Better than before

A fost candva 1 noiembrie 2010. Ziua in care am simtit cum ratiunea mea de a fi se topeste in fumuri negre....De fapt, lucrurile nu sunt chiar atat de tragice....Acum nu este momentul nostru; oricat de mult ne dorim sa fim mereu unul in bratele celuilalt. Destinul are alte planuri pentru noi in momentul de fata :) Ciudat.......Comunicam mult mai bine acum, ne tachinam din orice lucru marunt si ajungem sa radem iar ca la inceput :) E frumos, e placut.......Am ajuns la concluzia pe care am tot auzit-o si n-am crezut-o niciodata: Un barbat si o femeie nu pot fi doar simpli prieteni. Exista si exceptii, desigur, insa nu dupa ce ai incheiat o relatie cu un om si inca mai tii legatura cu el. Vom simti mereu ceva mai mult decat o simpla bucurie a revederii si vom tanji intotdeauna dupa clipele tandre ce le-am petrecut candva :) Va veni si clipa noastra :) Poate anul viitor, poate peste doi ani......Cand vor decide ingerii nostri pazitori. Acum suntem bine, chiar daca ne ducem dorul unul altuia :) Toate se intampla cu un scop si sunt sigura ca lucrurile nu se vor opri aici; vor continua atunci cand amandoi vom fi pregatiti sa infruntam viata impreuna, indiferent de noile obstacole.

Sweet memories.....Sweet you.....Sweet me....

Mai tii minte dimineata in care mi-ai zambit atat de dulce incat si inghetata de vanilie mi s-ar fi parut cea mai amara din lume? Privirea de copil atunci cand ai vazut sticla de Pepsi goala.......Si doar insistasem cu o seara inainte sa bei si tu, pentru ca alta nu mai aveam....Pot sa jur ca mai ai si acum filmuletul cu mine, atunci cand si eu te-am filmat in seara aia....O, Doamne.....Si cu cat insistai ca il vei sterge, cu atat mai putin te credeam........:) Ma intreb cum ai reactiona daca ai sti ca eu inca mai am acel filmulet cu tine. Stiu ca ai vrut sa-l sterg dar......nu. E mai bine asa :)

Slove eterne

Alerg.....Inca alerg. Probabil ca vreau sa mai tintuiesc amintirile noastre. Plaja, zambetele, rasetele, marea. Inima desenata de tine pe nisip. Numele noastre scrise pe tarm. Zambesc....Stiu ca marea le-a sters de mult. Dar niciodata nu te va putea rapi din gandurile mele. Nu......chiar niciodata. Mi-e dor de tine. O stiu. O simt. Ne este dor de noi si, totusi, ne este bine asa cum suntem acum. Departe unul de altul si totusi....Totusi mereu aproape si prezenti unul in viata celuilalt. Nu conteaza sub ce forma....Suntem acolo si asta e tot ce conteaza.

Un semn

M-ai sunat in seara asta. Te-am auzit in sfarsit. Mi-a fost dor de tine, de abia asteptam sa ma faci sa rad. Ca de obicei, ti-a reusit partea asta si acum. Te intereseaza ce mai fac, ce oameni am mai cunoscut. Ai inceput sa-mi povestesti ce ai facut azi, fara ca eu sa te fi intrebat. S-au evaporat brusc cele doua saptamani in care nu am stiut nimic de tine. Totul a venit atat de normal si de firesc......Imi dau seama ca a fost nevoie de pauza asta pentru a reusi sa ne intelegem iarasi bine. Eu nu voi face nimic in plus decat am facut pana acum. O sa astept cumintica sa ma suni si sa-ti pese de mine in continuare. Prietenul tau cel mai bun se muta la Timisoara. Vei ramane singur, fara omul cu care sa comunici in fiecare secunda. Ti-am zis doar ca imi vine sa plang si eu pentru faptul ca el pleaca, dar e firesc; trebuie sa-si urmeze sotia :) La sfarsitul conversatiei, care a durat vreo jumatate de ora, mi-ai repetat sa am grija de mine pe acelasi ton bland cu care imi ziceai si la inceput aceleasi lucruri. Nu-mi poti spune pe nume, si acum ma mai alinti ca inainte :) Ma intreb daca te vei apropia iar de mine si ma vei cauta mai des din clipele de fata, mai ales ca omul respectiv pleaca si nu-l vei mai avea langa tine mereu. Sunt doar curioasa. Dar nu-mi fac sperante. Traiesc doar prezentul. Sunt fericita, am pace in suflet :)

