miercuri, 6 octombrie 2010

Fericire umbrita

M-ai sunat la scurt timp dupa ce ai vazut mesajul in care te intrebam ce mai faci. Am vorbit mai multe, mi-ai spus ca telefonul tau s-a stricat si din cauza asta nu ai mai dat nici un semn. De la ideea de a vedea niste prieteni in Timisoara s-a ajuns la discutii despre relativitatea viitorului nostru. Nu se stie daca vom petrece sarbatorile impreuna.....Normal ca tu o tineai sus si tare cu nunta, ca cine stie ce se poate intampla acolo. Vorbesti cu atata siguranta despre lucrul asta, incat imi pare ca este singurul tau scop in viitorul apropiat. Chiar ti-am spus asta. Bineinteles ca nu ai putut omite sa nu ma intrebi daca am mai intalnit oameni noi. Ti-am confirmat lucrul asta. Ce puteam face? Doar am hotarat sa nu ne ascundem de la bun inceput. Normal ca ai fost surprins la un moment dat, a trebuit sa-ti dau o mica lectie de educatie printre altele. Atunci cand insistai tu ca viata merge inainte daca va fi sa o luam pe drumuri diferite, ti-am raspuns: "Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard." Nu ai stiut ce sa-mi raspunzi, pe moment. Mama ta nu mai pleaca in strainatate, dar tu esti sigur ca vei pleca; sau cel putin exista un procent de siguranta, din punctul tau de vedere. Nu vreau sa fiu rea sau egoista, dar nu pot sa nu am o mica siguranta in suflet ca vom face sarbatorile impreuna. Nu stiu de ce, nu ma intreba, dar simt ca lucrurile incep sa se aranjeze, incet incet in favoarea mea. Stii si tu foarte bine ca imi doresc asta, chiar daca ai zis sa nu fac planuri, sa nu ma prabusesc apoi in abis, daca ele nu se vor finaliza asa cum vreau eu. Da, ma primesti cu bratele deschise la tine......Si, totusi......chiar ai impresia ca lucrurile sunt atat de relative dupa 2 ani de zile? Ti-am trimis niste mesaje, ti-am spus ca nu e de joaca cu sentimentele celor din jur si ca ele nu sunt relative atunci cand porti cu adevarat in suflet un om.

p.s: tocmai ce m-ai adaugat in lista de prieteni pe facebook :P

7 comentarii:

Pifuneata spunea...

Uoff Silvia, mi se pare mie sau doar tu te implici in elatia asta?:((( Hmm...Ai grija la semnele astea, pot insemna ceva...

silvia spunea...

In ultima vreme, se pare ca doar eu.....Azi, inainte sa inchida, chiar i-am zis sa mai dea si el un semn de viata, ca numai eu am dat zilele astea, asta daca ii mai pasa, eventual, de mine. Mi-a raspuns ca nu-i pasa, ca a sunat intamplator, s-a uitat si el in agenda si a zis sa ma sune. I-am raspuns cu aceeasi moneda si i-am zis ca tot intamplator i-am trimis si eu mesajul de azi, din greseala si atat. A lasat sabia jos cand a vazut cum i-am raspuns si incerca sa ma calmeze.

Pifuneata spunea...

Auzi dar de ce nu schimbi atitudinea, desi stiu ca este greu..Adica, nu il mai cauta...O zi, doua, tre...sa vezi ce face...Uneori barbatii au nevoie de un ghiont pentru a se trezi la realitate..Pune-l pe jar putin...

silvia spunea...

Pai n-am mai dat nici un semn de viata de ieri dupa-amiaza pana azi, cand am dat un mesaj sec, in care intrebam ce mai face si m-a sunat singur. Am zis ca am trecut de faza asta, sa ne punem pe jar si prostii.....Ca am crescut si spunem lucrurilor pe nume, doar ca....nu-mi pot explica discutia asta de azi si toate subiectele abordate aproape in acelasi timp.

silvia spunea...

Eu sunt inca calma....Mi-am propus sa am rabdare, sa actionez diplomat. Deocamdata:)

Pifuneata spunea...

Silvia cand un barbat stie ca te are, aproape ca nu mai lupta...ca stie ca esti a lui..fa-l sa se simta stingher putin...sa-si dea seama singur ca trebuie sa fie mereu dulce cu tine...

silvia spunea...

>:D< :* Se presupune ca m-am maturizat si ar trebui sa-si dea seama ca si pretentiile mele au crescut. Teoretic :P Dar am luat aminte sfatul tau :*