M-ai sunat in dimineata asta. Dupa ce nu ne-am mai auzit de duminica trecuta la telefon. M-ai intrebat ce mai fac, de facultate, daca am cunoscut baieti noi.....Ti-am raspuns mai rece si confuz. Apoi, ai amintit de lucrurile serioase ce trebuiau discutate marti. Pentru asta m-ai sunat, de fapt. Mi-ai spus ca te-ai tot gandit si cel mai bine pentru amandoi si mai ales pentru mine, este sa ramanem prieteni. Am vrut sa-ti stiu motivele. Distanta, lucrurile nu mai sunt ca inainte, ne amageam mai mult asa, eventual vorbeam si o tineam inca vreo 2-3 ani in ritmul asta si pana la urma, inevitabilul se intampla. Ai vrut sa eviti discutiile de dupa despartire, daca lucrurile continuau in ritmul asta. M-ai intrebat ce parere am despre decizia ta. Ti-am spus ca este una buna, desi...mi-a luat cateva zeci de secunde sa-ti dau un raspuns. Ai inteles ca ma asteptam la decizia asta din partea ta. Ti-am spus ca nu, era doar o optiune dintr-o lista, dar nu ma asteptam sa o alegi pe asta. Normal ca mi-au dat lacrimile. Era inevitabil.....Te-am intrebat daca mai este cale de intoarcere. Initial, ai spus ceva legat de viitor, ca nu se stie. Apoi, mi-ai raspuns: NU. Se pare ca este o decizie luata pentru totdeauna. Urmezi decizia luata si atat. Inapoi nu ne mai intoarcem. Nu este nimeni in viata ta, ai ramas acelasi pe care il stiu. Ti-a facut placere sa ma cunosti, ti-a parut bine ca m-ai cunoscut. Si mie la fel. Speri sa ramanem prieteni, insa e o decizie care imi apartine mie in momentul de fata. Asa mi-ai zis. Si vom ramane cu siguranta, ti-am replicat. Vreau sa ramanem prieteni. Am adus vorba de sarbatori; tu nu stii ce vei face, e posibil sa pleci in Austria sau Germania exact in perioada sarbatorilor de iarna. Visele mele se naruie inca o data. Te-am intrebat daca ne vom mai vedea vreodata. Mi-ai zis ca vei veni la mare, in concediu. Cu prietenii sau singur sau cu prietena, daca vei avea pe cineva pana atunci. Si ne vom intalni, poate eu voi veni cu viitorul iubit; mi-ai spus ca ti-ar placea sa-l cunosti, daca va fi cazul, sa-l iei de-o parte si sa ai o discutie cu el. Ti-am raspuns ca nu as putea sa fac asta. Tu sa vii singur si eu cu iubitul. Ai vrut sa stii de ce. Pentru ca nu-mi sta in caracter, pentru ca nu as putea sa te ranesc in halul asta. Chiar daca lucrurile nu mai sunt ca inainte, intre noi tot mai exista sentimente, tot mai tinem unul la altul. Este inevitabil, dupa aproape doi ani....Ti-am luat o bratara sfintita, ai fost un pic surprins cand ti-am zis asta. Te-am intrebat daca ti-o pot trimite in decembrie, de ziua ta. Mi-ai raspuns "Asta e decizia ta. Eu nu-ti pot spune sa o trimiti sau nu. Depinde de tine". Ti-am spus ca o sa ti-o trimit, nu vreau sa o pastrez, imi fac sange rau daca o voi pastra si ma voi uita mereu la ea. Mi-ai repetat ca este decizia mea si nu-mi poti spune ce sa fac. Ironia sortii face sa fim nascuti in aceeasi luna. Mi-ai zis ca nu mai vei mai cauta acum, ma vei lasa in pace, sa te sun eu sau sa vorbim dupa ce imi mai revin putin, dupa ce o sa trec peste asta. Ti-am amintit ca, stii, am si eu o zi de nastere. Mi-ai spus ca daca nu te voi cauta eu pana atunci, o vei face tu. Ca nu uiti niciodata zilele de nastere. Nu-ti place sa faci lucruri ca cel de azi, sa fii tu cel care pune punct unei relatii. Ai luat decizia asta cu parere de rau. Mi-ai spus ca poti trece de la relatie la o simpla prietenie. Ca ai mai trecut prin asta. Si, ca totul sa fie si mai ironic, aseara am visat ca stateam in bratele altcuiva, nu erau ale tale si il alintam exact ca pe tine. Dar nu eram eu cea din vis, imi simteam corpul strain. Era altcineva, imi ocupase locul in propriul corp. Spre sfarsitul conversatiei, am simtit in tonul vocii ca iti venea sa plangi sau poate chiar ti-au dat un pic lacrimile. Incercai sa ma faci sa rad, sa nu mai plang. E greu sa nu mai fac asta, aproape imposibil sa nu plang.....Mi-ai zis apoi sa plang, sa ma descarc si sa merg mai departe, ca tu ma poti sfatui, te pot suna oricand sa vorbesc cu tine dar nu poti lua decizii in locul meu. Poate ca ar fi trebuit sa-ti spun ca nu-mi convine decizia ta, sa ne mai acordam o sansa. Dar nu am facut-o, am vrut sa-ti arat ca m-am maturizat si sunt capabila sa-ti accept hotararile.
