Timp...........

A trecut multa vreme de cand nu am mai scris….Si s-au intamplat la fel de multe…….Certuri, tradari de prietenie..(dupa 13 ani de zile)…..Am suferit,am plans, m-am izolat de lume…..A inceput si facultatea. Devine din ce in ce mai greu……Ma gandesc la viitor si nu stiu ce voi face. Azi e 1 Decembrie…..Imi vine sa rad! Peste o luna se va implini un an de cand ne-am cunoscut. Si cum a inceput totul…..Doamne! Ma jucam Yes pe tagged si am dat fara sa vreau click pe el :)) Apoi, i-am vizitat profilul si mi-am spus ca e dulce, dar nu am sanse la el……Era prea departe……A doua zi mi-a trimis un mesaj simplu si direct……Ca niciodata, am stat cateva zile pe ganduri si intr-un final, am decis ca poate ar fi bine sa-i dau o sansa……Si de aici, am vorbit pe mess, apoi am schimbat numere de telefon iar in prima mea zi de examen la facultate, mi-a dat mesaj pe mobil si mi-a urat bafta, chiar inainte sa intru in sala. A fost prima persoana care s-a gandit la mine in dimineata aia friguroasa de 5 Ianuarie. Seara, m-a sunat si am vorbit mai mult de o ora la telefon, desi eu eram extrem de obosita si stresata; parca imi trecuse totul, din senin. Apoi, am devenit incet-incet ingerasul lui, omul de care avea mereu grija, cu care vorbea zilnic prin mesaje, cel pe care il trezea dimineata si il facea sa fie fericit…….Au fost doua momente in care, de prea mult bine si poate de teama ca totul o lua prea repede, am incetat orice legatura cu el…..Insa, nu am putut rezista, mai ales ca ma cauta mereu……Practic, disparusem din senin; vroiam sa vad daca pot merge inainte fara el. Si n-am putut…..Astfel, povestea mea continua si in iulie, ne-am intalnit, in sfarsit…..A durat o saptamana totul, poate ca a fost prea putin dar relatia s-a unificat atat de mult incat si astazi, dupa atata vreme, mai suntem impreuna. Am vrut sa ma duc eu la el in toamna, dar nu s-a putut……Ne-am facut planuri care s-au destramat, ne-a fost dor unul de altul, ne-am amintit atatea lucruri din vara, am impartit noi pareri, au aparut si conflicte peste care am trecut…O parte din cunoscutii mei sunt impotriva acestei relatii, pentru ca este la distanta si nimic nu e sigur….Le dau dreptate, insa ce poti face cand simti ca ti-ai gasit in sfarsit echilibrul interior, cand simti ca omul respectiv este mereu langa tine, te accepta asa cum esti: infantila, capricioasa uneori, visatoare, nervoasa dar langa el atunci cand are nevoie de o vorba buna? Multi spun ca asta nu inseamna nimic; doar pentru ca te-ai vazut o data pe an si ai vorbit la telefon, pe mess sau prin mesaje…..E atat de greu………Ai mei nu stiu nimic; doar sor’mea si prietenii apropiati......Inca nu vrea sa le spun; mama nu e de acord cu relatiile astea la distanta si mai bine tac din gura decat sa iasa discutii........Si totusi, ma gandesc la viitor....As da orice ca el sa se mute din Resita in Constanta........Doar ca nu este atat de simplu......E doar un om care munceste cinstit si poate prea mult pentru niste bani relativ putini. Nu are pe nimeni aici…..Doar pe mine. Chiar azi am discutat si am vorbit despre faptul ca ni se poate intampla oricand, oricaruia din noi, sa dam peste altcineva……..Stiu ca exista riscul asta, sunt constienta dar sper ca intr-o zi, lucrurile se vor aranja si pentru mine. Nu e simplu sa-i vezi pe cei din jur ca sunt impreuna, se plimba, se saruta, au pe cineva alaturi……Iar eu…….Eu sper si traiesc din amintiri pana data viitoare……Mai rau e ca de aici nu gasesc pe nimeni. Pur si simplu, nu se leaga nimic. Ocazii sunt multe, dar nimeni nu mi se potriveste si ironia face sa-mi placa doar oameni din zona Banatului. E o nebunie……..Ma gandesc la viitor si nu stiu ce voi face. Nu este usor, as vrea, intr-un fel, sa fie cineva de aici, de aproape dar inimii nu-i poti porunci. E greu sa renunti la o persoana care iti ofera tot ce iti doresti pe plan spiritual. Sincer, e omul pe care l-am cautat si l-am gasit, dupa multa vreme de suferinta. E greu cu distanta asta…..Uneori, ma gandesc cat voi mai rezista asa………Nici eu nu stiu……..O prietena mi-a spus ca ne admira, pentru ca rezistam asa, la distanta asta……..O alta, a ramas suprinsa ca el are atata rabdare si mergem inainte cu tot. Iar eu………ma simt ghinionista, intr-un fel. Dar nu vreau sa-l manii pe Dumnezeu……Si mereu ma rog sa faca ceva pentru ca lucrurile sa fie putin mai bune de atat........