Sunt umana

Incerc sa ma tin tare in fata tuturor, sa zambesc, sa rad, sa nu se vada lupta data in sufletul meu. Zilele astea au fost foarte stresante, de fapt, toata perioada asta este asa si probabil ca intregul an universitar se va desfasura in ritmul asta. De vreo doua zile iti simt lipsa; aseara mi-a fost un dor ingrozitor de tine. Mi-ar fi placut sa te sun ca inainte, sa-ti spun toate grijile ce ma apasa. As fi dat orice sa te aud spunandu-mi iar "Puiut, stai lini, ca se vor rezolva toate, va fi bine, vei vedea. Nu te mai enerva si stresa pentru niste prostioare. Asta este nimic pe langa ce ne asteapta in viata. Hai, calmeaza-te, linistiteste-te, va fi bine. You know I'm next to you? Haide, stai calma, le vei rezolva pe toate. Nu face bine la sanatate sa te enervezi, si mai ales in situatia ta. Gandeste-te la sanatatea ta si apoi la prostioarele alea si nu te mai enerva ca nu-ti face bine." Cam asa imi spuneai de fiecare data cand te sunam si simteam ca nu mai pot merge inainte. Iar tu stiai mereu cum sa faci pentru a-mi ridica moralul, la sfarsitul conversatiei avand deja un zambet pe chip. Imi spuneai ca ma iei in brate sau imi dadeai un kiss doar pentru a ma linisti eu sau imi ziceai ca ma intelegi, ca ai trecut si tu prin asa ceva si stii cum e, dar trebuie sa ma gandesc in primul rand la sanatatea mea. De toate astea am avut nevoie aseara....Dar stiu ca lucrurile respective nu le voi mai auzi niciodata spuse in aceeasi maniera de tine. Probabil vor fi pe un ton ceva mai rece, distant si imi vei spune direct pe nume. Au existat altii ce m-au linistit si incurajat aseara, insa cuvintele lor nu mi-au atins nici macar cea mai indepartata coarda a sufletului meu. Au fost doar simple vorbe pentru mine, chiar daca stiu ca au spus totul din suflet si ar fi dat orice sa ma faca sa ma simt mai bine. Doar ca.........ei nu stiu cat de mult imi lipsesti in perioada asta......

Punct si de la capat

Oooook, s-a cam asternut linistea pe aici, de cand nu am mai scris....Pai, ce as putea spune in momentul asta? Sunt mai bine, in mod clar si vizibil......Inca ma mai chinuie amintirile cu el, e normal, au trecut doar 8 zile de atunci.....Daaaar, noroc cu fetele mele, cu oamenii dragi ce au dat tot ce au avut mai bun din ei si m-au facut sa trec mai usor peste primele zile (si unele destul de critice, din punctul meu de vedere) de dupa despartire :) Am iesit, am cunoscut oameni noi, locuri noi, am ras si m-am bucurat de viata din tot sufletul. Destinul mi-a scos in cale persoane ce ma pot duce aproape de altele, la care nu credeam ca voi mai avea vreodata acces. Lumea este atat de mica.......In fiecare zi descopar noi si noi cunostinte.....Ma simt bine, incep sa-mi recapat energia pierduta in tot timpul asta. Sunt libera iar si sentimentul asta ma umple de liniste......Exista si o mica agitatie interioara, dar incerc sa fac abstractie de ea :) Va veni si vremea mea mai repede decat ma astept :)

Ironia sortii

Tocmai ce mi-am dat seama ca ne-am cunoscut pe o data de 1 si tot pe aceeasi data, ne si despartim. Doar lunile difera. Dar pana si anotimpurile sunt apropiate. Toamna-iarna....Cat de cruda e viata asta,nu?

