Vrem.........

M-am plictisit.......M-am saturat.....De viata, de oameni, de tot ce fac. Vreau sa evadez, vreau sa plec in alta dimensiune, sa cunosc alta lume, alte minti, alte zambete, altceva......Sunt atat de satula.......Ma scald intr-o mocirla de vise neimplinite, de tristete si viitor nesigur. Poate nu ar trebui sa ma gandesc la viitor, poate ca e mai bine sa traiesc prezentul. Dar nu pot. Sunt prea satula de momentele de acum, de tot ce este in jur. E frustrant cand iti doresti atatea si te lovesti de peretii societatii, ai unui sistem care te face sa renunti pana si la viata.....E deprimant; un tunel negru in care mai gasesti uneori si mici pete de alb. Vreau multe, vrea multe; vrem multe. Amandoi. Dar suntem legati de maini si de picioare. Ne-a ramas doar speranta; cat o mai trai si ea, saraca. Imi vine sa ma urc pe cea mai inalta cladire si sa strig in gura mare "NU MAI POT!!!!! Fratilor, murim cu fiecare secunda ce trece!!" . Sunt la inceputul vietii, dar imi pare sfarsitul.......Atata suferinta, atatea rataciri......Imi vars amarul aici, intr-un spatiu infim fata de lumea ce se schimba cu o viteza incredibila langa mine. Dar eu nu vreau asta. Imi doresc sa raman aceeasi, fara masti, fara zambete false. Sa cunosc oameni REALI si nu alte papusi ale societatii. Ma simt goala, singura. Atat de singura incat mi-as dori ca toate persoanele pe care le-am iubit vreodata, sa ma imbratiseze si sa-mi zambeasca sincer. Stiu ca exista cineva care ma iubeste, tine la mine si ar da orice sa fim mereu impreuna, dar.......E departe; ne despart sute de kilometri. Ii simt atat de mult lipsa acum......Ce n-as da sa ma tina in brate acum, lacrimile sa-si gaseasca refugiul la pieptul lui......Totul e greu si necesita sacrificiu, doar ca uneori, greul devine imposibil de suportat.......Si simt cum ni se prabusesc toate visele......Tocmai de asta am hotarat sa nu ne mai facem vise si planuri....N-are sens; niciodata nu ni s-au implinit. Si e frustrant, si rau, si greu........Le luam pe toate asa cum vin. Vrem multe si atat de putine......Oare cerem prea mult lumii asteia? Un strop de siguranta, o farama de zambet?