vineri, 7 ianuarie 2011

Zambet de inceput :)

Pacea m-a luat prizoniera zilele astea, mi-a linistit sufletul, mi l-a inaltat si mi l-a adus inapoi. Mi-a fost bine, ma simt extraordinar de impacata cu mine insumi in clipele astea. Nu pot gasi un motiv pentru tot ce traiesc acum. Poate ca sunt fericita din simplul fapt ca am oameni dragi in jurul meu, poate ca acele 4 zile petrecute departe de casa, in linistea naturii mi-au oferit echilibrul dupa care tanjeam, poate doar pentru ca il simt si pe el aproape si stiu ca vom tine mereu unul la altul. Si totusi....e posibil ca el sa poarte vina sentimentelor mele din aceste clipe. Aseara am vorbit multe lucruri, ne-am amintit de inceput, de momente petrecute cu doi ani in urma, de emotiile de atunci, de micile detalii ce au facut deliciul conversatiei de ieri. Am ras, ne-am lasat furati de butoiul cu nostalgie, am impartasit sentimente nerostite pana atunci, ne-am mai descoperit un pic unul pe altul, ca oameni, ca suflet. Cat de ciudat mi se pare sa cred ca te cunosc atat de bine si tocmai in acele clipe tu reusesti sa ma surprinzi iar si iar.....Nu mai stau sa ma intreb acum ce se va intampla cu noi, cu relatia asta de ceva mai mult decat prieteni dar mai putin decat iubiti. Stiu si simt ca tinem unul la altul, ca orice impediment al destinului ne va impinge sa devenim din ce in ce mai uniti, candva. Inca ne mai purtam de grija unul altuia, radem ca inainte,chiar ne intelegem mult mai bine acum, continuam sa ne tachinam pe aceleasi mici detalii deja cunoscute de amandoi si care ne fac placere; pentru ca nu ne place sa ne ranim reciproc. In clipa de fata, realizez ca a fost cel mai bine sa ne despartim atunci. Normal ca inca doare si ranile nu se vor inchide niciodata, insa, daca nu as fi trecut prin toate starile respective, nu as fi realizat ca asta era cea mai buna solutie. Am crescut, m-am maturizat in acelasi timp cu durerea simtita si acum zambesc plangand, pentru ca e cel mai bine asa. Eram prea prinsa in interior pentru a iesi un pic din cercul nostru si a vedea realitatea. Acum o vad si realizez ca este un bine facut pentru amandoi. In ciuda tuturor, sunt fericita. Sunt fericita pentru ca te stiu aproape, pentru ca te iubesc si te voi iubi mereu, te voi purta in suflet pe vecie; indiferent de cine va urma dupa tine; sunt fericita pentru ca existi si pentru ca si tu ma iubesti sau cel putin tii la mine. In felul tau, dar stiu ca-ti pasa de mine. Si imi este de ajuns. Maktub!

5 comentarii:

Ruxi spunea...

Ma bucur tare mult pt voi:x macar voi...noi...noi nu ne mai avem nici macar in lista de mess. Inca mi`e greu sa accept ca cel de care m`am indragostit la inceput nu mai exista si ca tot ce`a facut de cand ne`am despartit a fost sa`mi demonstreze ca poate face din mine ce vrea, cand vrea... Inca doare, dar...
Oricum, ma bucur mult de tot pt voi si sper sa fie totul asa cum vreti:*

silvia spunea...

Ruxi->:D< Noi nu mai suntem impreuna, dar macar am ramas prieteni....E adevarat ca uneori imi este dor sa-mi povesteasca ce vrea sa faca intr-un week-end cu prietenii, dar stiu ca dupa ce are parte de distractie, atunci cand ne sunam, imi spune in mare parte cum a fost totul.....Imi pare rau pentru voi, sincer :( Crede-ma ca si pe mine, desi au trecut mai bine de doua luni, inca ma mai dor multe, insa.....nu am ce face, asa a fost viata, asa mi-a fost destinat. Cred ca toate se intampla cu un rost si faptul ca tu nu mai stii nimic de el, nu inseamna un lucru negativ; dimpotriva, este sansa ta sa iubesti un alt om, sa te bucuri iar de viata, sa inveti sa razi si sa iubesti iar! Stiu ca e dificil, (mie-mi spui....) dar va veni si vremea ta :) Uite, eu care credeam ca lumea se darama acum ceva vreme imi dau seama ca, de fapt, noi toti mergem inainte si avem puterea de a ne ridica de jos, atunci cand nu mai credem asta! E bine sa invatam din fiecare experienta in parte si sa luam cu noi doar partea placuta a lucrurilor. Si eu mi-as dori mult mai mult de atat, dar am invatat ca uneori e bine sa primesti mai putin ca mai tarziu sa te bucuri din plin de tot :) Momentan, noi tinem legatura, ne mai tachinam, vorbim...Pana cand? Nu stiu.....Dar in mod sigur Cineva acolo Sus ne iubeste si are grija de noi si vei fi bine in curand. Priveste in jurul tau; e posibil sa descoperi omul drag chiar langa tine :) Multumesc frumos pentru urari, Doamne Ajuta draga mea, si eu sper ca intr-o zi drumurile sa ni se intersecteze pentru totdeauna :) Ai grija de tine:* Te pup >:D< :*

Ruxi spunea...

Multumesc pt sfaturi>:D< te pup si eu si sincer ma bucur ca voi inca vorbiti... ma simt ca si cum eu as continua cu el prin voi, desi nu e acelasi lucru...partea proasta este ca noi am terminat certandu`ne si chiar mi`a spus ca o sa`mi faca rau. Inca nu stiu cum si gandeste`te ca ma doare foarte tare sa stiu ca el imi doreste rau cand eu tot ce vreau este ca el sa fie fericit, chiar daca stiu ca nu va mai fi niciodata cu mine, ma linisteste gandul ca el este fericit. Ai grija de tine:*

Anonim spunea...

și eu mai aveam discuții de genul cu persoane cu care am trăit momente unice dar au rămas doar în trecut cu trecerea timpului. La mine nu erau așa puternice sentimentele în momentele alea dar undeva în parte înțeleg ce simți acum :)

silvia spunea...

creve- >:D< multumesc :) chiar ma ajuta vorbele astea acum :)