Prieteni

M-ai sunat in dimineata asta. Dupa ce nu ne-am mai auzit de duminica trecuta la telefon. M-ai intrebat ce mai fac, de facultate, daca am cunoscut baieti noi.....Ti-am raspuns mai rece si confuz. Apoi, ai amintit de lucrurile serioase ce trebuiau discutate marti. Pentru asta m-ai sunat, de fapt. Mi-ai spus ca te-ai tot gandit si cel mai bine pentru amandoi si mai ales pentru mine, este sa ramanem prieteni. Am vrut sa-ti stiu motivele. Distanta, lucrurile nu mai sunt ca inainte, ne amageam mai mult asa, eventual vorbeam si o tineam inca vreo 2-3 ani in ritmul asta si pana la urma, inevitabilul se intampla. Ai vrut sa eviti discutiile de dupa despartire, daca lucrurile continuau in ritmul asta. M-ai intrebat ce parere am despre decizia ta. Ti-am spus ca este una buna, desi...mi-a luat cateva zeci de secunde sa-ti dau un raspuns. Ai inteles ca ma asteptam la decizia asta din partea ta. Ti-am spus ca nu, era doar o optiune dintr-o lista, dar nu ma asteptam sa o alegi pe asta. Normal ca mi-au dat lacrimile. Era inevitabil.....Te-am intrebat daca mai este cale de intoarcere. Initial, ai spus ceva legat de viitor, ca nu se stie. Apoi, mi-ai raspuns: NU. Se pare ca este o decizie luata pentru totdeauna. Urmezi decizia luata si atat. Inapoi nu ne mai intoarcem. Nu este nimeni in viata ta, ai ramas acelasi pe care il stiu. Ti-a facut placere sa ma cunosti, ti-a parut bine ca m-ai cunoscut. Si mie la fel. Speri sa ramanem prieteni, insa e o decizie care imi apartine mie in momentul de fata. Asa mi-ai zis. Si vom ramane cu siguranta, ti-am replicat. Vreau sa ramanem prieteni. Am adus vorba de sarbatori; tu nu stii ce vei face, e posibil sa pleci in Austria sau Germania exact in perioada sarbatorilor de iarna. Visele mele se naruie inca o data. Te-am intrebat daca ne vom mai vedea vreodata. Mi-ai zis ca vei veni la mare, in concediu. Cu prietenii sau singur sau cu prietena, daca vei avea pe cineva pana atunci. Si ne vom intalni, poate eu voi veni cu viitorul iubit; mi-ai spus ca ti-ar placea sa-l cunosti, daca va fi cazul, sa-l iei de-o parte si sa ai o discutie cu el. Ti-am raspuns ca nu as putea sa fac asta. Tu sa vii singur si eu cu iubitul. Ai vrut sa stii de ce. Pentru ca nu-mi sta in caracter, pentru ca nu as putea sa te ranesc in halul asta. Chiar daca lucrurile nu mai sunt ca inainte, intre noi tot mai exista sentimente, tot mai tinem unul la altul. Este inevitabil, dupa aproape doi ani....Ti-am luat o bratara sfintita, ai fost un pic surprins cand ti-am zis asta. Te-am intrebat daca ti-o pot trimite in decembrie, de ziua ta. Mi-ai raspuns "Asta e decizia ta. Eu nu-ti pot spune sa o trimiti sau nu. Depinde de tine". Ti-am spus ca o sa ti-o trimit, nu vreau sa o pastrez, imi fac sange rau daca o voi pastra si ma voi uita mereu la ea. Mi-ai repetat ca este decizia mea si  nu-mi poti spune ce sa fac. Ironia sortii face sa fim nascuti in aceeasi luna. Mi-ai zis ca nu mai vei mai cauta acum, ma vei lasa in pace, sa te sun eu sau sa vorbim dupa ce imi mai revin putin, dupa ce o sa trec peste asta. Ti-am amintit ca, stii, am si eu o zi de nastere. Mi-ai spus ca daca nu te voi cauta eu pana atunci, o vei face tu. Ca nu uiti niciodata zilele de nastere. Nu-ti place sa faci lucruri ca cel de azi, sa fii tu cel care pune punct unei relatii. Ai luat decizia asta cu parere de rau. Mi-ai spus ca poti trece de la relatie la o simpla prietenie. Ca ai mai trecut prin asta. Si, ca totul sa fie si mai ironic, aseara am visat ca stateam in bratele altcuiva, nu erau ale tale si il alintam exact ca pe tine. Dar nu eram eu cea din vis, imi simteam corpul strain. Era altcineva, imi ocupase locul in propriul corp. Spre sfarsitul conversatiei, am simtit in tonul vocii ca iti venea sa plangi sau poate chiar ti-au dat un pic lacrimile. Incercai sa ma faci sa rad, sa nu mai plang. E greu sa nu mai fac asta, aproape imposibil sa nu plang.....Mi-ai zis apoi sa plang, sa ma descarc si sa merg mai departe, ca tu ma poti sfatui, te pot suna oricand sa vorbesc cu tine dar nu poti lua decizii in locul meu. Poate ca ar fi trebuit sa-ti spun ca nu-mi convine decizia ta, sa ne mai acordam o sansa. Dar nu am facut-o, am vrut sa-ti arat ca m-am maturizat si sunt capabila sa-ti accept hotararile. 

