sâmbătă, 1 noiembrie 2008
Intre GREU si DIFICIL
In seara asta, am avut de luat o decizie importanta pentru sufletul meu: trebuia sa ma hotarasc intre a merge la concertul lui David, de pe 11 decembrie, in Bucuresti sau sa raman acasa, pentru ca tot pe 11 decembrie, Fuego sau Paul cum imi place mie sa-i spun, va avea spectacol live, de colinde, la Casa Sindicatelor, in Constanta. In momentul de fata, cu un ochi plang, si cu altul rad. A trebuit sa renunt la ce ar fi putut insemna cadoul de ziua mea in capitala, concertul lui Bisbi, in favoarea lui Paul.........In cel de-al doilea caz, eu sunt implicata in regia spectacolului, trebuie sa apar pe scena, in fata a cateva sute de oameni si sa citesc un poem.......Paul stie deja de lucrul asta si nu as putea sa-l las balta acum, mai ales ca ne cunoastem personal de 5 ani si se bazeaza pe mine pentru spectacolul respectiv.....Mi-a fost greu sa renunt la venirea lui David in Romania, mai ales ca era prima data si sunt constienta ca o sa-l mai vad, cu putin noroc, poate peste 3 sau 4 ani, insa a trebuit sa fac acest compromis. Acum, de abia astept sa-l vad pe Paul dar ma simt in acelasi timp vinovata pentru absenta de la concertul lui David. Se pare ca de abia in momente de genul asta, realizez ca viata inseamna si mici sacrificii sufletesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
ui, f dificil, adevarat. totusi, este evident ca trebuie sa fii alaturi de Paul alias Fuego. Bisbal este artist mare dar cred ca Paul merita mai mult ajutorul si prezentza ta dat fiind faptul ca va leaga prietenia de 5 ani plus ca ti-a oferit bucuria de a urca pe aceeasi scena cu el. Felicitari! Mi-ar fi placut mult sa fiu in sala sa te vad, sa te sustin, aplaud. Sper sa am aceasta ocazie in viitorul apropiat. Pupi.
:D Multumesc frumos pentru aprecieri. Se pare ca o sa am rol de Craciunita in spectacol.....Alegerea a fost extrem de dificila, pentru ca David m-a ajutat, prin muzica lui, sa-mi gasesc modul de a fi, de a gandi.......m-a ajutat sa ma regasesc, sa fiu ce sunt azi, sa realizez ca nu sunt persoana aia trista pe care o credeam, ci un om plin de viata, cu vise si trairi intense :), de 3 ani de zile sunt alta si o parte din"vina" o are si Bisbi; mi-a schimbat complet viata, acum am o groaza de prieteni in toata lumea, cunosc spaniola si o invat la facultate, etc; mi-ar fi placut sa-l intalnesc personal si sa-i multumesc pentru toate astea..... Insa, Paul e ca fratele meu mai mare si tin mult prea mult la el pentru a-l lasa singur in ultimul moment. Intre mine, familia mea si el este o legatura de suflet: daca la inceput nu suna cand venea numarul nostru pe telefon, acum ne apeleaza singur cand se intampla asta si ne intreaba daca e totul bine. Deja ne cunoaste numarul; chiar in septembrie l-a intrebat mama cand ne face o vizita si a spus cu tristete in glas ca i-ar placea sa vina,dar nu are timp.....S-a uitat la mine cand i-am spus ca sunt studenta si apoi, nostalgic "Mai, fetelor....ce ati mai crescut, ce mari v-ati facut...." Intr-un fel, Paul face parte din lumea mea de zi cu zi..Deja am emotii cand ma gandesc ca o sa fiu pe aceeasi scena cu el, desi il cunosc de atata vreme si a terminat Facultatea de Teatru.....Stiu ca ma va ajuta, insa......Si mie mi-ar fi placut sa te vad in public. Nu-i nimic, data viitoare ;) Pupici :*
Trimiteți un comentariu