Gol, pustiu, desert..........

Poti sa ma jignesti, sa-mi spui cum vrei tu, sa-mi gasesti o mie de porecle, care mai de care mai hidoase si urate, poti sa tipi la mine, sa ma imiti in cel mai oribil mod, sa razi, sa faci ce vrei......Nu-mi mai pasa, nu ma mai intereseaza nimic din raul pe care mi-l poti face. Gata. Nu mai am chef de nimic. Abandonez. Ma poti face slaba. Si ce daca? Poate ca asa am fost mereu si nimeni nu a vazut asta. Poate ca m-am saturat sa fiu omul vesel si lipsit de griji, pe care multi il percep. Poate ca ascund si eu o tristete in suflet......Ma simt dezamagita de oameni, de persoanele care uita de unde au plecat si unde au ajuns, cei care au impresia ca li se cuvine totul. Urasc snobismul si falsitatile. Ma simt goala. Poate pentru ca eu nu sunt ca ei. Pentru ca am nevoie sa fiu ascultata si sa nu ma judece nimeni. Mi-as dori ca anumite persoane sa se uite in ochii mei si sa-mi poata citi sufletul, fara a trebui sa explic tot felul de lucruri. Si sa actioneze in consecinta de cauza. Stau in camera mea, beau berea castigata la concurs, am geamul deschis si ascult muzica incasa. Mi-as fi dorit sa stau pe plaja, sa privesc marea si sa adorm in valurile ei. Sa ma imbratiseze ele........Si inca imi lipseste.......

Dialog cu........Dumnezeu

Aseara Te-am rugat sa-mi dai un raspuns. Azi m-a sunat si ar vrea foarte mult sa vina la mare, sa ne vedem. In ce calitate? Inca nu stiu. Dar nu despre asta e vorba acum. Stii, am stat si m-am gandit la visul de aseara, in care vorbeam cu el; la clipele de azi si discutia avuta, la raul de lacrimi in care m-am inecat aseara, la tot. Uneori, imi pare ca am intrat in cercul incurabil al amintirilor cu el, insa, de fiecare data simt ca Tu concepi totul in asa fel, inca sa-mi fie bine si sa zambesc exact atunci cand ploaia se dezlantuie furioasa si rece in sufletul meu. Stiu ca ma privesti acum si Te bucuri pentru starea mea de spirit. Mereu mi-ai trimis un inger pazitor in cele mai grele momente din viata. Stiu ca ma veghezi si pot conta oricand pe ajutorul Tau :) Si asta imi da curaj sa merg mai departe. Telefonul de azi a fost un semn,nu-i asa? Am observat ca intotdeauna cand incerc sa ma abat de la drumul meu, Tu imi ghidezi pasii spre tot ce este mai bun pentru mine. Inseamna ca si de data asta, a fost la fel. Mai tii minte pactul facut,nu? Cel in care Te rugam sa-l lasi in viata mea, daca este demn de mine si sa-l indepartezi, daca Tu consideri ca ma va face sa sufar in locul clipelor de fericire. In mod sigur Iti amintesti. O simt. Acum am inteles mesajul pactului de atunci. Merita sa faca parte din viata mea, ca prieten, iubit sau in orice alt fel in care Tu consideri ca este bine :) Iti multumesc pentru ca EXISTI.

p.s: Pot sa-Ti mai cer un singur lucru? Te rog, fa cumva sa poata veni la mare, sa ne vedem si ce va fi mai departe.......las tot in mainile Tale :)

Doar timp......

Amintirile imi plang pe la colturi, ghemuite intr-un hamac agatat in mijlocul ploii. Le simt lacrimile ce-mi ard si ultima farama de suflet ramasa. Privesc in jur; imi vad gandurile imprastiate peste tot. Sperantele ce zambeau candva, acum stau cuminti, vrand sa le imbratisez iar. Ma uit absenta la ele, la amintiri......Simt doar o furtuna ce se inteteste in mine, cu fiecare secunda ce trece.....De ce timp? Ce ti-am facut? De ce vise? Cu ce v-am gresit? De ce, Doamne? TU ai raspunsul la toate; Te rog, gaseste-l si pe al meu. Dezamagire.......Dor.....Si DA, iti simt lipsa.......Inca......Mi-ar fi placut sa fii aici si sa ma tii in brate, dar.........Mereu vor fi obstacole.......Doamne, ai grija de el, Te rog........Si daca esti bun, da-mi si un raspuns.......