Dar stii ce doare cel mai tare? Faptul ca ma voi simti iar singura, indiferent de cine va fi in preajma mea.....Ca imi doream doar o vacanta superba cu tine, la munte. Sa stam impreuna 2 saptamani, la tine acasa, sa te simt iar langa mine. Mi-e asa dor de munte, de zapada de acolo......Ar fi fost ocazia perfecta.......Dar tu nu stii ce vei face atunci, inca nu stii nimic.......Oare te voi mai vedea vreodata? Oare te voi mai putea saruta, voi mai sta vreodata in bratele tale, te voi mai simti al meu vreodata? Te voi mai putea alinta, imi voi mai putea trece degetele prin parul tau? Vom mai dormi impreuna, vom mai manca impreuna? Vei mai desena pe nisip o inima in care sa scrii numele noastre? Oare ma vei suna si imi vei spune sa petrecem sarbatorile impreuna si vom relua totul? Ti-am zis si azi ca nu-ti pot spune pe nume, vei ramane mereu "puiut" sau "pui". Ti-am zis ca Te Iubesc si vei ramane mereu in sufletul meu. Mi-ai spus ca eu decid daca imi mai platesti sau nu chirie pentru locul din sufletul meu. Ti-am raspuns: "Tu vei plati vesnic chirie pentru locul ala." Si am inceput amandoi sa radem. Mi-ai spus ca e mai bine sa rad decat sa plang.......A ramas sa vorbim mai incolo, ca aveai treaba. In ciuda tuturor, eu o sa te iubesc mereu.....Chiar ma intreb: oare cum vom reactiona atunci cand ne vom vedea, in vara, asa cum ti-ai propus tu sa vii? Oare vom putea fi doar simpli prieteni si atat? Nu ne va durea distanta asta dintre noi?
Stii, si eu m-am saturat de tot, de tot ce inseamna viata asta de aici, vreau altceva, dar intotdeauna te-am inclus in tot ce am facut, chiar si in viitorul meu. Te iubesc si nu stiu ce altceva ti-as putea spune mai mult decat tot ce simt pentru tine. Nu vreau sa te pierd niciodata......
5 comentarii:
hey:* am ajuns din intamplare pe blogul tau si am ajuns sa il citesc frecvent. Sunt cu vreo 3 ani mai mica decat tine,deci nu`mi permit sa`ti dau sfaturi,dar oricat ar suna de aiurea am avut o relatie la distanta,tumultoasa chiar:) si ne`am revazut in vara,dupa aproape un an. Si nu,nu am putut fi doar prieteni,e o chestie care nu tine de noi si oricat te`ai impotrivi tu,e ceva ce nu tine de tn. Va fi bine si sper ca in final va fi asa cum iti doresti,stiu ce inseamna asta:8
Ruxi-Bun venit pe aici! Ma bucur ca ma citesi, esti libera sa lasi comentarii la orice post vrei, daca iti place si simti ca iti doresti sa-ti spui punctul de vedere :D Ideea e ca el a pus acum punct si a mai ramas prieten cu alte doua foste, dar fetele alea sunt acolo, aproape de el. Eu, in schimb, sunt la distanta si daca ai urmarit povestea de la inceput, ai vazut ca au fost mai multe tentative de despartire, in timp. Dar voi v-ati despartit in anul respectiv, pana cand v-ati revazut? Imi poti da sfaturi, nu conteaza varsta, nu sunt omul care sa tina cont de varsta persoanei, pentru ca sunt oameni mai micuti ca varsta decat mine, dar care pot fi mai maturi (o am pe sora mea exemplu, intr-un fel :P) asa ca, stai linistita >:D< Te mai astept pe aici oricand iti doresti! Doamne Ajuta sa fie bine, pana la urma! Multumesc ca imi este aproape :*
Despartiri au fost si la noi,si certuri,cu tot tacamul. "prieteni" am ramas si noi pana intr`un anumit punct. E mult mai usor sa fii prieten cu el cand nu`l ai in fata,pt ca atunci cand il vei avea in fata,e o senzatie pe care nu stiu sa ti`o explic,dar ceva in interiorul tau te impinge spre el. Si acelasi lucru vine si din partea lui daca te`a iubit. Eu cred ca relatiile la distanta sunt mult mai speciale decat cele obisnuite si sentimentele nu trec asa usor,uneori nu trec deloc. Daca te ajuta sa pastrezi legatura cu el si poti sa vbesti cu el,dar incercand sa`l vezi ca pe un prieten,atunci fa`o. Daca nu,ia`ti un timp pana vei asimila lucrurile si apoi vezi tu ce faci...te va cauta el dupa un timp,asa s`a intamplat la mine de fiecare data. Pastrati legatura ca niciodata nu se stie ce va fi
