la 1, i-am trimis un sarut pufos. Nici un raspuns........Dar ma intreb cum de a avut timp sa-si verifice mail-ul acum 6 ore......Probabil ca am fost prea buna si prea draguta zilele astea. Am visat ca ne-au fost facute farmece. El nu crede in astea, le considera prostii. Pacat ca sunt lucruri ce au loc.......Stiu ca am gresit si eu, am mai dat-o in bara, dar........Oare el este perfect? In mod sigur,nu. Si atunci? Stie ca nu vreau sa fiu una in plus pe lista lui. Nu inteleg de ce se comporta asa. Daca sunt o scorpie, nu e bine; eventual ne certam daca sunt nervoasa si incep sa fac urat. Daca sunt prea buna si incerc sa am grija de el, sa-l fac sa zambeasca, sa mai uite de stres si griji, iar nu e bine. I se urca la cap si se crede un Fat Frumos. Acum doua saptamani ma suna si de 5 ori pe zi.......Azi, deloc. Si facea aluzii la copii si tot felul de lucruri. Mda........Mai vedem noi. E posibil sa doarma, dar totusi......Macar un minut sa dai si tu un semn de viata......Stiu ca este obosit, insa daca il suna vreun prieten, ii trece instant oboseala.....L-am intrebat intr-o seara ce insemn pentru el. A spus ca nu-mi zice, mi-a replicat doar ca scopul lui in viata mea este sa ma invete pe mine sa ma descurc mai departe in viata. Frumos raspuns, dar nu asta nu inseamna tot. Acum un an, la inceput, pana sa ne vedem, ma purtam mai rece si imi era mai bine. Numai ca lucrurile au evoluat si atitudinea de atunci a fost inlocuita de una mai protectoare. E si normal, pana la urma, sa fie asa. A trecut un an si 4 luni. S-au schimbat multe. Stiu doar ca nu vrea sa auda ca eu am patit ceva, ca sunt racita sau ma simt rau. Da, imi poarta de grija, chiar daca e departe. Mereu imi tine teorie daca fac vreo "prostioara" de genul asta (parca ar fi mama). Si doar stie ca imi fac griji daca nu ma suna.........El spune ca vestile rele circula repede si nu ar trebui sa ma gandesc la rau, daca nu ma suna. Sunt tare curioasa ce simte el pentru mine in momentul de fata, ce insemn pentru el, cat de mult ii pasa de mine. Pentru ca, sincer, nici eu nu mai stiu.........

Primavara incepe cu el

Si orice alt anotimp. Si vara, si toamna,si iarna si iar primavara. Incepe cu un suflet de om, cu un zambet, cu o speranta, cu fericirea de a gasi omul pe care l-ai cautat timp de 20 de ani (bine, 19 ani si un pic, de fapt:P ) . Nu stiu ce e cu mine, probabil ca realizez starea mea de amorezare pentru a nu stiu cata oara si inca nu-mi vine sa cred ca mi se intampla mie. Iar :)) Si ca totul este bine si mergem inainte, dupa un an, trei luni si 3 saptamani; timp in care am apucat sa ne vedem doar o singura data face to face. In rest, pe mess, telefoane, web, etc. Toti erau pesisimisti, nimeni nu ne acorda vreo sansa dar viata nu este asa cum vor cei din jur; este asa cum vrea Dumnezeu si se pare ca eu sunt norocoasa, cel putin pana acum :) Am gasit ce am cautat si vreau sa ramana asa mereu. Vorbeam intr-o seara si el imi zicea "Eh, la 27 de ani, o sa ai o casa, o masa, copii......" la care eu"Eh, mai vad la ultima parte" iar el "Stai asa, cum adica?!" pe un ton oarecum surprins si deranjat de afirmatia mea. I-am explicat ca in momentul de fata, astea mi se par SF-uri, am doar 20 de ani si mai este pana atunci, nu pot concepe acum lucrurile astea. Raspunsul lui a fost "Puiut, dar astea sunt lucruri din viata, nu doar povesti. Asta este viata si cursul vietii." Si a inceput sa rada. Si da, are dreptate. Hmmmm........cred ca s-a dat de gol aici :P Si tocmai de asta e adorabil. Si primavara va incepe mereu cu el.

