Destin si Dumnezeu

E un pic ciudat cum se imbina toate in viata unui om. Si ma refer la mine, acum. Ne-am impacat, totul mergea ok, in urma cu aproape 2 saptamani aflu ca va pleca la lucru. In Germania; timp de 6 luni. Daca va fi ok, i se va face contract pe un an sau pe termen nelimitat. Uneori, simt ca viata isi bate joc de mine. Imi da un om, apoi sunt la un pas de a-l pierde si cand mi-l da iar, ma aflu inca o data in situatia anterioara, oarecum. Nu mai inteleg nimic. Dap, am fost suparata pe Dumnezeu pentru toate lucrurile astea, m-am certat cu El........dar am vorbit mai apoi cu o prietena foarte buna care m-a convins ca tot "raul" asta e spre bine. Sper sa fie asa.....Am vorbit sa ne vedem inainte sa plece, in iunie. Nu-mi poate promite nimic, totul este in functie de banuti. E tot ce imi doresc: sa stam impreuna cateva zile, inainte sa plece......Poate am totusi parte de un miracol.......

Concluzie

Mergem mai departe. Sunt norocoasa, viata mi-a dat sansa sa apreciez ce am langa mine. Mai intai m-am trezit cu o palma din partea ei, apoi m-a mangaiat si mi-a dat sansa sa invat din propriile greseli. Si asta fac. Si este bine :)

Va trebui sa decid eu si nu noi......

De mine depinde viitorul si linistea acum.......Nu stiu ce se va intampla cu noi, dar eu ma rog la Dumnezeu sa ne fie bine......I'm not ready to cry, yet...........

DA si NU

Ma poti acuza de infantilism, ca iti vreau binele, ca sunt naiva uneori, ca ma enervez repede, ca sunt vulcanica si imi place sa rad mult, ca sunt zapacita si extremista, ca poate sunt depresiva si plang repede (cateodata), ca nu am atat de mult experienta ca tine si uneori nu am chef sa te inteleg si te calc pe nervi, ca pot plange si rade in acelasi timp, ca te bat la cap si te ranesc (fara sa vreau), ca sunt un copil rasfatat care nu stie ce inseamna sa munceasca pe rupte, ca sunt fitoasa daca nu imi place mirosul cailor sau nu ma adaptez la fiecare persoana in parte, ca imi plac pitonii si reptilele in general, ca vorbesc ca un copil mic si alintat, ca am prea multe cosmetice si sunt innebunita dupa Jack Black si David Bisbal, ca sunt prea posesiva si geloasa,ca am principiile mele in viata si uneori iti tin teorie pe tema educatiei, ca vreau sa te schimb, daca iti spun sa nu mai fumezi atat de mult sau sa mai slabesti un pic, ca este spre binele tau, ca nu stiu sa dansez o sarba, ca merg in locuri in care se mananca bine dar si preturile sunt la fel, ca ma imbrac foarte colorat sau in combinatii ciudate si nu ma intereseaza ce spune lumea, ca fac ce simt atunci cand simt si nu tin cont de reactii, ca imi place sa ma catar pe cele mai periculoase stanci/diguri si sa fac poze pe varfuri, cu bratele larg deschise, ca imi place verdele si nu albastrul, ca nu stiu nici un jucator de la Steaua in afara de Banel, ca sunt rebela si incapatanata, ca am citit tot ce se poate de Coelho si carti de genul asta, ca visez prea mult uneori si sunt directa, spunand totul in fata, fara sa-mi pese, ca te atac fara sa intreb inainte, ca asa imi e firea, impulsiva, dar NU ma poti acuza ca tin la tine si fac totul sa ne fie bine, ca uneori gandesc mai matur decat ai vrea si poate nu-ti convine, ca insemni enorm pentru mine si stii prea bine asta, ca ti-am trimis din tot sufletul cadourile respective, pentru ca asa am simtit si am vrut sa te stiu zambind. De toate astea te pot acuza eu: ca nu-ti pasa, ca te porti aiurea si totul e relativ in momentul de fata. Te pot acuza de instabilitatea creata intre noi si de toate serile in care am adormit trista sau poate plangand, din cauza ta. Si tu ai multe defecte, nu sunt cea vinovata tot timpul. Diferenta e alta: eu recunosc (desi nu-mi place sa fiu vulnerabila in fata ta si o stii) mai mereu, tu-de prea putine ori. Si in final, tot eu sunt apar ca cea orgolioasa. Hmmmm.........Ma intreb ce-ti va trece prin minte daca vei ajunge din greseala pe blogul meu. Oare vei incepe sa reflectezi la faptele tale sau ma vei acuza in continuare pentru toate greselile mele, care, intre noi fie vorba, au fost determinate in mare parte de tine?

