Just peace....

Si uite ca am trecut si peste partea cu lacrimile. N-a fost usor, dar acum e bine. Lucrurile au ramas la fel ca inainte, nu am luat nici o decizie majora. Concluzie: suntem impreuna :D Mi s-au intamplat atatea......Nici eu nu mai stiu :)) Si bune, si rele......Am auzit tot felul de vorbe despre mine, mi-am dat seama ca unii sunt muuuuuuuult mai orgoliosi decat credeam si nu inteleg de ce. Se presupune ca atunci cand nu ai nimic cu cineva, ar trebui sa-l lasi in pace, nu sa arunci cu noroi in el.......Cel putin, teoretic :D Cu pratica stam mai rau..........Ca asa suntem noi, oamenii......Daca unul din noi se dovedeste mai puternic si mai detasat de anumite situatii, trebuie sa i se faca ceva pentru a nu avea liniste pe viitor. Eh, oricum, nu-mi mai pasa acum. Ma simt bine in pielea mea, chiar daca, citez "nu intrunesc anumite standarde".......Mda, creier de barbat.....Ce sa le faci.......Si ce conteaza ce zice lumea? Tu sa fii bine, nu el sau ea ;) E perfect atunci cand pacea iti intra in suflet si ramane acolo pentru muuuuuuuuuulta vreme; sa te stii iubit (a) , sa simti ca omului aluia ii pasa si iti da mesaje, te suna in fiecare zi atunci cand iti este rau......E frumos, dar pentru asta trebuie sa stii cum sa construiesti o relatie, caramida cu caramida prin intelegere, respect, comunicare si iubire. Sa fiti iubiti!

Am murit si totusi traiesc.........Ciudat......

2 zile frumoase si atat. Maine raman si ma uit iar in zare.........Pentru cat timp? Nu stiu.......Poate pana in iarna......Habar nu am........Ma simt deja pustie..........Asa sunt unii : au ghinion cu carul si atat........Nascuti doar sa sufere, sa li se faca dor si sa se dea cu capul de pereti............Sa o las balta? Sa continui? Nu stiu...........Suntem prinsi in ringul vietii.........Pentru unii e un meci mai usor, altii primesc lovitura dupa lovitura de fiecare data cand se ridica..........Ma simt moarta.........Fara vise, fara sperante.............Inca respir, merg.......Traiesc........Dar parca nu ma ajuta cu nimic.........Sunt un magnet de ghinioane..........Destinul se joaca cu mine asa cum vrea......Se pare ca nu m-am nascut sub o stea norocoasa...........Asa se intampla cand incerci din rasputeri sa-ti gasesti un sens in viata: esti fericit pentru o clipa, apoi totul se darama in jurul tau si te intorci in trecut...........Dar nici acolo nu ai sanse; fiecare are viata lui acum, lucrurile s-au schimbat si te trezesti abandonat in valtoarea vietii, fara un tel, vise, chef de viata.........E doar pustiu in jur.......Desert interior.............Si simt cum mi se rupe sufletul in mii de bucati.........

Trecutul nu poate fi sters..........

A trecut un an si jumatate. De abia acum mi-am dat seama cum sunt unii oameni........Cam tarziu, insa, poate e mai bine ca s-a intamplat asa. Credeam ca imi este prieten.......Ca pot avea incredere si ma pot baza pe el in fiecare secunda.....Adevarul? Hmmmmmm......Cu putin timp in urma am realizat ca adevaratii prieteni nu vor sa te schimbe, ci te accepta asa cum esti, iar aceia care isi doresc sa fii la fel ca ei sau cel putin la acelasi nivel de gandire, atunci cand fiecare din noi e diferit, nu te iubesc si nu tin la tine cu adevarat; oricat ar pretinde ei asta. Sunt doar niste persoane care intra in viata ta, crezand ca pot sa acapareze totul si sa faca ce vor cu tine. Degeaba poarta ei masti, incearca sa arate partea buna......In final, tot se dau de gol. Mai rau este atunci cand tii foarte mult la persoana respectiva si iti este greu sa accepti ca lucrurile sunt mai dure decat credeai. Si te doare, plangi, regreti..........Dar partea cea mai rea este ca acele persoane te-au facut sa-ti pierzi increderea in oamenii ce vor aparea in viitor......Si ma afund in propria suferinta si durere.........Nu e simplu sa crezi iar in persoana de langa tine......Sa traiesti cu teama, ca..........intr-o zi te va dezamagi si aceea......As da orice sa pot sterge capitolul acesta din viata mea, dar e in zadar......Doare sa simti iubirea cuiva ce vrea sa te protejeze de rau atunci cand sufletul tau e crestat de ranile persoanei din trecut......Sunt prinsa intre prezent si trecut.....Vreau sa uit, sa sterg suferinta asta ce ma sufoca si sa pot crede in omul de langa mine.....Doar ca......E atat de greu........Sunt mii lacrimi ce-mi siroiesc pe obraji, o minte incetosata si un suflet temator.....