Dar stii ce doare cel mai tare? Faptul ca ma voi simti iar singura, indiferent de cine va fi in preajma mea.....Ca imi doream doar o vacanta superba cu tine, la munte. Sa stam impreuna 2 saptamani, la tine acasa, sa te simt iar langa mine. Mi-e asa dor de munte, de zapada de acolo......Ar fi fost ocazia perfecta.......Dar tu nu stii ce vei face atunci, inca nu stii nimic.......Oare te voi mai vedea vreodata? Oare te voi mai putea saruta, voi mai sta vreodata in bratele tale, te voi mai simti al meu vreodata? Te voi mai putea alinta, imi voi mai putea trece degetele prin parul tau? Vom mai dormi impreuna, vom mai manca impreuna? Vei mai desena pe nisip o inima in care sa scrii numele noastre? Oare ma vei suna si imi vei spune sa petrecem sarbatorile impreuna si vom relua totul? Ti-am zis si azi ca nu-ti pot spune pe nume, vei ramane mereu "puiut" sau "pui". Ti-am zis ca Te Iubesc si vei ramane mereu in sufletul meu. Mi-ai spus ca eu decid daca imi mai platesti sau nu chirie pentru locul din sufletul meu. Ti-am raspuns: "Tu vei plati vesnic chirie pentru locul ala." Si am inceput amandoi sa radem. Mi-ai spus ca e mai bine sa rad decat sa plang.......A ramas sa vorbim mai incolo, ca aveai treaba. In ciuda tuturor, eu o sa te iubesc mereu.....Chiar ma intreb: oare cum vom reactiona atunci cand ne vom vedea, in vara, asa cum ti-ai propus tu sa vii? Oare vom putea fi doar simpli prieteni si atat? Nu ne va durea distanta asta dintre noi?

Stii, si eu m-am saturat de tot, de tot ce inseamna viata asta de aici, vreau altceva, dar intotdeauna te-am inclus in tot ce am facut, chiar si in viitorul meu. Te iubesc si nu stiu ce altceva ti-as putea spune mai mult decat tot ce simt pentru tine. Nu vreau sa te pierd niciodata......