Stii, eu sunt aici........Am fost mereu, dar poate tu nu m-ai vazut.........Sau poate eu nu te-am zarit.....Sau poate......Poate am trecut amandoi, unul pe langa altul fara sa ne dam seama, fara sa stim ca existam unul pentru celalalt.....E ciudat cum ne aduce viata asta impreuna,nu? Ieri nu eram pe nicaieri, azi sunt peste tot.....Stiu ca zambesti, o simt fara sa-mi spui sau sa ma privesti. E pur si simplu modul nostru special de a comunica cu sentimentele ce ne inunda trupul........Asemeni unui copil ce rade cand simte iubirea mamei lui......Poate asa suntem si noi si inca nu avem curajul sa ridicam ochii din pamant pentru a ne privi sufletul......Poate e prea devreme, poate e prea tarziu.....Oare vreodata vom sti ce se intampla cu noi? Vom avea curaj sa ne vorbim cu inima stransa in pumnul cel mic, intocmai ca al unui copil?
Stii, eu inca zambesc........Sper ca si tu faci la fel.......
4 comentarii:
silvi draga mea, scrie si despre lucruri frumoase din viata ta, ganduri, dorinte, idealuri, etc. e pacat sa scrii doar tristete. esti tanara, cu o viata inainte. ;) pup.
dar eram fericita cand am scris asta :) de fapt, un pic nostalgica......e dorul ala de persoana iubita........sunt bine, stai linistit :) presimt ca pe viitor o sa scriu despre muuuuuuuuuult vise :X poooooop
ce frumos ai scris....
@ andrar- multumesc frumos pentru apreciere :)
Trimiteți un comentariu