"Soare"

A venit si luna martie peste mine. Un pic de veselie, o frantura de zambet......Dar cum viata nu e atat de frumoasa, a urmat si o dezamagire; mai bine zis, o frustrare. Incapacitatea de a-ti lua viata in propriile maini, de a te bucura de propria munca, de a zambi, de a te simti norocos......Acum o saptamana am auzit despre un job in Grecia si insulele din zona. Eram incantata. Totul parea ca se schimba.....Ca poate am sansa de a munci si vedea locuri noi, simultan. Azi, am aflat ca este o mare teapa. Prea frumos pentru a fi adevarat. Visam sa plecam amandoi, sa ne facem un rost.......Nu-mi lipseste nimic. Poate doar norocul, uneori. Ca acum. Inca sper in zile mai bune......Dar pentru cat timp? Habar nu am.

Sub tratament

Ma simt mai bine. Sunt in curs de tratare a starii de spirit. Ma hranesc zilnic cu portii mari de Jack Black (si Tenacious D, bineinteles). Nu stiu ce are omul asta, dar ma fascineaza. Mi se pare atat de funny si plin de viata.....Am gasit dvd-ul cu "Tenacious D in Pana Destinului" (stiu, filmul e vechi) si m-am bucurat ca un copil de 5 ani cand m-am uitat pentru a mia oara la aceleasi secvente, plus scene din culise si din studioul de inregistrari. JB seamana cu un coleg de-al meu de facultate si cu puiul meu, in aceeasi masura. Toti trei sunt rockeri, asa ca se intelege pasiunea mea pentru Jabel :P Am vazut si Year One de 3 ori, pana acum :) Imi place vocea lui, traieste fiecare clipa la maxim si starea lui imi transmite o energie fantastica. Dap, mi se pare un om incredibil :) Probabil ca iar bat campii, dar mi-ar placea sa-l intalnesc intr-o zi, chiar si pentru o secunda, sa-i strang mana si sa-l felicit pentru toate rasetele si zambetele ce mi le-a furat :) Mai e un pic si trece si ziua de azi. Eu continui sa ma uit la Jack. Cred ca am devenit dependenta de el :P O seara cat mai frumoasa!

Nu mai pot...........Si nu mai vreau......

Am vise....Si ce conteaza? Vreau sa cunosc oameni noi.......Pe cine intereseaza asta?.......Simt nevoia sa zambesc.....Si ce daca? Am facut candva bine.....Are vreo importanta? Sunt si eu om, simt.....Cui ii pasa? Ma uit pe strada, sunt doar o straina, nimanui nu-i pasa de gandurile mele, de idei, de vise.......Stiu doar sa ma analizeze fizic si eventual, se uita la mine cu compasiune, zicandu-si parca in gand "Saraca, pacat ca e draguta, dar are probleme cu greutatea". Ma simt pusa la colt in fiecare secunda. Nimeni nu se intreaba cum e sa ajungi victima greselilor medicale, de la varsta de 6 ani si pana in prezent......Analize, medicamente pentru un lucru, ce s-a dovedit fals si consecinta: palpitatii la inima pe viata. Purtat de ochelari din cauza unui medic ce nu a fost in stare sa descopere o miopie, acum 14 ani.....Doi ani de nopti albe si o fiere scoasa (26 de pietre) acum 3 ani. Tedinta de ingrasare pe care incerc sa o tin sub control, sub diferite forme. Discopatie cervicala; daca alerg, sar sau fac un efort asemanator, risc sa paralizez intr-un an.......Glicemia si nervii la pamant.....Si eu, care imi doresc sa calatoresc, sa vad lumea asta mare, sa ma bucur de peisaje si de tot ce e frumos in viata......Dar nu, trebuie sa fac totul in functie de sanatatea mea.......Care este si asa, la pamant.....Tratamente peste tratamente, medici si alti medici, diagnostice gresite, mers la doctori in fiecare vara, la inceputul vacantei si asa mai departe.........Am doar 20 de ani,Doamne!!!!!!! O sa-mi fac alte analize generale saptamana viitoare........Mi-e si frica sa ma duc sa le fac.........Cine stie ce nou diagnostic o sa-mi mai puna........La un moment dat, inghiteam 11 pastile pe zi........Super,nu? Sor'mea n-are nici o problema de genul asta, nu-si face griji, nu se duce la doctor asa des,nu-si face analize si nu se streseaza pentru fiecare durere care apare.........Daca as sti cu ce am gresit, as putea repara tot........Ma simt pustie,indiferent cata lume ma iubeste.......Niciodata nu am simtit iubirea oamenilor........Probabil ca iti par o ciudata. Asta sunt eu: cu crizele mele de izolare, cu un ton al vocii mai impunator (dar nu e vina mea......) , cu o gandire nonconformista si cu multe vise spulberate.........Si nu mai vreau nimic din toate astea.........

