Am mai crescut putin

Asa mi s-a zis acum cateva zile de catre omul care se afla la sute de km de mine :) Am tras iar niste concluzii; un fel de "pietre de temelie" care ajuta la construirea unei.....mda.....nici nu stiu cum sa o numesc exact. Prietenie? Ceva mai mult de atat dar mai putin decat ne-am dori? In fine, hai sa o numesc un fel de relatie de amicitie care presupune ceva mai multa implicare decat in relatiile obisnuite. Dupa opinii la prima vedere si in profunzime, m-am trezit cu urmatoarea replica : "Da, ai mai crescut putin, te-ai mai maturizat, daca asta vroiai sa auzi." De fapt, nu ti-am cerut nici o confirmare, ci doar opinia ta in legatura cu vorbele mele. Si chiar daca nu ti-am spus, crede-ma ca ma bucur enorm si poate ca am o satisfactie cu tenta de sadism cand ma gandesc ca ai realizat si tu, in sfarsit, ca nu mai sunt copilul ala de 19 ani, ce iti credea orice inventie si se enerva din orice prostie :) Neah.....Au apus demult vremurile alea si ma simt excelent! Chiar ma simt bine acum, vazand lumea cu alti ochi si percepand totul la un alt nivel; poate cu ceva mai multa intelepciune si ironie, uneori :P Daca, intr-o zi, lucrurile vor lua o alta turnura, voi vedea in acele clipe cum voi reactiona. Acum, nu ma mai grabesc. Nu si de data asta. Nu am de ce sa o fac, sa bat din palme pentru ca totul sa aiba loc in secunda urmatoare. Vom vedea pe parcurs ce va fi. Incetul cu incetul, destinul le va ordona pe toate asa cum ar fi trebuit sa fie de la bun inceput. Sentimentele si amintirile se vor cerne in timp si vor ramane doar cele care au rezistat si au fost puternice cu adevarat, in ciuda oricarui impediment temporal si spatial. Iar eu continui sa cresc. :)

I'm freeeee!!!!

Gata si examene, si sesiune, si tot! Aseara, party!!!!! Si ce bine a mai fost :)) Ok, recunosc, acum ma cam doare capul dar nu mai conteaza. Aveam nevoie de distractia asta. Si chiar daca nu am evadat putin, tot m-am distrat :D Iar viitorul se anunta.....FUN :D Keep in touch, everyone! Am fugit sa-mi revin :D Sa aveti o zi frumoasa si usoara!

p.s: Chiar sunt free, din toate punctele de vedere:))

La naiba cu toate!

M-am saturat! Nu mai pot! Sunt satula sa-mi bat capul cu toti copiii, sa le demonstrez unora ca am crescut intre timp si sa "le servesc" cate o palma peste ochi atunci cand ei sustin sus si tare ca ma cunosc mai bine decat ma stiu eu pe mine, sa incerc sa le fac pe toate ok si pentru mine si sa-mi iasa pe dos, sa am si eu vointa de a-mi cunoaste mai bine colegii si pe ei sa-i doara in cot, desi tot ce vreau e sa ma incadrez si eu cumva, pe acolo......M-am saturat de atatea examene, invatat, stres, engleza si tot ce mai tine de facultate! Sunt satula sa mai stau in orasul asta; nu-l mai suport! Da, stiu......Am marea la picioare, nisipul oricand am chef, locuri superbe de facut poze, dar nu mai rezist mult timp aici! Vreau alt aer, alt mediu, oameni noi, locuri noi, aer tare de munte, zambete largi, relaxare, griji aruncate pe fereastra, libertate! Vreau sa ma uit la cer si sa spun ca sunt fericita! Sunt satula de atatea masti, de atatea demonstratii, de barfe, minciuni, ipocrizii, vise maturate cu farasul si aruncate in cosul de gunoi; ca deh, la mine toate sunt pe dos! Vreau un pic de liniste, echilibru, iubire si CERTITUDINE! Vreau sa am si eu macar o data in viata siguranta ca unul din visele mele medii se va implini! Se poate??????