Picuri

De amintiri, de zambete. Zilele astea a plouat exagerat de mult, poate. Dar m-am simtit excelent. Ploaia ma face sa simt in felul asta. Gandurile mele se regasesc in vantul furios de afara, sentimentele sunt mangaiate de stropii ceresti iar pielea mea.........tanjeste dupa caldura mangaierii tale. Ciudat,nu? Stiu ca esti langa mine in orice secunda, insa doar spiritual, de cele mai multe ori. Fizic, este mult prea greu. Si totusi, te vreau langa sufletul meu........Ma poti acuza de propriul rasfat, de egoism personal. Nu-mi pasa :) O spun senina, fara a tine cont de consecinte. Sunt un copil, atunci cand vreau. Insa, doar tu ma cunosti cu adevarat. M-a napadit nostalgia. De ce? Iti simt lipsa. In suflet, timpul imi picura amintirile noastre :)

Copii

Nu stiu ce am avut azi, dar am ras extrem de mult. Din orice :) M-am simtit plina de viata, cum n-am mai facut-o de ceva vreme. Am ras cu o pofta nebuna, intocmai unor indragostiti ce se bucura de fiecare picatura de ploaie, de fiecare sarut, de contopirea trupurilor si a spiritului, de tot ce este viu si tandru. Am fost un copil; fara griji sau responsabilitati. Doar un copil vesel si visator. Am simtit ca lumea imi apartine, pentru ca orice as face, forta divina ma va apara. Azi am vrut sa imbratisez toti copiii lumii, toti oamenii, sa le impart zambete, sa-i ocrotesc, sa le fiu acolo, indiferent de sunt tristi sau veseli, sa ma bucur de fericirea lor si sa le alin tristetea, celor loviti de soarta. Am avut chef sa strig in gura mare ca imi este bine si ii vreau pe toti cei dragi langa mine. O fi efectul verii sau am reusit sa trec peste tristetea ce o simteam candva?

Ganduri si insomnie

Nu am somn. E 3 si un pic a.m. si nu pot dormi. Am vorbit pana acum cu cel cu care am ramas prietena. The last one :) Am ajuns oarecum la niste concluzii, pe care deja le-am testat; sau cel putin eu am facut asta. Da, ne simtim mult mai bine acum, in postura de simpli prieteni. Eu, personal, pot vorbi mult mai relaxata despre anumite subiecte, pentru ca stiu ca nu-l vor mai deranja atat de tare si nu voi mai rani pe nimeni si nici nu mi se va reprosa un lucru anume. Nici inainte nu pot spune ca primeam reprosuri semnificative, dar acum este altceva. Ne leaga in continuare tot felul de nebunii, subiecte discutate exclusiv in engleza si altele, dar poate ca cel mai mult a ramas grija fata de cealalta persoana :) Se pare ca i-a fost dor sa mai palavragim, ca inainte, cand vorbeam si cate doua ore........In timp ce vorbeam, mi-a spus in mod inconstient, "baby". De aici, s-a ajuns la o discutie despre a ne spune pe nume sau a ne adresa unul celuilalt, la fel ca inainte. Mi-a spus ca a invatat multe, ca are ceva mai multa experienta decat mine, lucru adevarat de altfel, si nu-l deranjeaza daca eu ii spun la fel ca inainte. Daca ii spun pe nume, e ca si cum as pune un perete intre noi, o distanta, o bariera. Si nu vreau asta. Acum o stie si el :) De ce nu vreau? Pentru ca a fost o relatie mult prea frumoasa, furtunoasa si funny, in acelasi timp, pentru a impune acum o distanta. Suntem destul de mari incat sa ne dam seama ca asta ar insemna departare, in mare parte, si se pare ca nu prea ne dorim acest lucru :) Pana la urma, totul e bine cand se termina cu bine. Iar eu sunt linistita :) Ma bucur de viata si rad cat pot de mult. Momentan :)

Ceva mai bine

Gata, nu mai sunt trista. Doar nu o sa stau toata viata sa plang! Si nu stiu cum se face ca ne intelegem mai bine acum decat inainte.........Ciudat lucru.......Dar sunt ok :D Mi-a revenit si rasul.......Deci, e de bine......Iar maine este o noua zi :)

p.s: de abia astept sa ajung in Bucuresti :)) stiu ca toti se vor intreba de ce naiba vreau sa merg acolo pe o caldura de genul asta, dar pana luna viitoare.......nu va spun nimic :D om trai si om vedea:P

