Dumnezeule, ce mult am lipsit de aici! Nici nu mi-am dat seama cand a trecut vremea :) Si cate am trait in aceasta perioada.....Ar fi nevoie de multe file sa le povestesc. Pe scurt, job nou, oameni noi, prietenii cernute sau chiar incheiate definitiv. Oameni lasati undeva, acolo si atat. Inca putin si termin definitiv perioada facultatii/masterului. Doar o luna si un pic ma mai desparte de statutul studentului si de beneficiile avute :P Chiar si asa, nu regret nici o secunda ultima suta de metri din cadrul facultatii. Orice capitol inchis deschide un altul si un altul. Imi dau seama cat am crescut in ultimii doi ani si inca nu-mi vine sa cred........Normal ca am ramas cu aceeasi nebunie caracteristica, cu acelasi aer de energie inepuizabila si cu acelasi chef de viata si de ras, dar la nivel psihologic, lucrurile s-au schimbat. Si pana la urma, de ce nu? Doar oamenii evolueaza si nu involueaza :) Mi-a fost dor sa scriu aici si imi pare rau ca am abandonat pentru o vreme acest lucru :)
Dar voi? Cum vi s-a schimbat viata in tot acest timp?
ratiune si simtire
o lume in care totul e posibil, atata timp cat balanta intre ratiune si simtire este la un nivel normal!
sâmbătă, 11 mai 2013
luni, 15 octombrie 2012
La multi ani, noua!
S-a implinit un an de cand suntem impreuna, pe 28 septembrie.......Ma simt mai mult decat fericita..........Sunt implinita, simt ca am crescut mult in ultimul an si mai presus de orice, am invatat sa-i inteleg si pe cei din jurul meu, sa fiu mai toleranta cu cine merita si sa iubesc doar oamenii buni si drepti :) Am lasat in urma trecutul, doar zambesc privind inapoi si realizez ca toate lucrurile prin care am trecut n-au facut altceva decat sa ma maturizeze si sa ma aduca la stadiul la care sunt acum. Fericita, implinita si cu mii de vise noi alaturi de persoana draga :) TE IUBESC!
duminică, 27 mai 2012
DA!
Nu, n-am zis inca DA! Inca nu.....Insa, DA! IL IUBESC! Nu conteaza ca l-am vazut aseara si ca am petrecut cateva ore impreuna; imi este un dor imens de el, de parca nu l-as fi vazut timp de un secol......Imi este dor de el in fiecare secunda si il port in minte si in suflet, in fiecare clipa din viata mea! Nu-mi vad viata fara el.....Il ador, chiar si atunci cand este usor iritat sau imi explica un lucru pe care el nu-l agreeaza, atunci cand il fac......Ador sa-l alint si sa vad cum isi aseaza capul in poala mea, intocmai unui copilas fragil, cerandu-mi sa-l apar de tot ce este rau si doar sa-l iubesc.......Si, DA! Pentru toate astea si pentru multe altele, IL IUBESC!
duminică, 4 martie 2012
Primavara
Viata este ataaaaat de imprevizibila.......Se spune ca poti trece pe strada, pe langa dragostea ta, fara sa o recunosti. Ei, se pare ca acest lucru este posibil. Ciudat, dar mi s-a intamplat :) Fosti colegi de generala, actuali colegi de facultate (diferite) si de abia acum ceva timp, ne-am intalnit :) Absolut intamplator.......Si totul a capatat un alt sens :) Fericirea este cuvantul ce ma defineste, acum :) Am lasat in urma tristetile, lacrimile, regretele, totul. E o alta primavara; atat de diferita de ultima.....O primavara plina de iubire, de vise, de sperante, de oameni dragi. E o alta lume, lumea mea atat de frumoasa, cu mii de raze de soare......Ador lumea asta! :) Sa aveti o primavara frumoasa! :D
luni, 9 ianuarie 2012
Deja 2012
Ooooooo........Se vede treaba ca n-am mai trecut demult pe aici.....Mai exact.......de anul trecut :)) De aproximativ........2 luni, poate? :)) Daca va intrebati ce am mai facut, ei bine, raspunsul este: muuuuulte :)) Daaaar, sa o luam cu inceputul.........
Dupa ce am intrat la master, am intrat un pic in febra cursurilor (asa, un pic......doar de incalzire :P) timp in care, bineinteles ca eram cu capul in nori :D nu ca acum n-as fi, daaaaar......:P
Apoi, se apropia cu pasi repezi de mine, luna decembrie........Cu totii stim ca este o luna agitata, o perioada cu tot felul de planuri si idei nastrusnice.......Pe ultima suta de metri, ne-am hotarat sa mergem la munte.......O gasca de nebuni frumosi, pe care ii iubesc din tot sufletul meu :D A fost frumos, riscant, obositor dar necesar sa fugim de lume timp de o saptamana, undeva la 1546 de metri :) Si asa, au trecut si sarbatorile mele.......Cu multa veselie, voie buna, chef de viata, nostalgie, rasete si iubire.....