Prea mult desert

Ploaia cade pe sufletul meu. Zambesc, dar nu sunt eu. Urmaresc picaturile de ploaie. Le simt cum umplu incet vidul meu......Azi am calcat pe urmele noastre. Da......Am fost acolo jos, in Portul Tomis. Acolo, unde, intr-o zi de septembrie al lui 2010 ma simteam cea mai fericita fiinta din Univers. Unde nu ma saturam sa-ti surprind fiecare traire si zambet, cu ajutorul pozelor. Unde am putut fi eu, unde iubirea mi-a dat aripi. Simteam ca pot atinge Cerul si canta cu ingerii. Candva........Priveam peretele de piatra......Mi-as fi dorit sa te vad sprijinindu-te de el, privindu-ma si incercand sa rezisti razelor de soare ce nu te slabeau nici o secunda din ochi. Ma uitam in jur; vedeam puii de oameni alergand, jucandu-se inocent. M-am uitat in dreapta mea si nu am vazut pe nimeni. As fi vrut sa fi fost si tu acolo. Apoi, am vazut cateva cupluri coborand scarile. Am plecat ochii spre nisip, am incercat sa aud pasii nostri.......Mi-a fost greu, foarte greu.....Am vrut sa-ti dau mesaj si sa-ti spun unde ma aflu in acel moment......Dar am renuntat.....Poate nu-si avea rostul, poate nu era cazul.......Suferi, tu, destul si fara mesajul meu, si fara amintirile astea.......Dar eu? Eu nu mai pot......Simt ca explodez si continui sa plang.......Iarta-ma, dar imi lipsesti.....Mult prea mult pentru a-mi mai putea ascunde simtirile......Te vreau aici, imi vreau linistea si echilibrul inapoi......Nu mai pot rade sau zambi printre atatea lacrimi din suflet....Imi este mult prea greu.....Probabil, in curand, imi va deveni imposibil......Asta e melodia ta preferata........

Pentru ca simt

Pentru ca sunt eu, pentru ca mi-as dori sa fac parte din oamenii dragi pe care ii porti mereu in minte, pentru ca stau de multe ori si te privesc cum vorbesti si razi cu ai nostri colegi iar eu ma simt exclusa, pentru ca nici unul din noi nu e in stare sa faca primul pas si sa ne cunoastem in afara cursurilor, pentru ca te simt un om bun si cald, dar mult prea concentrat pe imaginea ta in societate, care tine cont de orice chicoteala a colegelor sau tachinare a unui prieten. Pentru ca am nevoie de un om ca tine in viata mea, de o persoana care sa-mi ofere echilibrul pierdut in fum......Pentru ca atunci cand esti in preajma mea, ma simt linistita si in siguranta. Pentru ca au trecut doi ani si un pic pana sa-mi dau seama ca nu esti copilul ala nebun pe care eu il credeam, pentru ca ma intrigi si nu mai stiu cum sa fac sa vezi asta, pentru ca as vrea sa-ti spun in fata ca imi placi si sa trecem de bariera asta de simpli colegi, pentru ca vreau sa fiu parte din viata ta, indiferent ce ar insemna asta, pentru ca vreau sa te cunosc, dar simt ca inca ma mai lovesc de acel zid ce inca nu s-a daramat definitiv intre noi, pentru ca tu nu stii cum sunt eu in afara orelor de curs, pentru ca vreau sa-ti arat adevaratul om din mine si nu doar faramele pe care toti colegii nostri le vad, pentru ca vreau sa ma cunosti, sa vezi dincolo de imaginea mea de colega serioasa si sobra, uneori. Pentru ca aia e doar masca ce ma apara de rautatea oamenilor din jur, pentru ca pot rade cu gura pana la urechi si pot iubi din tot sufletul. Pentru ca am ajuns sa vorbesc numai despre tine si sunt cea mai fericita atunci cand ajung la cursuri si te vad. Pentru ca imi este dor de tine si as vrea sa te trag inapoi, atunci cand vad ca iesi pe usa salii de curs, dupa ore sau examene. Pentru ca gesturile tale sunt contradictorii si nu mai inteleg nimic. Pentru ca asta sunt eu si asa simt. Pentru ca mi-as dori sa stiu cine esti cu adevarat si ce este in sufletul tau.

Premii

Dupa un post destul de......confesional, ca sa-l numim asa, trebuie sa apreciez si munca altor oameni. Astfel, Oscarurile merg la :

Marele premiu – Pentru că-mi place:  Andra  Shadow  Ela   Pompilia Ruxi  Diana
Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie) – http://addictionto.wordpress.com/
Blogul cu cel mai mult umor – Creve
 Cel mai bun cititor/comentator-Ruxi   Creve  Diana  Andra  Ela

Cel mai bun blog de păstrarea memoriei

Cel mai bun Blog politic/Blog economic

 Cel mai informat blogger

Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă- Pompilia  Ela

Cel mai bun blog al unui ziarist

Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri –  Diana George  Ela Creve
Cel mai bun blog vizual (foto, grafică) – Cata

Cel mai bun blog de sport

Cel mai bun blog de muzică

Cel mai combativ blog

Cel mai activ blogger -Ela
Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri-Creve
Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii-Pifu
Premiul de popularitate -Diana