o lume in care totul e posibil, atata timp cat balanta intre ratiune si simtire este la un nivel normal!
sâmbătă, 20 februarie 2010
Nu mai pot...........Si nu mai vreau......
Am vise....Si ce conteaza? Vreau sa cunosc oameni noi.......Pe cine intereseaza asta?.......Simt nevoia sa zambesc.....Si ce daca? Am facut candva bine.....Are vreo importanta? Sunt si eu om, simt.....Cui ii pasa? Ma uit pe strada, sunt doar o straina, nimanui nu-i pasa de gandurile mele, de idei, de vise.......Stiu doar sa ma analizeze fizic si eventual, se uita la mine cu compasiune, zicandu-si parca in gand "Saraca, pacat ca e draguta, dar are probleme cu greutatea". Ma simt pusa la colt in fiecare secunda. Nimeni nu se intreaba cum e sa ajungi victima greselilor medicale, de la varsta de 6 ani si pana in prezent......Analize, medicamente pentru un lucru, ce s-a dovedit fals si consecinta: palpitatii la inima pe viata. Purtat de ochelari din cauza unui medic ce nu a fost in stare sa descopere o miopie, acum 14 ani.....Doi ani de nopti albe si o fiere scoasa (26 de pietre) acum 3 ani. Tedinta de ingrasare pe care incerc sa o tin sub control, sub diferite forme. Discopatie cervicala; daca alerg, sar sau fac un efort asemanator, risc sa paralizez intr-un an.......Glicemia si nervii la pamant.....Si eu, care imi doresc sa calatoresc, sa vad lumea asta mare, sa ma bucur de peisaje si de tot ce e frumos in viata......Dar nu, trebuie sa fac totul in functie de sanatatea mea.......Care este si asa, la pamant.....Tratamente peste tratamente, medici si alti medici, diagnostice gresite, mers la doctori in fiecare vara, la inceputul vacantei si asa mai departe.........Am doar 20 de ani,Doamne!!!!!!! O sa-mi fac alte analize generale saptamana viitoare........Mi-e si frica sa ma duc sa le fac.........Cine stie ce nou diagnostic o sa-mi mai puna........La un moment dat, inghiteam 11 pastile pe zi........Super,nu? Sor'mea n-are nici o problema de genul asta, nu-si face griji, nu se duce la doctor asa des,nu-si face analize si nu se streseaza pentru fiecare durere care apare.........Daca as sti cu ce am gresit, as putea repara tot........Ma simt pustie,indiferent cata lume ma iubeste.......Niciodata nu am simtit iubirea oamenilor........Probabil ca iti par o ciudata. Asta sunt eu: cu crizele mele de izolare, cu un ton al vocii mai impunator (dar nu e vina mea......) , cu o gandire nonconformista si cu multe vise spulberate.........Si nu mai vreau nimic din toate astea.........
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
am citit mai multe posturi si am observat ca exista destule in care apare expresia:"nu mai pot", fie ca ea e exprimata in mod direct sau o pot deduce. viata fiecaruia e mai grea sau mai usoara, in functie de evenimentele petrecute, unele deloc placute, insa ceea ce nu trebuie sa uitam niciodata, zic eu, este speranta si mai mult decat atat, increderea in noi. cum ar putea avea altcineva incredere in tine, daca in primul rand nu ai tu? si acum nu ma refer la tine, ci generalizez. categoric, ceea ce ni se intampla ne influenteaza maniera de a gandi, capacitatile de a depasi urmatoarele obstacole si tot asa, dar eu cred cu tarie ca atunci cand alegi sa crezi, o parte din tine e salvata. incepe de la a crede in tine, apoi vei crede cu mai mare usurinta si in ceilalti, iar unii, la randul lor o vor face. nu fi insa dezamagita de cei ce nu o fac, exista si oameni care nu stiu sa creada :) asadar, in cele din urma, multe tin de noi, de capacitatea noastra de a percepe si a gestiona ceea ce ne sta in putinta: credinta, incredere, dragoste, iar de aici deriva mai multe. capul sus, fiecare dintre noi poate ca a rostit la un moment dat: "nu mai pot", unii poate au ales sa se ridice si sa continue, altii sa ramana acolo. tu din care categorie vrei sa faci parte?:)
Andra-Multumesc mult de tot :* Sincer:) M-ai facut sa ma simt mult mai bine si am decis ca vreau sa merg mai departe, cu capul sus:) Ma bucur sa vad ca mai exista oameni care stiu sa-i sustina pe cei aflati cu moralul la pamant, uneori:) Sa ai o zi superba!
asta am vazut, asta am crezut, asta ti-am spus.:) numai bine! si astept un post mai optmist:P
Mi-e groază de unii medici :( Îmi pare rău că a trebuit să treci prin atâtea chestii urâte de la o vârstă aşa fragedă... :(
Şi eu am tendinţa să mă demoralizez când am probleme cu sănătatea (în prezent inclusiv)... Mi-e greu să-ţi dau sfaturi despre cum să gândeşti pozitiv şi cum să ai încredere în tine ş.a.m.d., pentru că eu însămi nu-mi respect sfaturile uneori...
Mă sperie absolut toate lucrurile care ţin de sănătatea mea sau a celor dragi şi îmi fac o mie de griji şi probleme (uneori inutile). Hai să încercăm să lucrăm la asta, bine? :* Te pup şi ai grijă de tine!
Emma-Multumesc pentru sustinere! Doamne Ajuta sa trecem cu bine si peste asta :*
Trimiteți un comentariu