Cat despre alte ferestri si camarute din sufletul meu.........Unele au ramas deschise, insa pe jumatate sau poate chiar mai putin, in altele, lumina a patruns de cateva luni bune si imi doresc sa ramana vesnic acolo si in cele ramase, imi tin prietenii dragi si amintirile superbe din ultima vreme :) Bineinteles ca mai exista si dorurile, si nostalgiile, dar pe ele incerc sa le tin inchise intr-o camera, si cand mai scapa, din cand in cand, le cert, le iau dupa mine si le pun inapoi, acolo unde le este locul :)
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
1 noiembrie 2011
A trecut un an de cand ne-am despartit......Foarte multe schimbari s-au produs anul asta....Am luat licenta cu bine, am cunoscut oameni noi, am un grup de prieteni, fara de care nu m-as vedea o viata intreaga, de acum incolo, am cunoscut un om absolut adorabil acum o luna si un pic. Toate lucrurile bune si frumoase, s-au asternut in viata mea, atunci cand a trebuit; nici mai devreme si nici mai tarziu :) Bineinteles ca amandoi ne-am schimbat destul de mult. Nu stiu despre tine, dar eu, cu siguranta ca nu mai sunt copilul naiv de acum doi ani, care credea totul si pe care il puteai minti frumos la orice ora din zi si din noapte :) Si, stii, poate ca lucrurile ar fi ramas la fel de frumoase si dragute intre noi, daca tu nu ai fi spus acele lucruri despre mine, pe la spatele meu.....Ce? Credeai ca nu o sa aflu niciodata despre ele? Hmmmm........Te inseli amarnic.....Ai uitat ca eu, intotdeauna aflu ce se intampla? Intr-un fel sau un altul? :) De atunci, tu esti alt om in ochii mei. Si, DA, ai decazut destul de mult. Acum, roata se intoarce in favoarea mea. Nu ma bucur, dar stiu ca tu suferi in momentul asta. Efectul de bumerang, nu? M-ai facut sa sufar candva, ai aruncat in mine cu vorbe grele si urate.....Si, ia ghici cine plange acum.....Eu sau tu? Cu siguranta, tu. Eu nu meritam acele vorbe, dar ele au fost spuse, in final. A fost greseala ta si va trebui sa-ti asumi vina asta toata viata :) Si, culmea, ca tot tu m-ai cautat si acum doua saptamani, si acum o luna :) Nu eu, in nici un caz persoana mea :) Ce vrei de la mine, nu ma mai intereseaza :) Doar ca, pentru simplul fapt ca ai facut parte din viata timp de aproape doi ani si pentru ca am tinut candva la tine si lucrurile au fost bune si frumoase, am decis sa mentinem o relatie civilizata, de amicitie si bun simt, intre noi. Doar pentru ca doi ani de zile ai fost parte din viata mea iar lucrul asta nu se poate uita asa usor si nici nu ne putem sterge trecutul cu buretele. Dar sa stii ca eu sunt bine si imi traiesc mai departe, fericirea si iubirea alaturi de un om minunat, un om pe care l-am cautat si l-am gasit destul de greu; o persoana asa cum mi-am dorit mereu: iubitoare, atenta la tot ce fac si care stie sa-mi aprecieze cu adevarat, fiecare gest micut facut pentru el :) Da, acum pot sa spun ca m-am vindecat complet de rana pe care tu mi-ai crestat-o, candva, in inima.
Sunt eu, din nou :)
Da, sunt din nou, EU :) Omul plin de viata pe care toti il cunosteau candva :) Copilul nebun care radea cu gura pana la urechi in fiecare zi si ii facea pe toti cei din jurul lui, sa rada :D Mi-am gasit, din nou, linistea si echilibrul. Iubesc si sunt iubita :) De ce? Habar nu am, dar imi place ce simt. Toti cei din jurul meu spun ca sunt schimbata, ca este o schimbare in bine in modul meu de a fi, ca eman o pace si o liniste sufleteasca, de invidiat. Si, fara pic de modestie, le dau dreptate :) De ce sunt asa? La intrebarea asta stiu sa va raspund: pentru ca atunci cand astepti, toata rabdarea asta iti este rasplatita si de data asta, eu sunt cea care primeste cel mai frumos cadou posibil: Iubirea :) Sunt aceeasi si totusi, alta :) Acum, nu mai sunt doar un simplu copil nebun; sunt un copil nebun care gandeste matur. Este ceva mai mult decat o simpla copilarie. Sunt eu si ma bucur de lucrul asta in fiecare secunda. Si, DA, iubesc! :)
p.s: Imi place ca am revenit printre voi!
p.s: Imi place ca am revenit printre voi!