O fata ca ea

A nimanui? Posibil. Trista? In mod sigur. Vise spulberate si suflet pustiu? 100%. Sufera? Inca DA. Nostalgica? Clar. Doare? Si inca cum.......Plange? In fiecare zi, de vreo 2 saptamani incoace. Adoarme cu el in gand? Da, adoarme plangand. A fost iubirea vietii ei? NU, dar.......Sentimente profunde? Cu siguranta. Ii este dor, ii simte lipsa? Al naibii de mult....Un ultim sarut, o ultima privire, o ultima imbratisare? Ce frumos ar fi......Se mai poate face ceva? Acum, NU. Poarta o masca sociala? Din pacate.....Este pura? In sufletul ei; singurul ce a mai ramas curat/intact. Inima? Crestata in mii de cioburi. Unica? Poate pentru omul ce va sti sa o aprecieze cu adevarat, candva.........Sensibila? In mod cert. Copila? Si asta.......Matura? Cand este necesar.....Vrea iubire? Daca este posibil........Fericita? NU. Pustie? DA.

p.s: multumesc baietilor de la Directia 5 pentru minunatia asta de piesa, ce se regaseste si in titlul acestui post.

Poate un pic.........interesant

M-a sunat azi o colega; mi-a devenit oarecum amica in timp :) Printre altele, i-am spus ca m-am despartit de el. Am ajuns sa vorbim despre faptul de a tine legatura cu un om de care te-au legat anumite sentimente la un moment dat si importanta acestui fapt. Noi am ramas prieteni si ei i se pare ciudata treaba asta. Din punctul ei de vedere, daca un lucru s-a rupt, lasi trecutul in urma si gata. Poate ca asa ar fi normal, teoretic. Doar ca eu, pana in momentul de fata, am intalnit doua clase mari de oameni. Cei cu o gandire aparent simplista, deschisi, fata de care te poti exprima liber, fara nici o retinere, dar care au ceva creier si gandesc destul de bine si cei aflati la un nivel superior de gandire, carora le place sa filosofeze despre orice lucru marunt, diplomati, genul de oameni cu care poti purta o discutie inteligenta, imbinata cu mici glumite si ironii. De ce e bine sa pastrezi langa tine un om din prima categorie? Pentru ca el iti va fi mereu acolo, te va face sa razi si sa-ti para viata ceva mai usoara si mai vesela:) Si pentru ca poti invata multe lucruri practice de la acea persoana, pentru ca poti fi tu in prezenta ei, la modul cel mai simplu posibil, fara sa te gandesti ca trebuie sa slefuiesti cuvintele pentru ca el sa nu para surprins de modul in care te exprimi, uneori, iti poti gasi un refugiu in astfel de oameni. Ca tot veni vorba de asta, am vorbit cu el in seara asta. Un pic. A fost ca o gura de aer proaspat, ce am luat-o in cateva secunde si ma va tine "treaza" pentru ceva vreme. Da, am ramas prieteni si ne intelegem mai bine acum, in postura asta, decat inainte:) Probabil ca era nevoie de o schimbare in viata noastra:)  Despre a doua categorie.....Ei, aici e ceva mai complicat. Ambele genuri sunt profunde, dar cel din urma are o profunzime fuzionata cu o sensibilitate greu de exprimat in cuvinte. Este un om extrem de subtil si trebuie sa-ti masori cuvintele, inainte de a te exprima fata de el. Este omul ce impune respect prin modul de a vorbi, desi pare un tip normal :) Insa, atunci cand ai de-a face cu acest gen de persoane si ajungi sa-i cunosti in profunzimea lor, descoperi un mic contrast. Sunt oameni fascinanti, pe care ii intalnesti cu greu in zilele noastre. Merita tot efortul din lume sa pastrezi si sa ai langa tine o astfel de persoana. Te poate invata cum sa aplici partea spirituala a unui om, zi de zi, in viata ta. Sunt genul de fiinte ce se implica in tot felul de activitati si pe care te poti baza, chiar daca ii suni si dimineata, la ora 2 si le spui ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva. Ei vor fi acolo, sa te asculte:) Te imping dincolo de limitele tale,intelectuale si imaginative; te surprind cu lucruri inimaginabile si te fac sa visezi in viitor. Ambele categorii sunt oameni minunati, cu minusurile si plusurile lor si de aceea, atunci cand intalnesti astfel de oameni, este bine sa-i pastrezi langa tine, pe viata:)