Remember when it rained........:((

I need a hug......a smile.....his kiss........hir arms.......his lips.......his touch.........I miss him so much......I feel that I could run away from home and come to him without clothes or shoes......Living just with the hope that I will feel his tenderness/love when he would hold me tight in his arms........

Doare, stii? Sunt om.......din pacate......

Azi am plecat cu prietenele prin Mangalia, sa ne distram ca intre fete. Am ras,am glumit, ne-am simtit bine, dar gandul la el ma bantuia continuu. La cel cu care am o relatie de un an si 5 luni.......Aseara am gasit in memoria telefonului mesajele de anul trecut, din septembrie. Toate incepeau cu "pui", "puisor" "ingeras", mai contineau cate un "draga mea", "iubita mea" "puiut" si se terminau mereu cu "te iubesc:*:*:*" "mi-e f dor de u, pui :( :*:*:*" sau "de abia astept sa te strang in brate:*:*:*". Apoi, m-am uitat la cele din ultimele luni, mai ales din februarie incoace. Nici nu stiu de cand nu mi-a mai spus ca ii lipsesc sau ca ma iubeste.......Mesajele de acum incep cu un simplu "neatza" continua cu "sunt bn, am dormit bn, u?" si se termina cu "take care :*:*:*" si uneori cu un "pup" sau "o zi frumoasa". Mi-e dor de zilele in care imi spunea ca este ursuletul meu de plus, ca ar da orice sa fiu cu el acolo sau sa fie aici, ca de abia asteapta sa ne vedem sau sa am incredere, ca totul va fi bine. Inainte, daca nu-i dadeam un semn de viata, imi spunea ca nu mi-a fost dor de el; sau daca discutam mai aprins, ne impacam repede, treceam peste. Astazi, nu a stiut de mine de la ora 10 dimineata si pana la ora asta, inclusiv. Si tot eu i-am dat un mesaj frumos de dimineata,cand m-am trezit. Aseara m-a sunat si i-am vorbit destul de acid.....Azi, am vrut "sa fac pace". Degeaba.......La un moment dat, i-am zis ca am baut un ceai cardiac si ca ma doare locul unde mi-au scos fierea. Inainte, mi-ar fi dat o mie de sfaturi, m-ar fi sunat. Azi, mi-a spus doar "take care. pup". Si de atunci, nimic. Imi lipsesc mesajele lui de dimineata, cand imi povestea pe unde este, ce face, cum a dormit, daca s-a odihnit, cand imi ura un somn dulce in continuare sau isi cerea scuze daca m-a trezit.......Mi-e dor de conversatiile lungi, pline de rasete, de planurile facute cu baietii, sa plece pe munte sau sa faca vreo farsa unei prietene........Intr-o seara, acum ceva vreme, l-am intrebat ce se intampla cu noi, pentru ca l-am simtit distant in ultima vreme, rece; daca este bine si sa stie ca eu nu m-am schimbat. Mi-a replicat doar faptul ca "dar este obligatoriu sa vorbim zilnic?". I-am spus ca atunci cand intr-adevar iti pasa de cineva, iti faci griji pentru persoana respectiva si vrei sa vorbesti cu omul ala, chiar si o data pe zi. Apoi, amandoi am ajuns la concluzia ca lucrurile s-au schimbat. Ieri, am iesit sa ma plimb cu o prietena foarte buna, care imi stie povestea, il stie si pe el. Am vrut sa stiu cam cat timp va mai dura relatia mea. Pronosticul ei: in jur de un an. Apoi, m-a intrebat daca nu am luat in calcul posibilitatea ca el sa aiba pe altcineva acolo. I-am raspuns afirmativ, si daca ar fi asa, macar sa-mi spuna si mie, nu sa se poarte rece, sa simt ca face toate astea doar din obligatie, pentru ca eu i-am trimis cadourile respective (mi-a trimis niste poze, poarta in permanenta medalionul de la mine, ii place foarte mult). Mi-a spus ca nu ma va face sa sufar niciodata; stiind ca "m-am ars" candva......Acum, simt ca face exact contrariul si este perfect constient de asta. Mda.......si e pe net si la ora asta.....Bineinteles........Sincer, uneori ma intreb daca merita tot efortul asta si toata implicarea asta......Cu sanatatea nu sunt foarte bine si o stie; dar nu-i pasa......Stie ca-mi fac griji daca nu ma suna sau nu-mi da un mesaj.......E ca si cum am devenit cantitate oarecum neglijabila.....Da, am avut si eu greselile mele, dar nu cred ca au fost atat de mari incat sa nu poata trece peste ele. Nici macar nu se pune problema de a insela, cel putin in cazul meu. Si cand ma gandesc ca am gasit la el tot ce mi-am dorit mereu.....E greu si doare.....Nu-si da seama ca sunt om? Ca simt, traiesc, plang, rad? Nici eu nu ma mai gasesc pe mine......Probabil ca m-am pierdut undeva pe drum, incercand sa fiu parte din el........

