Doare, stii? Sunt om.......din pacate......

Azi am plecat cu prietenele prin Mangalia, sa ne distram ca intre fete. Am ras,am glumit, ne-am simtit bine, dar gandul la el ma bantuia continuu. La cel cu care am o relatie de un an si 5 luni.......Aseara am gasit in memoria telefonului mesajele de anul trecut, din septembrie. Toate incepeau cu "pui", "puisor" "ingeras", mai contineau cate un "draga mea", "iubita mea" "puiut" si se terminau mereu cu "te iubesc:*:*:*" "mi-e f dor de u, pui :( :*:*:*" sau "de abia astept sa te strang in brate:*:*:*". Apoi, m-am uitat la cele din ultimele luni, mai ales din februarie incoace. Nici nu stiu de cand nu mi-a mai spus ca ii lipsesc sau ca ma iubeste.......Mesajele de acum incep cu un simplu "neatza" continua cu "sunt bn, am dormit bn, u?" si se termina cu "take care :*:*:*" si uneori cu un "pup" sau "o zi frumoasa". Mi-e dor de zilele in care imi spunea ca este ursuletul meu de plus, ca ar da orice sa fiu cu el acolo sau sa fie aici, ca de abia asteapta sa ne vedem sau sa am incredere, ca totul va fi bine. Inainte, daca nu-i dadeam un semn de viata, imi spunea ca nu mi-a fost dor de el; sau daca discutam mai aprins, ne impacam repede, treceam peste. Astazi, nu a stiut de mine de la ora 10 dimineata si pana la ora asta, inclusiv. Si tot eu i-am dat un mesaj frumos de dimineata,cand m-am trezit. Aseara m-a sunat si i-am vorbit destul de acid.....Azi, am vrut "sa fac pace". Degeaba.......La un moment dat, i-am zis ca am baut un ceai cardiac si ca ma doare locul unde mi-au scos fierea. Inainte, mi-ar fi dat o mie de sfaturi, m-ar fi sunat. Azi, mi-a spus doar "take care. pup". Si de atunci, nimic. Imi lipsesc mesajele lui de dimineata, cand imi povestea pe unde este, ce face, cum a dormit, daca s-a odihnit, cand imi ura un somn dulce in continuare sau isi cerea scuze daca m-a trezit.......Mi-e dor de conversatiile lungi, pline de rasete, de planurile facute cu baietii, sa plece pe munte sau sa faca vreo farsa unei prietene........Intr-o seara, acum ceva vreme, l-am intrebat ce se intampla cu noi, pentru ca l-am simtit distant in ultima vreme, rece; daca este bine si sa stie ca eu nu m-am schimbat. Mi-a replicat doar faptul ca "dar este obligatoriu sa vorbim zilnic?". I-am spus ca atunci cand intr-adevar iti pasa de cineva, iti faci griji pentru persoana respectiva si vrei sa vorbesti cu omul ala, chiar si o data pe zi. Apoi, amandoi am ajuns la concluzia ca lucrurile s-au schimbat. Ieri, am iesit sa ma plimb cu o prietena foarte buna, care imi stie povestea, il stie si pe el. Am vrut sa stiu cam cat timp va mai dura relatia mea. Pronosticul ei: in jur de un an. Apoi, m-a intrebat daca nu am luat in calcul posibilitatea ca el sa aiba pe altcineva acolo. I-am raspuns afirmativ, si daca ar fi asa, macar sa-mi spuna si mie, nu sa se poarte rece, sa simt ca face toate astea doar din obligatie, pentru ca eu i-am trimis cadourile respective (mi-a trimis niste poze, poarta in permanenta medalionul de la mine, ii place foarte mult). Mi-a spus ca nu ma va face sa sufar niciodata; stiind ca "m-am ars" candva......Acum, simt ca face exact contrariul si este perfect constient de asta. Mda.......si e pe net si la ora asta.....Bineinteles........Sincer, uneori ma intreb daca merita tot efortul asta si toata implicarea asta......Cu sanatatea nu sunt foarte bine si o stie; dar nu-i pasa......Stie ca-mi fac griji daca nu ma suna sau nu-mi da un mesaj.......E ca si cum am devenit cantitate oarecum neglijabila.....Da, am avut si eu greselile mele, dar nu cred ca au fost atat de mari incat sa nu poata trece peste ele. Nici macar nu se pune problema de a insela, cel putin in cazul meu. Si cand ma gandesc ca am gasit la el tot ce mi-am dorit mereu.....E greu si doare.....Nu-si da seama ca sunt om? Ca simt, traiesc, plang, rad? Nici eu nu ma mai gasesc pe mine......Probabil ca m-am pierdut undeva pe drum, incercand sa fiu parte din el........