Dap, Ruxi, ai dreptate. Uite, prima data am zis eu stop, prin mai, pentru ca iar venise vorba de plecatul lui in Germania, care nu a mai avut loc, si deja nu mai suportam situatia. Atunci mi-a respectat decizia, dar tot el m-a cautat dupa o vreme. Chiar in ziua in care stia ca am examen la facultate,ca eram cu sesiunea :) Mi-a dat mesaj in dimineata respectiva si nu a uitat sa-mi ureze bafta la examen. Oricum, si ieri cand am vorbit si el mi-a zis ca nu ma va mai cauta o vreme, sa ma lase sa-mi mai revin si i-am spus eu ca "Stii, am si eu o zi de nastere...." mi-a raspuns "Oricum, daca nu o sa ma cauti tu pana atunci, te caut eu, pentru ca nu uit niciodata zilele de nastere".Eu fiind nascuta pe 11 decembrie. Ieri chiar i-am dat un mesaj legat de ultimul post scris si de faptul ca am uitat sa-i spun ca ma bucur daca va reusi sa plece de sarbatori in Austria sau Germania. Nu mi-a raspuns la nici unul din ele. Ma lasa sa accept lucrurile si apoi, cand ma voi simti mai bine si voi putea sa vorbesc cu el, probabil ca il voi suna sau ii voi da un mesaj :) E o experienta unica in viata, pe care nu o regret nici o secunda si care mi-a prins foarte bine. Asa e, relatiile astea la distanta au farmecul lor; sunt muuuuult mai dificile dar si mai provocatoare si uneori te imping sa-ti fortezi propriile limite si te ajuta sa te testezi pe tine insuti. Chiar si acum, desi a luat el hotararea asta, tot el insista si imi spunea ca spera sa ramanem prieteni si ca decizia imi apartine. I-am zis ca vom ramane prieteni, cu siguranta. Cu toate ca, nu stiu daca vom putea fi de acum inainte doar simpli amici, oricat de mult ar spune el ca poate trece de la o relatie de genul asta la o simpla prietenie. Nu poate face lucrul asta, cand in urma cu nici doua luni el pleca de la mine, din casa mea, unde am stat impreuna o saptamana, din orasul meu, cu lacrimi in ochi si a fumat 2 sau 3 tigari pe peronul garii, intr-o ora, maxim. El fumandu-le in mod normal in cateva ore si incercand sa ma faca sa rad in timp ce asteptam trenul, doar pentru a nu plange amandoi.
Eu vreau sa pastrez legatura cu el si o voi face, dar am nevoie de timp si el a inteles asta,de fapt, chiar mi-a zis ce ai citit mai sus :) Sper ca intr-o zi, drumurile sa ni se incruciseze iar si atunci sa fie pentru totdeauna :)
Insista sa ramaneti prieteni pt ca nu poate rupe legatura cu tine asa deodata. Pe de alta parte,decizia lui de a va desparti poate fi influentata si de prietenii lui. In cazul meu asa a fost. Prietenii lui l`au influentat,au vbit si cu mine si cu el spunandu`ne lucruri total diferite si in final s`a dovedit ca defapt eu am avut dreptate si el si`a crezut prietenii. Regreta ce mi`a facut si a facut destul. Eu am ca aliatii si familia lui care ma suna de fiecare data inainte sa vina el aici sa vbeasca cu mine si cu sora lui vbesc aproape in fiecare zi,ea fiind cu 5 ani mai mare decat mine. Eu am pus punct de 2 ori,defapt astea au fost si singurele despartiri. Ne`am despartit si dupa 7 luni de la despartire a venit la mine. Hotarasem sa fim NOI doar cand ne vedem,in rest fiecare cu treaba lui. Stiu ca la prima vedere ti se pare aiurea,asa cum mi s`a parut si mie,dar preferam asa decat sa nu`l am deloc plus ca nu puteam fi langa el si sa vbesc cu el ca o simpla amica. Ne`am impacat si dupa 1 luna si ceva,am decis eu sa punem punct. Il simteam distant,parca se chinuia.Il inteleg perfect ca uneori starile astea le am si eu. Am pus punct si n`a rezistat decat 2 saptamani sa nu vbeasca personal cu mine,pana a aflat ca am o problema in familie. Intre timp imi suna prietenele sa vada cum sunt,ce fac etc. Si acum suntem "prieteni". Daca ne auzi vbind ai spune ca suntem impreuna,vbim ca atunci cand eram impreuna,desi fiecare face ce vrea. Stiu ca o sa ti se para aiurea,dar neavand alta solutie si nesuportand sa`l pierd definitiv,am acceptat si asta. Si dupa un timp devine destul de usor. Maine e ziua mea si astept sa vad ce`mi spune:) Si are si poza cu mine la avt de 3 zile,desi am auzit ca ar avea prietena. Planuri de viitor avem si noi si familia lui ma adora,asa ca pot spune ca e bine:) Mi`as dori mult de tot ca intr`un final sa fiti impreuna,la fel cum sper ca va fi si la noi.
Trimiteți un comentariu