Vom ramane mereu in sufletul celuilalt

Am vorbit aseara cu cel pe care il voi pastra mereu in sufletul meu, indiferent de ce mi se va intampla. A devenit confidentul meu. Aveam nevoie de un astfel de om. Ma bucur ca am ramas prieteni; sau cel putin cunostinte. Da, mi-a facut rau la un moment dat, dar l-am iertat. Nu as putea sa fiu vreodata suparata pe el, ar insemna sa ma supar pe mine. E genul de om pe care il intalnesti o singura data in viata, daca ai noroc. Eu l-am intalnit, dar nu a fost sa fie al meu :) Cu toate astea, ne vom pastra unul pe altul in suflet. Imi face bine sa vorbesc cu el, desi va ramane mereu o rana deschisa in inima mea.

I'm baaaaaaaaack!!!!!!

N-am avut net o saptamana si mi-a fost foarte greu. M-am simtit oarecum rupta de lume, de tot ce ma inconjoara. Dar am profitat de ocazie si am terminat o carte ce mi-a devenit foarte draga, intre timp. Chiar si fara net, mi s-au intamplat multe. Ne-am mai certat, ne-am mai impacat......O sa-mi pape ficatii intr-o zi :P Prieteni, iesiri, partiale.......O nebunie.......Bine ca am revenit; simteam nevoia sa scriu:)

Suntem bine? Nu stiu......

Pana la urma s-a dovedit ca a dormit cam 24 de ore. Avusese o saptamana grea, stiam asta ca mi-a zis. Iar se pune problema increderii. E al naibii de greu sa-l cred asa cum vrea el. Spun ca il cred, dar stim ca nu este asa. Uneori, imi vine sa renunt de tot la el. Se plange ca s-a ingrasat si cand i-am zis sa-si faca niste analize, ca poate s-a declansat cine stie ce, pe fond de stres, a spus ca nu are nimic, ca stie el sigur. Il urasc in momentele astea. E asa de greu sa inteleaga ca ii vreau binele? Mda, e foarte incapatanat (capricornii astia iti mananca ficatii uneori) si tot ca el o sa faca. Fumeaza si tuseste. L-am rugat sa nu mai fumeze un pachet pe zi; cheltuie 3 milioane pe luna doar pe tigari si situatia lui materiala nu este chiar roz, dar nu intelege. Mi-a zis "Pui, cand m-ai cunoscut, stiai ca fumez. Acum de ce vrei sa ma schimbi?" I-am spus ca nu este vorba de schimbare, ci de sanatatea lui. De altfel, in cazul meu, daca racesc ma trezesc cu o teorie de parca ar fi mama. El poate pati de toate, eu,nimic. Stie ce probleme de sanatate am si nu vrea sa ma stie bolnava, dar eu trebuie sa il stiu ca tuseste si se tot plange ca il doare spatele sau coloana. Pai kilogramele in plus fac rau,nu? Daca ar fi langa mine, l-as lega de maini si de picioare, as chema un taxi, l-as baga in portbagaj si l-as duce la primul laborator de analize pe care il intalnesc,numai sa stiu ca este ok. Isi bate joc de sanatatea lui si crede ca e "Batman". Nu e omul perfect, pentru ca asa ceva nu exista, dar stiu ca ii pasa de mine, ca incearca sa-mi corecteze defectele, atat cat poate. Da, si eu sunt incapatanata, dar incerc sa ma "vindec", cu toate ca e destul de greu si mereu fac aceleasi greseli. E o relatie cu bune si cu rele, dar sunt fericita ca ii simt grija in fiecare zi. Chiar i-am zis aseara ca sunt happy pentru ca il am. N-a zis nimic, doar a zambit si mi-a spus "Noapte buna". Ce sa inteleg din raspunsul asta? Uneori, il simt rece. Oare asa reactioneaza barbatii cand te porti mult prea frumos cu ei? Habar nu am. Faptul ca nu e cu mine, fizic, ingreuneaza si mai mult lucrurile.....Daca as sta si as face o analiza a lucrurilor pana acum, eu as avea mai multe bile negre decat el. Poate ca sunt si un pic mai mica decat el, ca varsta. Nu am atata experienta si poate ca nu-l inteleg asa cum vrea el, dar stie ca inseamna mult pentru mine. Nici eu nu ma mai inteleg uneori. Nu vreau un om perfect, dar macar sa ia in considerare ce-i spun si eu.....Daca uneori am senzatia ca e iritat sau plictisit, il intreb daca a patit ceva. Reactia lui: eu am presupus toate astea si de unde si pana unde am ajuns la concluzia asta, ca el este bine si nu are nimic (chiar daca uneori stiu ca nu este asa). Ii spun ca mi-am dat seama din vocea lui si vreau sa stiu ca este ok. Si iar ies discutii ca eu presupun si ca el s-a saturat de prostiile astea. Nu-mi mai da mesaj dimineata si ma trezeste. Se pare ca ma lasa sa dorm. Frumos.....doar ca imi place sa ma trezeasca dimineata, si stie asta. Am impresia ca e doar un joc prost, in care el ia totul in serios sau nu-i pasa de nimic, uneori. Iar eu fac tot ce pot sa aiba moralul la un nivel cat mai ridicat si sa-l stiu mereu zambind. Il iubesc, dar nu la fel ca cel din trecut. Sunt doar sentimente puternice si atasament, mai bine zis. E refugiul meu; chiar i-am zis intr-o seara, acum multa vreme, ca este darul meu de Sus. A ramas impresionat. Nu se astepta la asemenea cuvinte. Si totusi, am vorbit cu o prietena foarte buna de-a lui, din grupul lor si am intrebat-o daca este vreo diferenta intre omul dinaintea mea si cel de acum. Mi-a raspuns afirmativ; e schimbat, e altul, mult mai linistit. O alta prietena i-a spus ca este schimbat in bine, mult mai vesel si echilibrat, alt om si ca de multa vreme nu l-a mai vazut asa. Fara el nu este petrecerea completa, cei din jur nu rad la fel de mult si nu sunt asa de bine dispusi. Are obiceiul de a face farse si vrea sa-i stie razand pe cei dragi. Sincer, nu ma vad fara el pentru mult timp de acum incolo; mi-am gasit echilibrul, dar uneori imi papa ficatii rau de tot si nici nu mai stiu ce sa cred.......

