sâmbătă, 17 octombrie 2009

Feeling........ok

15. 10. 2009- Da. Sunt ok. Dar nu stiu pentru cat timp. Sa calatoresc 14 ore cu trenul pentru el sau nu? Si singura. Nici nu stiu. Imi lipseste, imi e dor de el, cu toate ca cei din jur imi spun ca daca as face asta,ar insemna sa ma duc la picioarele lui, sa ma ofer pe tava, gratis. L-am vazut o singura data,am stat impreuna 5 zile si apoi a plecat. Dar ne stim de 8 luni iar atunci cand ne-am vazut, nu a incercat sa faca ceva din ce nu mi-ar fi placut. Practic, eu am impus regulile, ca sa spun asa. Pornesc intr-o aventura periculoasa, pentru o persoana langa care am stat un timp foarte scurt. Dar relatia noastra continua si ne intelegem foarte bine. Nu stiu ce sa fac.....Vreau sa-l vad, sa-l simt, sa dorm in bratele lui....Imi lipseste si stiu ca tine la mine......Si amandorura ne este greu.....As da orice sa-l vad, dar nu stiu daca merita sau nu.

17.10.2009-continuare-Stiu ca nu este perfect si are defectele lui, dar simt ca pot sa trec peste ele. Si totusi.......imi este teama sa nu fiu dezamagita de reactia mamei lui cand ma va vedea. Ce va spune sau ce va crede femeia respectiva cand ma va vedea la usa; venind de la sute de kilometri (800, mai exact), doar pentru a fi cu fiul ei cateva zile? Daca nu ma voi intelege cu ea si in secunda doi ma da afara?
Voi fi singura, o straina intr-un oras complet strain. Am incredere in el dar parca ceva ma tine pe loc......Sa fie teama? Posibilele lucruri ce pot avea loc pe drum? Traim intr-o lume atat de nesigura.....Doar sora mea si o prietena stiu exact ce am de gand sa fac. Restul nu au idee nici macar de existenta lui. Si nu-mi doresc sa stie.....Distanta asta strica totul. Si chiar asa; pana cand o s-o mai tinem in ritmul asta? Fiecare in alt oras, doar telefoane si mesaje zilnice. Aseara mi-a spus ca viata mea nu se termina la el si ca totul merge mai departe. Dap. Ne-am certat. Am gresit amandoi. Eu am fost un pic prea dura, el s-a suparat. Am spus ca im pare rau. Mi-a zis ca nu e nevoie sa-mi cer scuze. Acum e suparat si ma doare. Dar nu-l mai caut.....

Un comentariu:

andrar spunea...

te inteleg.stiu cum e.si mie mi'e teama.ma duc saptamana asta la el.doar cateva ore pentru a'l vedea,pentru a bea o cafea cu el.e aiurea,nu?sa bat atata drum pt atat.eu m'as duce in locul tau.as risca.as incerca.dk ma da afara asta e.dar macar as stii ca am incercat