luni, 5 septembrie 2011
Un an
5 septembrie 2010. O zi obisnuita pentru majoritatea oamenilor, o zi speciala pentru mine :) O zi ce nu o voi uita niciodata.......Nu vreau sa credeti ca m-am intristat sau plang, privind in urma :) Nu, in nici un caz.......Chiar ma bucur. A fost ziua in care ai facut cunostinta cu mica mea lume, cu acel coltisor in care ma retrag cand vreau sa visez si sa-mi gasesc pacea interioara :) S-a implinit un an de atunci, un an de cand nu te-am mai vazut, un an de cand nu ti-am mai simtit mirosul si nu te-am mai vazut zambind :) Stii, eu nu te urasc, nici nu te mai iubesc. Mi-ai ramas......cel mult........drag si atat. Tin minte si acum cat de tare imi batea inima cand ti-am intalnit iar privirea si m-ai luat in brate.......A fost frumos.......Da, ai fost cea mai mare bucurie a mea din acel an, o recunosc. Au trecut multe clipe de atunci, a trecut exact un an iar noi........noi ne-am schimbat. Am crescut fiecare in lumea lui :) Poate ca m-au ranit multe vorbe de atunci, poate ca am plans de multe ori si tu nu ai stiut, insa, un lucru nu voi uita niciodata : a fost candva o zi de 5 septembrie 2010 :)
miercuri, 24 august 2011
Poate ca.........
Am fost intrebata de ce nu mai scriu.......Mi s-au intamplat atat de multe lucruri.....Viata m-a luat pe sus, m-a lovit de pereti, m-a facut sa ma ridic si sa merg mai departe. E greu, nu o neg, insa trebuie sa merg inainte. Am avut multe intrebari, am primit raspunsuri, dar nu de la cine m-as fi asteptat, de fapt. Inca nu inteleg ce vrei, ce ai vrut sa demonstrezi acum cateva zile. Stii, din fericire, exista un Dumnezeu si oameni care, spre deosebire de tine, chiar ma apreciaza si ma inconjoara cu dragostea lor. Zilele astea m-am chinuit sa te uit. Trebuie sa te uit, sa te las in urma, pentru ca altfel imi vei face si mai mult rau. Stiu ca povestea noastra s-a sfarsit anul trecut, probabil ca in momentul asta nu mai este absolut nimic intre noi. Eu? Eu am fost vulnerabila in fata ta, cu ceva timp in urma. Acum.....Acum NU. Gata, s-a terminat. Fara telefoane, fara alte mesaje. Poate ca ma vei intreba candva (este doar o posibilitate si atat) de ce am pus brusc capat chinului astuia........Hmmm.......Va trebui sa-ti raspunzi singur la intrebare. Si nu te cred absolut ca nu-ti cunosti propriile raspunsuri. Uita-te la faptele tale, la cuvintele aruncate despre mine.........Credeai ca nu o sa aflu niciodata? Te-ai inselat. Ok, poate ca inca mai sangerez putin......Si totusi, incerc sa zambesc. Amici? Nu......Nici macar asa ceva nu mai suntem in momentul asta......Nu meriti, nu ma meriti. Imi pare rau sa o spun, dar asta e adevarul......Si cel mai mult regret ca n-am auzit toate astea din gura ta....A fost nevoie de alti oameni; tu n-ai avut curajul sa-ti asumi responsabilitatea unor cuvinte atat de mari.......Ai fost las, ca de fiecare data, cand asteptai ca eu sa iau decizia finala. Perfect. De data asta am luat-o eu insa tu nu stii, inca. Vei afla, curand......Atunci cand ma vei suna si voi lasa telefonul sa sune.....Imi vei da mesaj si nu iti voi raspunde......Vor trece zile, poate si saptamani la rand (una, doua, trei.....nu mai conteaza) si intr-o buna zi, cand voi vrea eu si voi avea eu chef, de data asta, iti voi raspunde. Chiar daca ma va durea sufletul sa nu-ti aud vocea, chiar daca voi sta, ma voi uita la numele si numarul tau si voi plange cu telefonul in mana. Chiar daca va trebui sa fac toate astea, ca tu sa-ti dai seama ca eu nu sunt jucaria nimanui si daca m-ai auzit candva ca am plans la telefon, sa stii ca am fost sincera, dar tu nici macar lucrul asta n-ai stiut sa-l apreciezi. Imi pare rau pentru tine. Poate ca ne vom intalni candva si atunci, daca voi vrea, te voi asculta si te voi privi senina in ochi, rana mea fiind deja demult vindecata.
Gata :)
Mai e putin si vine toamna. S-a dus si vara asta.....O licenta luata, planuri sau mai mult duse la bun sfarsit.....Vreau o toamna frumoasa, cu zambete si impliniri. Atat.......Sper ca Cineva, acolo Sus sa-mi asculte ruga.......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)