http://www.youtube.com/watch?v=wiUMA1KOunQ

Inca putin.........

Inca o saptamana si pot sa spun ca am scapat de grija invatatului, a examenelor, pentru o vreme. Mai e un pic.......Inca un examen si gata.....Mi-a ramas o...."amintire" pentru toamna, dar e ok. Vreau sa fac din vara asta una unica si plina de distractie; sa experimentez tot ce imi trece prin cap si sa rad cu gura pana la urechi, ca in aproape in fiecare zi :)) Vreau sa-l vad mai repede, sa am parte de surprize inedite, de momente speciale si de nopti albe :) E vara si e dreptul meu sa ma distrez :) Vreau sa prind rasaritul pe plaja, in bratele lui..........sa ne plimbam pe nisip in plina noapte si sa ne imprietenim cu marea :) Vreau multe lucruri si la fel de multe sunt sigura ca se vor implini. Tu ce vrei pentru vara asta? Ceva nou sau liniste?

Iubirea

S-a intamplat pe 1 ianuarie 2009, exact cand nu mai credeam in nimic :) Am primit un mesaj de la el si nu i-am dat importanta. Dupa 3 zile m-am decis sa-i raspund. In aceeasi seara am vorbit si am facut schimb de numere de telefon. A doua zi aveam primul examen si inainte sa ajung in sala, imi trimite mesaj. Seara, ma suna si vorbim o ora la telefon. Dimineata, ma trezeau mesajele lui, in timpul zilei ma suna, seara adormeam cu mesajele lui in minte. Am tinut-o asa vreo 4 luni. Nu este din acelasi oras ca mine si distanta "ne omoara" pe amandoi.....Apoi, nu stiu ce a fost in capul meu si l-am lasat balta. Tot el m-a cautat, chiar daca a incercat sa accepte pentru o perioada, situatia. Trecuse o luna iar eu, fiind la capatul puterilor de dorul lui, m-am hotarat sa ii dau un mesaj........Imi era teama ca imi luasem inima in dinti prea tarziu.......Dar nu a fost asa; mi-a raspuns la mesaj si din ziua aceea, lucrurile au revenit la normal. De abia astept sa-l vad in vara :) Uneori, Dumnezeu ne ofera surprize cand ne asteptam mai putin. El este ce mi-am dorit mereu :) Sunt fericita. Ador sa dau si sa primesc iubire, grija si zambete in fiecare secunda.

Ea e Happy

Sunt fericita ca Dumnezeu ma iubeste. Ieri am simtit inca o data asta; cand am intrat in scara blocului meu am gasit un puiut de papagal speriat, care incerca sa zboare, tipa speriat......Un vecin m-a ajutat sa-l prind si l-am luat in casa. E fata, i-am pus numele Happy :) E dulce foc, destul de speriata dar foarte inteligenta. In vara, am pierdut o zebruta australiana, tot pasare si mi-a parut foarte rau..........Si in Vinerea Mare am primit un dar de Sus, asa cum Puppy a aparut in viata mea cu o zi inainte de Mihail si Gavril, ziua de nume a mamei. Pe Puppy nu am putut sa o pastram, dar puiutul asta mic a devenit deja membru al familiei, pe langa cele 2 zebre australiene si o pereche de perusi :). Ea e Happy

