Masti si suflete

Ma predau. Nu pot sa mai fug de amintiri si sentimente ce le-am crezut pierdute.....Ma rascolesti iar. Mi-am jurat ca vei ramane in trecut, ca te voi uita, te voi arunca in cosul cu amintiri si vei zabovi acolo pentru totdeauna. Se pare ca m-am inselat. Stiu ca ai profitat de bunatatea mea si de sentimentele ce le aveam pentru tine in scopul atingerii propriului tau tel, stiu ca am pierdut noptile pentru a te ajuta pe tine sa scapi de teama examenelor, ca am tradus atatea lucruri si am fost mereu omul pe umarul caruia ai plans.......Imi amintesc si acum, cu zambetul pe buze cum m-ai sunat in ianuarie, pentru ca picasei la un examen iar eu, concentrata fiind cu studiile mele, te-am intrebat naiv de ce m-ai sunat pe mine si ce vrei......Iar tu, pastrandu-ti orgoliul nepatat, mi-ai spus ca de fapt vroiai sa suni pe altcineva.......Normal ca nu te-am crezut prea tare iar a doua seara plangeai pe umarul meu si imi spuneai ca ai picat examenul.....Imi amintesc perfect cum te-am cunoscut, primele conversatii, primele trei saptamani pe care tu le-ai considerat o relatie la distanta.........Prima data cand ai dat un mesaj iar eu tocmai ce iesisem din operatia de fiere si m-am trezit cu vocea ta in ureche......N-am uitat nimic din toate astea. Acum imi dau seama ca nu as putea. Toate serile in care ne ingrijoram pentru viitor si radeam, imaginandu-ne tot felul de lucruri ireale......Tachinarile pe baza literara sau de orgoliu.....Meditatiile de engleza pe mess pe care ti le-am dat, datile in care te corectam si vorbeam in engleza, doar pentru ca tu sa inveti ceva mai bine gramatica........Imi amintesc prima si ultima data cand te-ai enervat si mi-ai spus ca daca nu mai vrei sa fim prieteni (dap, atunci ramasesem doar prieteni buni si atat) sa-ti zic in fata si gata. Acum zambesc nostalgic cu gandul la toate astea.....Au fost momente frumoase, dar si nopti nedormite de dorul tau, zile de lacrimi, ganduri ravasite, ochi tristi si goi......Da, stiu.........Tu nu ai de unde sa afli aceasta ultima parte......Poate doar banuiesti......Si totusi, azi sunt fericita, am pe cineva care ma iubeste si caruia ii pasa de mine; un suflet ce incearca din rasputeri sa ma scape din panza ta sentimentala, ce imi da viata peste cap de fiecare data cand ma prind in ea. Da, si el este departe de mine........Poate ca prea departe, in cealalta parte a tarii, dar sa stii ca imi este dor de el si imi lipseste in fiecare seara. Imi lipseste sarutul lui, respiratia, modul in care ma strange in brate.........Mi-e dor de fiecare secunda petrecuta impreuna, de fiecare particica a fiintei lui, de absolut tot. Si da, sunt fericita cu el si ma simt bine. Si nu pot intelege de ce vrei acum sa te apropii iar........Stiu ca esti gelos pentru faptul ca tie nu-ti mai acord nici o atentie, ca nu mai esti tu acum centrul universului meu.........dar oare doar din vina mea s-a ajuns aici? Sa fim doar simple cunostinte? Nu gasesc raspunsul la intrebarea asta. Poate il vei gasi tu, intr-o zi. Te ascunzi in spatele orgoliului ce trebuie afisat in societate, sub masca unui om "perfect". Dar amandoi stim ca nu este asa.......Mai tii minte in fata cui ti-ai deschis sufletul? Eu inca da............Si totusi.........Nu stiu daca incerci sa te apropii de mine din interes sau poate chiar regreti tot ce s-a intamplat in aproape 2 ani de zile, toate gesturile nepotrivite si iti doresti sa-mi arati ca tii la mine cu adevarat.....Am nevoie de ajutor.......Poate de un sfat?

http://www.youtube.com/watch?v=XiFFX652z0w

In zadar

Unii oameni gresesc atat de tare si nu realizeaza pe moment........Apoi, dupa o vreme, dupa ce ti-au improscat cu noroi sentimentele si tot ce a fost intre voi, nu stiu cum sa faca sa-ti vorbeasca, sa mai puna iar o caramida acolo unde au daramat totul in jurul lor......Hmmmm......cam greu, nu crezi? E atat de simplu sa faci rau si sa ranesti cand vezi ca omul care te-a iubit candva, are acum o viata fericita langa altcineva........Si nu stii cum sa faci sa te impaci cu persoana care te-a ajutat de atatea ori, care ti-a fost perna atunci cand trebuia sa cazi de fapt, pe tare si sa te lovesti cu capul de asfalt, asa cum ar fi trebuit......Dar nu, am zis ca e mai bine sa fiu acolo si sa te iau in brate, sa te alint ca sa nu simti ce inseamna sa plangi din tot sufletul........Poate ca am procedat gresit, in final.......Nu regret, insa nimic nu va mai fi ca inainte.......Nu mai pot sa ma intorc inapoi......Sa ma lupt iar cu lacrimile si noptile nedormite.....Nu acum, cand sunt fericita si stiu, si simt ce inseamna sa fiu iubita cu adevarat.......Imi pare rau, trecutul va ramane trecut, oricat te-ai incapatana sa revii in viata mea si sa dai totul peste cap......

Nici greu, nici usor

A trecut deja o luna si ceva. Ii simt lipsa, e dificil.......Sunt momente cand imi vine sa urlu ca imi lipseste, ca vreau sa fie langa mine in fiecare secunda. Sunt fericita si trista in acelasi timp. Ma bucur ca iubesc si ca pot zambi, dar acelasi zambet se transforma in lacrimi cand vine seara. Il sun, ii spun noapte buna, ca mi-e dor de el si il iubesc......Reactia este reciproca,dar tot sunt trista. Am planuit sa ma duc la el in octombrie.....Sa vina el sa ma ia; e distanta mare si e periculos sa ma duc singura. A spus ca o sa faca si asta, ca nu este nici o problema. E de abia inceput de septembrie si simt ca turbez.........Macar de-as incepe facultatea, sa mai uit putin de dorul asta......