Vrem.........

M-am plictisit.......M-am saturat.....De viata, de oameni, de tot ce fac. Vreau sa evadez, vreau sa plec in alta dimensiune, sa cunosc alta lume, alte minti, alte zambete, altceva......Sunt atat de satula.......Ma scald intr-o mocirla de vise neimplinite, de tristete si viitor nesigur. Poate nu ar trebui sa ma gandesc la viitor, poate ca e mai bine sa traiesc prezentul. Dar nu pot. Sunt prea satula de momentele de acum, de tot ce este in jur. E frustrant cand iti doresti atatea si te lovesti de peretii societatii, ai unui sistem care te face sa renunti pana si la viata.....E deprimant; un tunel negru in care mai gasesti uneori si mici pete de alb. Vreau multe, vrea multe; vrem multe. Amandoi. Dar suntem legati de maini si de picioare. Ne-a ramas doar speranta; cat o mai trai si ea, saraca. Imi vine sa ma urc pe cea mai inalta cladire si sa strig in gura mare "NU MAI POT!!!!! Fratilor, murim cu fiecare secunda ce trece!!" . Sunt la inceputul vietii, dar imi pare sfarsitul.......Atata suferinta, atatea rataciri......Imi vars amarul aici, intr-un spatiu infim fata de lumea ce se schimba cu o viteza incredibila langa mine. Dar eu nu vreau asta. Imi doresc sa raman aceeasi, fara masti, fara zambete false. Sa cunosc oameni REALI si nu alte papusi ale societatii. Ma simt goala, singura. Atat de singura incat mi-as dori ca toate persoanele pe care le-am iubit vreodata, sa ma imbratiseze si sa-mi zambeasca sincer. Stiu ca exista cineva care ma iubeste, tine la mine si ar da orice sa fim mereu impreuna, dar.......E departe; ne despart sute de kilometri. Ii simt atat de mult lipsa acum......Ce n-as da sa ma tina in brate acum, lacrimile sa-si gaseasca refugiul la pieptul lui......Totul e greu si necesita sacrificiu, doar ca uneori, greul devine imposibil de suportat.......Si simt cum ni se prabusesc toate visele......Tocmai de asta am hotarat sa nu ne mai facem vise si planuri....N-are sens; niciodata nu ni s-au implinit. Si e frustrant, si rau, si greu........Le luam pe toate asa cum vin. Vrem multe si atat de putine......Oare cerem prea mult lumii asteia? Un strop de siguranta, o farama de zambet?

Pentru o viata si un zambet

Toti spunem ca avem o viata, ca trebuie sa traim frumos, sa zambim, sa ne bucuram de tot ce ne inconjoara....Dar ce ne facem atunci cand viata noastra ia o intorsatura tragica si atarnam de un fir de ata? E prima data cand fac asta in mod public si sunt sigura ca totul va fi bine, in final :) Am donat si pentru micuta Maria, atunci cand a fost cazul, si pentru altii; nu as vrea ca acest mesaj sa treaca neobservat :) Oricare din noi putem fi in situatia lui :) Ajuta-l, te rog! Haideti sa daruim un zambet micutului ce va veni pe lume in curand! O viata pentru alta viata!

http://danielraduta.ro/

p.s: am preluat vestea de pe blogul lui Cabral, la randul lui, el preluand-o de la Piticu

Urmand regulile

Cine imi face ziua mai frumoasa............Pai, sa vedem:

http://justasillylittleday.blogspot.com/ (JOSEPHYNA)

http://a-small-part-of-existence.blogspot.com/ (AxE)

http://andrar.blogspot.com/ (fara ANDRA imi este imposibil)

http://www.andradiana.com/ (o s-o numesc ANDRA 2, daca nu se supara)

http://metafizicx.blogspot.com/ (si BUBU, pentru ca nu-i stiu numele real si chiar daca nu am comentat posturile lui, ma regasesc in ele, mai ales in partea de poezie)

Imi cer scuze ca nu am timp sa scriu regulile respective, dar vroiam sa stiti ca voi toti imi faceti fiecare zi mai frumoasa :) Multumesc pentru premiu, e prima data cand cineva imi apreciaza "munca" asta si chiar nu ma asteptam:) Te pup :*