http://www.subirimagenes.com/fotos-180420091677-2377701.html

Today is a new day

Scrisa la 17. o4. 2009 ora 10:30 a.m. dar publicata azi din lipsa de timp

Sau poate ca azi e maine. Sau poimaine. Sau oricare alta zi; dar afara e soare si asta ma bucura.
Tocmai am vazut un pescarus zburand. Ce n-as da sa fiu si eu ca el, uneori. Sa ma inalt departe de oameni si sa visez pe nori, cum o fac mereu cand merg pe strada sau rad cu gura pana la urechi.
Nu sunt trista, poate nostalgica. Dar sunt amintirile vesele ale copilariei mele ce-mi umplu inima de zambete.
Si imi place asta. Asa cum imi place sa ador fiecare raze de soare, fiecare floare sau animalut pe care astrul de foc il ocroteste.
Totul e o nebunie frumoasa in jurul meu. Plina de sunete si culori vii. Dar nu ma plang; pentru ca imi place. Si azi e o noua zi. :)

Liniste.......Echilibru.......Planset......Dor.......

Azi am mai pus capat unui capitol din viata. Ma simt libera, intr-un fel......Stiu ca e dureros pentru amandoi, ca nu o sa mai fiu "ingerasul" lui, ca nu o sa ma mai trezeasca nimeni dimineata, nu o sa mai am cui sa dau mesaje de noapte buna.......Insa, cand distanta te desparte de persoana draga, lucrurile incep sa se complice mai mult decat ne dorim.......Universul imi este dat peste cap, regret ca a trebuit sa se sfarseasca asa......Stiu ca nici mie, nici lui nu ii este simplu......Insa,cineva trebuia sa faca asta, inainte de a fi prea tarziu.....Imi este bine, aparent.....In interior, e doar un ocean de lacrimi.......Nu e usor, dar e mai bine. Desi, sincer, nu stiu pentru care din noi e mai usor in momentul asta.......A fost un vis frumos, dar s-a terminat....Se spune ca nu trebuie sa plangi dupa lucrurile frumoase, ci sa zambesti ca le-ai simtit pe propria piele........Insa, natura umana ne face vulnerabili......Ne este imposibil sa nu suferim......Ma impart acum intre liniste, lacrimi si dor........Poate ca intr-o zi voi zambi iar.......Eu inca mai sper la un nou capitol......Si lacrimile cad.......Grele si amare......

Ganduri pasnice

Nu m-am schimbat in sufletul meu. Am ramas aceeasi fata vesela, "nebuna" cum imi spun majoritatea :) Poate mintea mea este un pic diferita.......dar atat. Un pic mai matura, mai realista.......Doar un pic :) Sufletul meu va purta vesnic amprenta unui copil visator. Am aproape 20 de ani si ma bucur ca am realizat asta. O noapte frumoasa, tuturor!

Simpli oameni.........sau Mister

Lumea este inclusa intr-un univers necunoscut. Nimic nu este intamplator si minunile sunt la tot pasul. Viata insasi este un miracol, daca stam si ne gandim la cati oameni mor zilnic; suntem norocosi ca inca mai traim.
Este important sa realizam misterul ce ne inconjoara si sa incercam sa-l descifram, putin cate putin. Am putea incepe de la flori si am continua cu animalele, apoi cu oamenii. Se stie ca fiinta umana este greu de inteles, din orice punct de vedere am privi lucrurile.
Si, totusi, pe cat de greu suntem de analizat, noi, oamenii, pe atat suntem de fascinanti....Poate suna paradoxal sau poate nu......Depinde de fiecare cum interpreteaza frazele de mai sus.....
Dar, in orice caz, viata insasi este o minune si timpul este primordial pentru a descifra misterul ce ne inconjoara la fiecare pas.
Minunile sunt peste tot, depinde doar de noi daca vrem sa le descoperim cu adevarat sau doar sa ne incredem in aparente.