Liniste si agitatie

Ma simt linistita si agitata in acelasi timp. Poate ca doar emotionata :) Si cu toate astea, zilele trecute, am zambit si am ras din tot sufletul. Ma simt bine. Ma inconjoara o liniste vesela:) Si cand te gandesti ca traim intr-o lume atat de agitata.....Dar stiu ca lucrurile vor fi asa cum vreau eu, in final. Am incredere in tot ce ma inconjoara:)

Oameni.....altfel

Ma refer la cei care au insemnat, inseamna si vor insemna mereu ceva in viata mea. Recunosc, postul asta este inspirat de o alta postare a unei persoane ce imi place incredibil de mult cum isi asterne gandurile si slovele pe blogul sau (sper ca stie el cine este :D) . Intalnim diversi oameni, diverse caractere. Se perinda multi oameni prin viata noastra, dar am invatat ca numarul celor care ne raman in suflet, este de fapt, infim. De ce? Pentru ca majoritatea se ghideaza dupa societate si atat. Sincer, prefer sa fiu vazuta ca o ciudata si nebuna, decat sa ma confund cu restul lumii. Am noroc. Nu sunt singura; sunt cateva persoane ce se incadreaza in categoria......altfel. Si ma bucur. Imi pastrez propriile principii si idei, indiferent de parerea lumii. Imi place sa spun ca sunt unica :) Sunt putini cei care stiu sa aprecieze asa ceva. Daca ai descoperit un astfel de om, pastreaza-l pe viata. Iti va fi prieten/a, frate/sora.......Poate si iubit/a. Cum zicea o prietena foarte buna, ei sunt genul de persoane cei ii intalnesti o data in viata, daca ai norocul asta:)

Nu sunt eu

Ma simt prinsa intr-o cusca. In propria persoana. Vreau sa evadez, sa fug de mine. Sa fug de idei, de ganduri, de tot ce ma inconjoara. Sa plec departe, sa nu mai stiu de oameni. Tip in mine si nimeni nu ma aude. Nimeni nu vede ce simt, ce vreau, ce-mi doresc cu adevarat. Sufletul a devenit un robot; e prea grabit pentru a se mai gandi la propria dorinta. Indeplineste doar ordinele periferice. Si atat. Nu mai vreau asta, nu mai vreau nimic din ce am. M-am saturat de ganduri mizere, de oameni lasi, buni de nimic. Oameni ce cred ca detin adevarul absolut despre viata si in fond, nu stiu sa simta cu adevarat! Oameni ce urasc si invidiaza. Gata! Vreau sa fug de tot! Si totusi, ceva ma tine pe loc. Imi pare ca n-ar vrea sa uit momentele frumoase. Si la ce bun sa le pastrez daca ma fac sa sufar si sa le regret?
Azi nu sunt eu. Incerc sa ma regasesc. Ciob cu ciob.

O mica scriere

Am sters lacrimile, au plecat si norii, s-a dus si ploaia. Un zambet vindeca o rana. Dar in timp :) A fost o experienta frumoasa, lucruri ce merita traite si din care e bine sa inveti. Poate ca asa a vrut Dumnezeu, pentru ca toate au un rost in viata asta. Acum pot zambi; cu o mica tristete in privire, dar stiu ca cineva, acolo Sus va avea grija sa pot zambi iar cu gura pana la urechi, sa rad cu pofta si sa simt ca traiesc. E bine sa-l stiu langa mine, chiar si amical. Mai exista inca o speranta, intr-o zi:)

Imi vei lipsi mereu..........

S-a terminat. Am ramas prieteni. Vom vorbi in continuare la telefon, vom tine legatura. Mi-a zis ca ii pare rau ca s-a ajuns aici, nu ar fi vrut asta. M-a facut sa rad pana si in ultimele clipe de relatie, desi am simtit ca incepuse sa planga, un pic. A schimbat subiectul si m-a tachinat, doar ca sa nu plang si eu mai tare decat o faceam deja. E cel mai bine asa. A ramas sa ne vedem dupa ce se va intoarce din Germania. Mi-a spus ca i-a facut placere sa ma cunoasca, sa am grija de mine si mi-a urat succes in toate. Offfff...........Si cat de rau ma doare sa stiu ca nu voi mai fi puiutul lui, his baby, his sweety, "meine liebe" , suparici, fetita lui, puiul lui........Ca nu voi mai sta in bratele lui, ca nu-l voi mai saruta......Ca nu-l voi mai sti al meu, ca iubit. Ironia sortii face ca exact atunci cand am vorbit cu el la telefon, in seara asta, pe un post de televiziune sa dea clipul "Don't miss missing you", exact melodia ce mi-a trimis-o el acum ceva vreme.........Ma doare, imi va fi dor de el.............Desi mi-a zis ca fi mereu acolo, pentru mine............

