Poate ca.........

Am fost intrebata de ce nu mai scriu.......Mi s-au intamplat atat de multe lucruri.....Viata m-a luat pe sus, m-a lovit de pereti, m-a facut sa ma ridic si sa merg mai departe. E greu, nu o neg, insa trebuie sa merg inainte. Am avut multe intrebari, am primit raspunsuri, dar nu de la cine m-as fi asteptat, de fapt. Inca nu inteleg ce vrei, ce ai vrut sa demonstrezi acum cateva zile. Stii, din fericire, exista un Dumnezeu si oameni care, spre deosebire de tine, chiar ma apreciaza si ma inconjoara cu dragostea lor. Zilele astea m-am chinuit sa te uit. Trebuie sa te uit, sa te las in urma, pentru ca altfel imi vei face si mai mult rau. Stiu ca povestea noastra s-a sfarsit anul trecut, probabil ca in momentul asta nu mai este absolut nimic intre noi. Eu? Eu am fost vulnerabila in fata ta, cu ceva timp in urma. Acum.....Acum NU. Gata, s-a terminat. Fara telefoane, fara alte mesaje. Poate ca ma vei intreba candva (este doar o posibilitate si atat) de ce am pus brusc capat chinului astuia........Hmmm.......Va trebui sa-ti raspunzi singur la intrebare. Si nu te cred absolut ca nu-ti cunosti propriile raspunsuri. Uita-te la faptele tale, la cuvintele aruncate despre mine.........Credeai ca nu o sa aflu niciodata? Te-ai inselat. Ok, poate ca inca mai sangerez putin......Si totusi, incerc sa zambesc. Amici? Nu......Nici macar asa ceva nu mai suntem in momentul asta......Nu meriti, nu ma meriti. Imi pare rau sa o spun, dar asta e adevarul......Si cel mai mult regret ca n-am auzit toate astea din gura ta....A fost nevoie de alti oameni; tu n-ai avut curajul sa-ti asumi responsabilitatea unor cuvinte atat de mari.......Ai fost las, ca de fiecare data, cand asteptai ca eu sa iau decizia finala. Perfect. De data asta am luat-o eu insa tu nu stii, inca. Vei afla, curand......Atunci cand ma vei suna si voi lasa telefonul sa sune.....Imi vei da mesaj si nu iti voi raspunde......Vor trece zile, poate si saptamani la rand (una, doua, trei.....nu mai conteaza) si intr-o buna zi, cand voi vrea eu si voi avea eu chef, de data asta, iti voi raspunde. Chiar daca ma va durea sufletul sa nu-ti aud vocea, chiar daca voi sta, ma voi uita la numele si numarul tau si voi plange cu telefonul in mana. Chiar daca va trebui sa fac toate astea, ca tu sa-ti dai seama ca eu nu sunt jucaria nimanui si daca m-ai auzit candva ca am plans la telefon, sa stii ca am fost sincera, dar tu nici macar lucrul asta n-ai stiut sa-l apreciezi. Imi pare rau pentru tine. Poate ca ne vom intalni candva si atunci, daca voi vrea, te voi asculta si te voi privi senina in ochi, rana mea fiind deja demult vindecata.