Eu ce insemn, in final?

Asta e una din zilele in care nu stiu nimic de el. Am vorbit azi dimineata, pe la 7, cand l-am trezit si atat. I-am dat un mesaj pe la 1, i-am trimis un sarut pufos. Nici un raspuns........Dar ma intreb cum de a avut timp sa-si verifice mail-ul acum 6 ore......Probabil ca am fost prea buna si prea draguta zilele astea. Am visat ca ne-au fost facute farmece. El nu crede in astea, le considera prostii. Pacat ca sunt lucruri ce au loc.......Stiu ca am gresit si eu, am mai dat-o in bara, dar........Oare el este perfect? In mod sigur,nu. Si atunci? Stie ca nu vreau sa fiu una in plus pe lista lui. Nu inteleg de ce se comporta asa. Daca sunt o scorpie, nu e bine; eventual ne certam daca sunt nervoasa si incep sa fac urat. Daca sunt prea buna si incerc sa am grija de el, sa-l fac sa zambeasca, sa mai uite de stres si griji, iar nu e bine. I se urca la cap si se crede un Fat Frumos. Acum doua saptamani ma suna si de 5 ori pe zi.......Azi, deloc. Si facea aluzii la copii si tot felul de lucruri. Mda........Mai vedem noi. E posibil sa doarma, dar totusi......Macar un minut sa dai si tu un semn de viata......Stiu ca este obosit, insa daca il suna vreun prieten, ii trece instant oboseala.....L-am intrebat intr-o seara ce insemn pentru el. A spus ca nu-mi zice, mi-a replicat doar ca scopul lui in viata mea este sa ma invete pe mine sa ma descurc mai departe in viata. Frumos raspuns, dar nu asta nu inseamna tot. Acum un an, la inceput, pana sa ne vedem, ma purtam mai rece si imi era mai bine. Numai ca lucrurile au evoluat si atitudinea de atunci a fost inlocuita de una mai protectoare. E si normal, pana la urma, sa fie asa. A trecut un an si 4 luni. S-au schimbat multe. Stiu doar ca nu vrea sa auda ca eu am patit ceva, ca sunt racita sau ma simt rau. Da, imi poarta de grija, chiar daca e departe. Mereu imi tine teorie daca fac vreo "prostioara" de genul asta (parca ar fi mama). Si doar stie ca imi fac griji daca nu ma suna.........El spune ca vestile rele circula repede si nu ar trebui sa ma gandesc la rau, daca nu ma suna. Sunt tare curioasa ce simte el pentru mine in momentul de fata, ce insemn pentru el, cat de mult ii pasa de mine. Pentru ca, sincer, nici eu nu mai stiu.........