Viata este imprevizibila

Doamne, cat ma amuzi acum! :)) Stiu ca asta era replica ta din ultima vreme si in general, spuneai acest lucru atunci cand vroiai sa eviti raspunsuri la intrebari-cheie. Pana azi; acum spun eu ca viata este al naibii de imprevizibila. Eu nu sunt jucaria nimanui, nici macar a ta. Daca pana acum vreo 4 zile ma dadeam de ceasul mortii, acum sunt aproape detasata de tot ce am trait cu tine si din vina ta. De ce? Pai e foarte simplu: daca ma respecti si nu esti orgolios, asa cum pretinzi, nu spui ca suni si apoi dispari brusc in toata perioada asta si azi te trezesti sa-mi dai mesaj, sa ma intrebi ce am mai facut, daca sunt bine si imi zici direct in fata ca sunt suparata, dar nu-ti ceri scuze sau macar un "iarta-ma" ca te-am lasat sa-ti faci griji ca o proasta, zilele astea; si apoi poate te astepti ca eu sa fiu aceeasi, cea pe care o stiai tu. NU, in nici un caz. Ultima data mi-ai zis ca fiecare are viata lui si un viitor, care nu prea ne include pe amandoi, iar azi ti s-a facut brusc dor de mine? Neeeeeah......Lucrurile astea nu se fac. Nu mi le faci mie, care ti-am fost mereu aproape si am cedat, chiar si atunci cand dreptatea era de partea mea. Mai cunosc un om ce acum ma regreta. Si mi-a demonstrat asta chiar si acum cateva zile, cand tu te uitai la meci cu baietii. Imi pare rau pentru el, va ramane mereu in sufletul meu si invers, dar e prea tarziu acum. Eu voi fi mereu prietena lui buna, cea care il va intelege si va ramane langa el pe viata, dar atat. Poate ar trebui sa te gandesti si tu la faptul ca ma poti pierde mai repede decat crezi. Stiu ca in momentul asta, iti este gandul la plecare, munca si un viitor acolo, dar mai vedem......Roata vietii se intoarce si intr-o zi, ma vei regreta tu. Pana si omul care mi-a devenit acum confident, si-a batut joc candva de ce am simtit pentru el, iar anul asta mi-a spus ca sunt o persoana cum putine mai sunt in ziua de azi. Da, acum ma bucur de aprecierea lui, de afectiunea lui  ca prieten, dar stiu ca voi fi mereu in mintea lui, ca o enigma. Ai grija sa nu patesti la fel. Probabil ca ma vei aprecia dupa ce te vei intoarce din Germania, pentru ca toata suferinta mea ti se va intoarce; toate noptile cu lacrimi si griji, fitele pe care le-ai facut uneori. Admit ca nu sunt perfecta, dar nu meritam sa te porti in felul asta cu mine, cel putin de cand ai aflat ca pleci acolo. De azi incolo, nu mai fac greseala asta. Sa "cersesc" afectiunea cuiva, sa ma port mereu dragut si finut iar omul respectiv sa creada ca mi-a gasit slabiciunea. In nici un caz. Ti-ai dorit sa ma schimb, sa ma maturizez. Ei bine, am facut-o. Iata-ma! Asa este Silvia cea de acum : o persoana mult mai puternica decat inainte, cu un caracter ce nu se lasa calcat in picioare in nici o circumstanta si cu ceva mai mult respect de sine. Am invatat sa ma simt libera, sa zambesc si fara tine. Si sincer, ma simt mult mai bine, nu mai am nici o grija. Ma bucur de propria libertate. Se pare ca tu esti cel care trebuie sa-si puna o groaza de intrebari de acum inainte. Iti urez succes sa gasesti si raspunsurile; dar in propria persoana. Asa cum ai procedat si tu cu mine.